Marcu Tudor

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi miniºtri ºi colegiÉ

De fapt toþi suntem colegi. Vã mulþumesc pentru cã îmi daþi posibilitatea sã iau cuvântul în urma discuþiilor pe care le-am avut, foarte tensionate ºi multe, asupra acestui proiect de lege în Comisia de apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã.

Eu, cel puþin, am aici vreo 4-5 amendamente, domnul Saulea la fel, Rãzvan Ionescu la fel. Dacã noi n-am cãzut de acord însã asupra acestor amendamente, dupã pãrerea mea, unele deosebit de pertinente, în timpul lucrãrilor comisiei, n-am mai susþinut nici aici, mi s-a pãrut cã este oarecum inutil, pentru cã mergea prea pe bandã toatã legea, dar vã rog sã ne credeþi cã nici acum nu sunt cu inima curatã, pentru cã noi n-am adus aceste amendamente decât în scopul unei mai bune funcþionãri a Ministerului Apãrãrii Naþionale.

Ceea ce spune domnul Mitu însã este destul de tensionant de discutat. Noi am desfiinþat o structurã a Securitãþii vechiului regim, care avea aceste atribute: chema la Securitate sau la Procuraturã pe oricine dorea ºi întreba orice dorea în scopul îndeplinirii atribuþiilor lor, ale Ministerului de Interne, uneori ale altor ministere ºi ale Securitãþii statului. Ne-am ridicat toþi împotriva unui asemenea concept. La Revoluþie, nici un om nu era iubitor de a reînnoi amendamente ale vechii structuri a Securitãþii.

Pe de altã parte, ºi Ministerul Apãrãrii are nevoie de niºte informaþii. Existã ºi niºte structuri în cadrul ministerului, de informaþii, de contrainformaþii, care obþin în mod legal, cu legile corespunzãtoare, pe care noi le-am votat, astfel de informaþii. Caracterul general pe care-l are acest articol dã naºtere la multe speculaþii. Pe lângã aceea pe care am semnalat-o eu privind o reînnodare a vechilor atribute ale Securitãþii, mai apar ºi alte semne de întrebare. Închipuþi-vã cum poate ministerul sã-ºi facã o asemenea activitate. Cheamã un cetãþean unde? La Ministerul Apãrãrii?