Ioan Igna

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Intervenþia mea se referã de fapt la o scrisoare adresatã de Federaþia Educaþiei Naþionale din România, respectiv Sindicatul învãþãmântului preuniversitar Sibiu, subsemnatului, cu rugãmintea de a fi prezentatã în plenul Camerei Deputaþilor ºi în comisiile permanente pentru învãþãmânt ºi finanþe, privind situaþia gravã din învãþãmântul românesc la ora actualã.

## ”Domnului deputat Ioan Igna.

La dorinþa salariaþilor din învãþãmânt, aflat în a 7-a zi de grevã generalã, vã adresãm urmãtoarea scrisoare deschisã, prin care vã solicitãm intervenþia personalã în forul legislativ al þãrii, în comisiile de specialitate ale Parlamentului, de învãþãmânt ºi buget-finanþe, printre colegii dumneavoastrã din partidul din care faceþi parte, dovedindu-ne concret cã dumneavoastrã consideraþi învãþãmântul ca prioritate naþionalã, determinând ca aceste litere de lege sã fie demonstrate de ponderea în bugetul þãrii a bugetului pe anul 2000, destinat educaþiei.

Suntem convinºi cã ºtiþi cã în acest domeniu activeazã aproximativ 400 de mii de angajaþi, dintre care 80% au studii superioare, salariul mediu fiind de 1.400.000 lei, iar circa 30% dintre aceºtia au salarii sub un milion.

Dacã luãm în calcul suma minimã necesarã acoperirii cheltuielilor curente lunare de aproximativ 800.000 lei/persoanã, la un calcul simplu majoritatea dintre noi avem la dispoziþie între 300.000 ºi 600.000 lei, echivalentul a 10.000 lei pânã la 20.000 lei pe zi pentru: hranã, acope- rirea cheltuielilor de transport, îmbrãcãminte, igienã ºi chiar sã ne creºtem propriii copii.

Singura reformã recunoscutã ca fiind în stadiul cel mai avansat de derulare este cea din domeniul educaþiei. Datoritã acestui fapt, România va începe negocierile de aderare la Uniunea Europeanã cu domeniul educaþiei la data de 4 februarie 2000.

Angajaþii acestui sistem au depus în ultimii 2 ani ºcolari eforturi deosebite, au suportat cheltuieli financiare personale fãcute în procesul amplu de autoperfecþionare, nebeneficiind în tot acest timp de nici un leu majorare salarialã.

În viaþa cotidianã, în ultimul an am trãit drame de neimaginat, datorate dificultãþilor de a plãti la timp taxe, impozite, penalitãþi cauzate de întârzieri, toate aceste lucruri din cauza unui an întreg în care salariile veneau cu întârziere sau nu veneau deloc.

Apogeul acestei drame a fost atins în perioada sãrbãtorilor de iarnã, când, cu toate promisiunile ºi angajamentele la nivel ministerial ºi guvernamental privind achitarea integralã ºi la timp a salariilor, cei 400 de mii de salariaþi cu familiile lor au sãrbãtorit Crãciunul fãrã un leu.

Este de neacceptat ºi imoral tratamentul la care au fost supuºi salariaþii, faþã de performanþele în domeniul reformei din învãþãmânt.

Dacã domeniul cu cel mai alert ritm al reformei, cu cele mai avansate progrese ºi cu cele mai clare transformãri în vederea integrãrii în Uniunea Europeanã are retribuirea uitatã, îngheþatã de 2 ani ºi jumãtate, situatã pe ultimele locuri în ierarhizarea salariilor medii, ne întrebãm: cum se dovedeºte concret cã administraþia recunoaºte eforturile depuse de angajaþii acestui domeniu ºi cã alocã în mod concret sumele ce pot dovedi cã educaþia este prioritate naþionalã?