Radu Alexandru Feldman

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi.

Ne despart mai puþin de 72 de ore de ziua în care în Palatul Congresului din Praga, în prezenþa a 46 de ºefi de state, România va fi invitatã sã devinã membru al Alianþei Nord-Atlantice. Este o datã, un moment, la care, pânã în decembrie Õ89, nici un român nu ar fi îndrãznit sã viseze. Este o datã, un moment, pentru împlinirea cãrora, dupã Õ90, poporul român , clasa politicã , aproape în totalitatea ei, ºi-au adus o semnificativã contribuþie. 21 noiembrie 2002 marcheazã ziua istoricã din care, îl citez pe fostul consilier pentru siguranþã naþionalã al Statelor Unite, profesorul Zbigniew Brzezinski: ”Noi, ºi copiii noºtri, ºi copiii copiilor noºtri vom trãi în România cu sentimentul deplinei siguranþe naþionale.Ò

Prezenþa imediat ulterioarã a preºedintelui George W. Bush la Bucureºti conferã ºi mai multã strãlucire evenimentului pe care îl aºteptãm de atâþia ani.

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi.

În euforia unui asemenea moment, e potrivit sã ne mai amintim ºi de neîmpliniri? Cu siguranþã, da, þinând cont cã la Praga nu facem decât sã intrãm în faza extrem de dificilã de ratificare, la sfârºitul cãreia parlamentele celor 18 state membre NATO ºi Senatul Statelor Unite se vor pronunþa asupra felului în care România ºi-a dovedit calitatea de membru util al Alianþei.

Pe parcursul ultimului an, am cerut în repetate rânduri de la tribuna Senatului ca premierul Adrian Nãstase sã prezinte felul în care Executivul îºi îndeplineºte Planul de mãsuri pentru integrare în NATO, adoptat în aprilie, în Parlament.

Acceptarea invitaþiei de cãtre domnul prim-ministru ar fi fost o mãrturie semnificativã a conlucrãrii normale între Parlament ºi Executiv, între putere ºi opoziþie, în împlinirea unui deziderat naþional pentru care pe parcursul anilor toþi ºi-au adus contribuþia.

Apelul meu a rãmas fãrã ecou ºi faptul l-am interpretat, fireºte, nu ca pe un afront personal, ci ca pe o probã a desconsideraþiei cu care Executivul trateazã Parlamentul, dar ºi a intenþiei partidului de guvernãmânt, între timp probatã din plin, de a-ºi asuma în exclusivitate succesul României la Praga ºi de a-l converti într-un nemeritat capital electoral. Pentru a ilustra rostul intervenþiilor mele, reamintesc cã un numãr important de obiective legislative asumate, cu termene precise de realizare, nu au trecut nici azi de Parlament. Mã refer la legile transparenþei, a protecþiei martorului, a combaterii crimei organizate, a declarãrii averilor demnitarilor, a conflictului de interese, a finanþãrii partidelor.

Sunt angajamente ferme ale Executivului dupã care, o datã onorate, interesul Alianþei Nord-Atlantice pentru România ar fi fost dublat de o sporitã încredere a viitorilor noºtri aliaþi în capacitatea puterii de la Bucureºti de a-ºi respecta cuvântul.

Trecând la momentul vizitei preºedintelui Bush la Bucureºti, vã mãrturisesc crisparea pe care am resimþit-o auzind cã întreprinderea ”DecorativaÒ lucreazã de zile în ºir în regim de foc continuu, pentru a putea livra sutele de mii de steguleþe, fanioane, ecusoane ce vor inunda strãzile pe care va circula preºedintele american.