Vlad-Gabriel Hogea

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Nici nu mai ºtim de câtã vreme liderii partidului de guvernãmânt n-au mai spus un adevãr. Pentru ei, minciuna devine atât o necesitate, cât ºi o obiºnuinþã, în încercarea de a nu se clinti prea curând de pe jilþurile în care s-au cocoþat în urma marii fraude din noiembrieÑ decembrie 2000.

Un preºedinte bãtrân ºi resemnat, care, de la o zi la alta, nu mai poate sã þinã pasul cu realitãþile contemporane, ºi un premier pentru care cultul personalitãþii s-a transformat într-un drog de care nu va mai scãpa niciodatã sunt oamenii în care populaþia disperatã începe sã nu mai aibã încredere. În definitiv, ce mai doresc aceºti domni ºi cei din subordinea lor de la þara în care trãiesc? Au avut de toate pe vremea comunismului, iar schimbarea de sistem din 1989 le-a adus tot lor beneficiile cele mai substanþiale.

La porþile ingratei strãinãtãþi ei s-au închinat ºi în vremea sovietelor ºi în anotimpul nenorocit al globalizãrii. Bicisnicii vãtafi ai României sãpunesc ºi ºmotruiesc un popor care, printr-o eroare istoricã, ºi-a pus speranþele de mai bine într-un clan care prosperã dominator ºi cinic, asimilând doctrine, direcþii politice ºi programe economice de faþadã, construindu-ºi piramida bogãþiei pe umerii sclavilor abrutizaþi de muncã ºi chinuri. Lozinci patriotarde ºi demagogice pavoazeazã mesajele propagandei oficiale a regimului de la Bucureºti, care nu poate fi considerat nici românesc, nici naþional, nici popular, nici progresist, nici democratic, pentru cã promoveazã o linie retrogradã ºi totalitaristã, al cãrei punct terminus este dictatura plutocraticã a unei grupãri minuscule de indivizi certaþi cu legea, cu moralitatea ºi cu bunul-simþ.

Împotriva acestei stãri de fapt care nu poate sã mai dureze a militat permanent Partidul România Mare, al cãrei drum trebuie sã se încheie firesc la cârma þãrii.

Dupã 12 ani de involuþie, subdezvoltare ºi sãrãcie a venit timpul ca România sã-ºi aleagã conducãtorii pe care-i meritã, ºi nu pe aceia hãrãziþi de caiafele strãine, spre a-i dirija destinele pe cãi numai de ei ºtiute.

Puterea coruptã ºi discreþionarã rânjeºte sigurã pe sine ºi pe eternitatea perpetuãrii unui sistem injust ºi inechitabil. Aroganþii noºtri guvernanþi lasã sã se înþeleagã faptul cã ºederea lor în fruntea statului român va mai dura mult ºi bine, numai cã aceºti inºi mult prea mediocri pentru înaltele demnitãþi pe care le deþin uitã un lucru esenþial: nevoia de normalitate a societãþii româneºti.

Mai devreme sau mai târziu roata istoriei se va întoarce ºi le va frânge oasele celor care nu ºtiu sã se fereascã din cale.