Napoleon Pop

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Optimismul general în creºtere privind invitarea României sã se alãture Alianþei Nord-Atlantice, printr-o decizie politicã favorabilã þãrii la Summit-ul de la Praga, este un semn bun al primei pãrþi a acestui an.

Nu cred cã cineva de bunã-credinþã, cu responsabilitate politicã Ð la putere sau în opoziþie Ð este capabil sã arunce o umbrã asupra acestui optimism. Din contrã, toþi cei cãrora le este dragã opþiunea euroatlanticã vor încerca un comportament echilibrat ºi credibil ca ºansele României pentru intrarea în NATO sã se consolideze.

Pe acest drum însã existã multe capcane ºi chiar interese de captare a atenþiei în ceea ce priveºte atribuirea succesului la momentul cheie. O înfierbântare pe aceastã temã trebuie evitatã din timp ºi acest lucru este posibil tocmai datoritã faptului cã forþele politice ºi chiar guvernul au reuºit sã nu isterizeze þara de maniera momentului Madrid 1997.

Obiectivul NATO este privit la rece ºi cu responsabilitate, este adevãrat, ºi într-o conjuncturã post 11 septembrie 2001 mai propice.

Totuºi, faþã de aceastã abordare, România trece prin douã realitãþi incontestabile. Una se referã la economie, unde existã probleme majore de sistem ºi de politicã specificã. Cealaltã realitate este reprezentatã de fenomenul apãsãtor ºi agravant al corupþiei, de asemenea, legate de sistem ºi politicã.

Creºterea P.I.B.-ului cu circa 5% atât în 2001 ºi cea prezumatã pe 2002 rãmâne un simplu reper, poate luminos, într-un trend oscilant, dar ea nu atenueazã sãrãcia, ci anunþã noi valuri de scumpiri. Apropiindu-ne mai sigur decât altã datã de NATO constatãm cã numãrul celor care apeleazã la ajutorul social ºi tarife sociale pentru utilitãþi este în creºtere, cã în general puterea de cumpãrare absolutã ºi relativã scade. Pe de altã parte, resurse adunate cu greu din cea mai mare impozitare înregistratã de România vreodatã sunt epuizate ca apa în deºert, creºterea economicã nefiind consolidatã de o dezvoltare structuratã, având la bazã proprietatea privatã, o clasã mijlocie în expansiune, o competiþie bazatã pe calitate ºi profesionalism, o piaþã egal permeabilã pentru toþi actorii, mãcar din punct de vedere al egalitãþii ºanselor la oportunitãþile apãrute.

Cu alte cuvinte, funcþionalitatea pieþei rãmâne tributarã reformelor duse cu jumãtate de mãsurã, iar criteriul economic al integrãrii euroatlantice poate fi din nou estompat, întrucât decizia cu privire la aderarea României la NATO va fi una politicã. Deci pentru reforma economicã rãmâne încã timp, iar euforia eventualei invitãri sã devenim membri NATO Ð aºteptatã de mai mult de 2/3 din populaþie Ð pentru acest sfârºit de an, ar putea chiar sã o amâne.

Am temerea cã pentru putere, referitor la brutalitatea cu care au fost respinse de cãtre aceasta toate moþiunile simple iniþiate de opoziþie, nu existã probleme economice ºi cã totul este normal. Oare cum pot fi judecate eforturile de totalã ºi triumfalã demolare a oricãror argumente, dar mai ales evidenþe susþinute de opoziþie cã lipsa unui trend mult mai susþinut în reforma economicã va fi fatalã chiar ºi firavei creºteri a P.I.B.-ului? Iar fãrã economie, cu responsabilitãþile unui membru NATO în devenire, nu aº dori sã ne oprim imediat dupã poarta NATO, ca un candidat epuizat tocmai la începutul noului drum pe care ni-l dorim.