Oliviu Gherman

Domnule preºedinte, stimaþi colegi, Intervenþia mea vã va pãrea ciudatã.

Desigur, existã o tradiþie în România de a folosi termenul de ”ºcoli particulareÒ ºi aºa mai departe, ºi aºa mai departe. Mie mi se pare cã continuãm pe o linie care este împotriva specificului limbii române. Aici nu e vorba de universitãþi particulare, ci de universitãþi private. Cred cã undeva trebuie sã producem aceastã rupturã, deoarece a vorbi despre universitãþi particulare este ca ºi când ai vorbi despre universitãþi în care se merge într-un picior sau, eventual, se frecventeazã lãsând capul acasã. Dar, fiind vorba de caracterul privat al instituþiei cred cã trebuie ca odatã sã ajungem la normalitate. Aceasta era o sugestie mai ales pentru iniþiator, deoarece mã simt stânjenit asistând mereu la aceeaºi anomalie în zona care mãrturisesc cã mie mi-e cea mai dragã Ñ cea a învãþãmântului.