Dumitru Bãlãeþ

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Luni, 3 iunie 2002, la ore destul de târzii, 18,00 Ñ 21,30, Ñ semn de aroganþã din partea puterii pesediste Ñ s-a discutat în Camera Deputaþilor moþiunea simplã intitulatã ”FiscalitateaÒ, adresatã de liberali, cu sprijinul pediºtilor, Guvernului Nãstase. Ambele partide nu au lucrat pe terenul lor, ci al P.R.M., ceea ce explicã unele din lipsurile moþiunii, incapacitatea ei de a duce pânã la capãt critica stãrilor de fapt în aceastã privinþã.

Liberalii, prin fostul lor ministru al finanþelor, Decebal Traian Remeº, sunt aceia care au iniþiat ”sporirea fiscalitãþiiÒ, caracterizatã în moþiunea de azi drept ”cea mai primitivã mãsurã economicãÒ.

Pediºtii, care ºi-au luat ºi ei partea leului în vechile guvernãri ale coaliþiei, nu au nici ei îndreptãþirea moralã sã se erijeze în judecãtori ai puterii actuale, care, prin reprezentanþii ei la tribuna Camerei, au dat replici dure ºi ironice celor ce au iniþiat moþiunea.

Asta nu înseamnã cã moþiunea ”FiscalitateaÒ nu are o valoare în sine. Cãci, vorba proverbului, ”capra sare masa, iada sare casaÒ. Aºa ºi cu Guvernul domnului Nãstase.

Ce a fost fiscalitatea pe vremea lui Remeº, dar, vai, ce este ea acum, pe vremea ministrului finanþelor, Mihai Tãnãsescu, care, cu siguranþã, va deveni ºi el, de ”tristã amintireÒ! De ce? Fiindcã, de pe acum, românii de rând au început deja sã spunã, ca într-o obsesivã lozincã sindicalã fluturatã pe strãzile oraºelor þãrii: ”Nãstase ºi Tãnãsescu ne-au luat din pungã ºi restulÒ.

Acest rest luat din punga cetãþeanului de rând ºi resimþit dur de acesta constituie enunþul moþiunii ”FiscalitateaÒ, nu însã, din pãcate, ºi substanþa unei analize economice riguroase. Cãci ar fi fost absolut necesar de vãzut cu cât a crescut în cifre reale, în procente, ”fiscalitateaÒ, din vremea lui Remeº pânã azi. Cãci evident, ea a crescut atât de ameþitor, încât omul de rând, cel ce suportã greul birurilor, nu-i mai face faþã, se sufocã sub povara ei. ªi se cunosc ºi cãile prin care Guvernul Nãstase a accentuat aceastã fiscalitate, fãcând-o insuportabilã.

Cea mai durã o constituie creºterea aberantã a preþurilor la serviciile oferite de întreprinderi ale statului cetãþeanului de rând: electricitate, cãldurã, gaze, încât costul unei biete locuinþe cât de cât civilizate întrece cu mult veniturile acestuia. De ce se fac aceste scumpiri programate ºi eºalonate prin ordonanþe de urgenþã date de Guvern? Pentru cã ele sunt prevãzute, dupã cum ni se sugereazã, dar nu ni se spune direct, în Acordul cu F.M.I., iar Guvernul ºi-a angajat ”rãspundereaÒ privatizãrii cât mai urgente a acestor servicii la preþuri cât mai avantajoase cumpãrãtorilor strãini. ªi asta, pe seama spolierii poporului român prin povara preþurilor dirijate de F.M.I. prin bietul Guvern al domnului Nãstase.

O altã cale a sporirii fiscalitãþii o constituie accizele, în special la carburanþi, care le-au dublat acestora preþurile. ªi acestea sunt de-o evidenþã cumplitã. De la vreo 10Ñ12 mii de lei, cât era pe vreme lui Remeº kilogramul de benzinã, el a ajuns acum sã treacã peste 20 de mii de lei. Din pãcate, ºi în ciuda asigurãrilor date de guvernanþi, creºterea, prin accize, a preþurilor la carburanþi augmenteazã, în degringolada lor, preþurile la toate celelalte produse, în special cele alimentare, care lovesc tot mai mult ºi direct în flãmând. Nici aceste accize nu sunt introduse chiar în mod nevinovat de cãtre Guvern. ªi ele par a fi cerute prin acordurile cu F.M.I. ºi Banca Mondialã, cãci ºi serviciile de distribuire a carburanþilor în România trebuie privatizate rapid ºi la preþuri convenabile firmelor strãine, care vor sã le cumpere pe nimic ºi sã obþinã de pe urma lor profituri cât mai mari. Pe seama cui? Evident, a cetãþeanului român.