Gavril Dejeu

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Mie discuþia mi se pare mai degrabã o discuþie de ºcoalã decât o discuþie de fond, pentru cã, cu prezenþa

sau fãrã prezenþa acestui amendament, lucrurile se petrec ºi trebuie sã se petreacã aidoma, exact cum spune ºi domnul Gaspar.

Care ministru de justiþie sau care organ învestit de lege a solicita ridicarea imunitãþii nu va citi textul constituþional ºi nu se va conforma lui, atunci când va cere ridicarea imunitãþii parlamentare?

Poate cã existã o gândire ºi o concepþie de ideea unei imunitãþi parlamentare ideale, totale, fãrã referinþã la nici un fel de componentã a ei.

Sistemul gândit asupra instituþiei imunitãþii parlamentare de cãtre Constituþia noastrã este altul, ºi anume se indicã în mod precis ce se poate dispune în cadrul ridicãrii imunitãþii parlamentare. Sunt cele patru ipoteze. Se va putea cineva sustrage de la textul constituþional ºi sã spunã: vã rog sã ridicaþi imunitatea parlamentarã ºi pe urmã vedem noi ce facem în cadrul ei. Nu se poate!

În clipa în care se solicitã ridicarea imunitãþii parlamentare trebuie sã se meargã pe textul de Constituþie ºi sã se spunã: solicitãm ridicarea imunitãþii parlamentare pentru..., cutare, cutare, cutare sau cutare. Dar acest lucru este implicat în text. Nu avem nevoie de o ºcoalã, sã ºcolim pe ministrul justiþiei, sã-l sfãtuim noi cum sã facã cererea, când Constituþia îl obligã.

Prin urmare, discuþia este pur ºi simplu de ºcoalã. Amendamentul este, dacã vreþi, bine venit; dacã nu, procedura, funcþionalitatea instituþiei aceasta a imunitãþii parlamentare poate funcþiona foarte bine ºi fãrã acest amendament.

Este adevãrat cã prevederea constituþionalã este severã, însã noi trebuie s-o privim ca atare.

M-am gândit, de pildã Ð ºi aºa este Ñ, cã, dacã Parlamentul va dispune cã un parlamentar poate fi trimis în judecatã, dar fãrã arestare, impietãm ºi asupra dreptului pe care instanþa de judecatã, în cursul cercetãrii judecãtoreºti îl are, de a dispune arestarea în timpul judecãþii. Dar acestea sunt prevederile ºi trebuie sã ne supunem lor.

Prin urmare, apreciez cã discutarea amendamentului este o chestiune de ºcoalã. Amendamentul, dupã pãrerea mea, poate fi ºi admis, poate fi ºi respins; nu are importanþã, pentru cã cererea de ridicare a imunitãþii parlamentare va trebui axatã pe cele patru probleme prevãzute de textul constituþional. Obligatoriu! ªi atunci, sigur cã ministrul justiþiei, în clipa în care va cere una, douã, trei sau chiar patru dintre variantele prevãzute de Constituþie, va fi obligat sã facã motivarea în fapt, adicã sã aducã argumentele în faþa Parlamentului, pe care se sprijinã în fapt cererea sa ºi argumentarea în drept, pentru ca Parlamentul sã fie în deplinã cunoºtinþã de cauzã asupra soluþiei pe care o adoptã. Acest lucru va trebui sã rezulte obligatoriu din cererea ministrului justiþiei, dacã ea vrea sã fie credibilã ºi discutatã de Parlament ºi pentru aceasta nu trebuie sã-i facem noi ministrului o indicaþie printr-un text de lege special, când aceastã obligativitate rezultã implicit din textul constituþional ºi din textul regulamentului nostru.