Leonida Lari Iorga

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Mai marii acestei lumi i-au recomandat României sã fie mediatorul între Vest ºi Est, sã poarte basmaua albã a pãcii ºi concilierii cu cel mai mare ºi mai puternic stat din Est, Rusia. Toate bune ºi frumoase. Poporul român, de felul sãu e un popor paºnic, nu a luat un centimetru de pãmânt strãin de la nimeni. Poporul rus este un popor înzestrat, a dat mari valori în teologie, filosofie, arte, dar este mai puþin paºnic, dacã e sã ne amintim câte am avut de îndurat de-a lungul istoriei. Dar parcã numai noi? Toatã þãrile vecine cu Rusia au fost deformate în urma extinderii întâi a Imperiului þarist, apoi a celui sovietic, pentru cã, indiferent de ce regim venea la putere în Rusia, poftele imperiale rãmâneau aceleaºi.

Nici un român care se respectã nu poate uita genocidul produs de Imperiul sovietic în Basarabia ºi în Nordul Bucovinei dupã 1940, nu poate uita cei peste 1 milion de oameni care au semãnat drumul cu oase pânã în Siberia.

Dar sã ne întoarcem la acea recomandare cu pricina.

Factorii de la putere, prin a lor portavoce, care este TVR1, s-au executat imediat, au pus într-o prãjinã basmaua albã a pãcii ºi au trimis o echipã a Televiziunii Naþionale tocmai în Siberia, cu un scop bine determinat: împãcarea între ruºi ºi români. Scenariul acestei împãcãri l-a fãcut un oarecare domn, Marian Voicu, care a ºi gãsit stratagema concilierii: încruciºãrile prin sânge, prin cãsãtorie, cãci, cam la asta se rezumã esenþa emisiunii ”Români basarabeni în SiberiaÒ, adicãtelea mariaje fericite, fãcute de bunãvoie nu cu sila, coruri de femei, cântece ºi strigãturi ºi chiote, ce sã mai vorbim, o veselie generalã!

Sub ochii noºtri triºti se iau niºte cazuri disparate de prin anii Õ60-Õ70, se trece cu vederea drama cumplitã a

românilor din Basarabia ºi Bucovina. În fond, se sãvârºeºte o hoþie de timp ºi o amnezie de suferinþã umanã. ªtim cu toþii cã pânã în Siberia e cale lungã ºi se cheltuiesc banii statului român împotriva intereselor naþionale ale românilor, sã încerci îndulcirea cursului amar al morþii cu niºte mariaje întâmplãtoare, care au loc între toate etniile, nu numai de ruºi ºi români. E pur ºi simplu o sfidare a bunului-simþ, a noþiunii de om! ªi când te gândeºti cã TVR1 dispune de oameni pregãtiþi care cunosc datele problemei, care au mai realizat pânã acum documentare serioase cu privire la destinele românilor din zonele ocupate ºi semiocupate. ªi aici o am în vedere pe doamna Lucia Hossu Longin care, la sigur, ar fi gãsit soluþii mai plauzibile întru închegarea unor punþi de comunicare între douã popoare vecine.

Uitând ºi de dureroasele litigii istorice, de dezmembrarea României, care s-a fãcut cu acceptul þãrilor aliate, pe vremea celui de al doilea rãzboi mondial, alegându-ºi intervievaþii numai dintre înnemuriþii prin cãsãtorie, mai adãugând ceva port naþional rusesc pentru exoticã, niºte cântecele de care am mai vorbit, echipa TVR1 considerã cã a rezolvat problema concilierii între români ºi ruºi ca rãspuns cu brio recomandãrii fãcute de mai marii lumii, din cancelariile americane ºi europene. Dar ce ne facem cu românii deportaþi în vagoane pentru vite, parte dintre care au fost împuºcaþi în drum? Ce ne facem cu românii de rezistenþã naþionalã din Basarabia ºi Bucovina, bãgaþi în gropi cu var între anii 1940-1953? Ce ne facem cu românii din miºcarea de eliberare naþionalã accidentaþi, iradiaþi, împuºcaþi în rãzboiul transnistrean între anii Õ88Õ93? Ce ne facem cu românii care mai zac ºi acum în temniþele din Tiraspol din ”milaÒ acelora pentru care fluturarea unei basmale albe a pãcii înseamnã foarte mult.