Nicolae Pãtru

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Întreaga activitate de cercetare în agriculturã este organizatã în structura Academiei de ªtiinþe Agricole ºi Silvice (A.S.A.S.). În subordinea Academiei funcþioneazã institute de cercetãri pe profile ºi staþiuni de cercetare ºi producþie. Practic, nu este un forum ºtiinþific, cum ar fi normal, ci un mic minister care administreazã aproape 90 mii hectare cu o armatã uriaºã de salariaþi fãrã nici o legãturã cu cercetarea ºtiinþificã ºi a cãrui problemã majorã nu este cercetarea ºtiinþificã fundamentalã, ci realizarea de producþie agricolã în vederea comercializãrii.

O asemenea caracatiþã amorfã cum este reþeaua A.S.A.S. nu poate fi decât în România, þarã cu un guvern mai numeros decât al S.U.A.

”RezultateleÒ cercetãrii ºtiinþifice de dupã 1989 sunt: Ð importul masiv de soiuri ºi hibrizi (seminþe) la aproape toate speciile de plante cultivate;

Ð dispariþia unor importante fonduri genetice atât în sectorul vegetal, cât ºi în cel animal;

Ð migrarea cercetãtorilor de valoare cãtre alte activitãþi din cauza câºtigurilor mizerabile;

Ð scoaterea din funcþiune a unor importante investiþii (plantaþii, fitotroane, depozite frigorifice, spaþii de cazare pentru animale, laboratoare etc.);

Ð utilizarea neraþionalã a fondurilor bugetare pentru aºa-zisa cercetare aplicatã în detrimentul adevãratei cercetãri, cea fundamentalã (noi soiuri de plante ºi rase de animale, inginerie geneticã etc.);

Ð ºi, nu în ultimul rând, e acumularea de datorii care depãºesc 3.000 miliarde.

Unele staþiuni ºi institute au activitate paralelã. De exemplu, nu departe de Institutul Fundulea (de altfel, onorabil) se aflã Staþiunea de la Mãrculeºti, cu acelaºi profil; la nici 40 km de Institutul de Viticulturã Valea Cãlugãreascã se aflã Staþiunea Viticolã Pietroasele; în Bucureºti, la doar 2-3 km de A.S.A.S. (chiar nu vede nimeni?!) se afla o staþiune pomicolã care cerceteazã umbra pomilor din parcurile capitalei.

Institutele ºi staþiunile din reþeaua A.S.A.S. sunt niºte I.A.S.-uri uitate de Guvern în tranºeele întrecerii socialiste, aºa cum au fost uitaþi soldaþii japonezi dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial în junglele asiatice. ªi n-ar fi nimic rãu dacã aceste staþiuni numeroase (mult peste 100!) ar obþine producþii mari, însã, în realitate, nivelul acestora este de-a dreptul ruºinos.

Nu puþine sunt cazurile când unitãþi de cercetare s-au profilat mai degrabã pe închirierea spaþiilor disponibile (birouri, ateliere, remize, depozite, spaþii de cazare pentru animale etc.) ºi chiar terenuri agricole.

Colac peste pupãzã, speculând înþelegerea generalã de a sprijini ºtiinþa, administratorii unitãþilor de cercetare au obþinut prea uºor legiferarea încadrãrii întregului patrimoniu funciar ca domeniu public pentru a fi la adãpost de orice ingerinþã.

S-a motivat nevoia de administrare a 90.000 ha pentru a produce seminþe ºi material sãditor din verigi biologice superioare, dar în realitate ºmecheria este grosolanã, pentru cã majoritatea seminþelor ºi materialului sãditor produse în staþiuni sunt din categorii biologice comune.