Oliviu Gherman

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

La prima vedere, s-ar pãrea cã obiectul acestei dezbateri este lipsit de interes, deoarece, în esenþã, în foarte puþine cazuri se analizeazã într-un for legislativ exercitarea unei profesiuni. Nimeni nu discutã aspecte legate de exercitarea profesiunii de medic, pardon!, de profesor, aceasta fiind o treabã strict a învãþãmântului respectiv, nu se discutã aspecte legate de profesiunea de scriitor, pentru cã aceasta este, din nou, guvernatã de alte legi. Se pune întrebarea: de ce este nevoie sã se dezbatã într-o lege Ñ ºi nu o lege ordinarã Ñ organicã o problemã legatã de arhitecturã? Motivul este extrem de limpede. În fond, ceea ce se intenþioneazã este asigurarea unei probitãþi faþã de obligaþiile noastre legate de înfãþiºarea oraºelor, de înfãþiºarea mediului ambiant în care ne desfãºurãm activitatea. Discuþii pe marginea acestei legi au început încã de acum vreo 7Ð8 ani. S-au tot amânat, oarecum, pe baza unui sentiment cã aceastã discuþie nu este urgentã. Realitatea este cã acum am învãþat cã noi plãtim, în esenþã, aceastã amânare, tocmai datoritã absenþei unei coerenþe într-o problemã care ne vizeazã pe toþi.

De aceea, eu consider cã aceastã lege este, dacã vreþi, o lege de importanþã politicã ºi naþionalã, deoarece, într-un anumit mod, creeazã interfaþa între noi ºi noi înºine, pe de o parte, dar ºi interfaþa între noi ºi modul în care România este perceputã ca o þarã a secolului XXI, deoarece legea, evident, privind în faþã, este o lege care începe sã fie pusã în aplicaþie din secolul XXI. De aceea, cred cã este un moment important, un moment în care dezbatem una dintre legile cu statut de constituþie într-un anumit domeniu al existenþei noastre.

ªi cred cã este bine venitã aceastã dezbatere ºi sper sã se desfãºoare într-un mod creator pentru ca, într-adevãr, sã avem cu ce ne mândri ºi mai ales ce lãsa moºtenire copiilor noºtri din punctul de vedere al întregii structuri a înfãþiºãrii þãrii noastre.

Vã mulþumesc.