Cristian Sandache

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Parafrazând o veche expresie româneascã, alãturi de preot, medicul este cel mai aproape de fiinþa umanã.

Indiferent de statutul nostru social, ne adresãm, dupã caz, omului în alb, iar situaþiile în care însãºi viaþa noastrã depinde de priceperea, devotamentul sau viteza sa de reacþie nu sunt deloc puþine.

Nu-i un secret pentru nimeni cã o activitate medicalã performantã presupune o infrastructurã pe mãsurã, iar medicii români, deºi remarcabili din multe puncte de vedere, nu pot suplini întotdeauna lipsa instrumentarului adecvat fiecãrei intervenþii. Efectul este, în linii mari, acelaºi, atunci când instrumentarul respectiv este învechit, de multã vreme sub aspectul standardelor specifice.

Intervenþia mea se doreºte un suplimentar semnal de alarmã în legãturã cu situaþia cel puþin precarã a infrastructurii din unele spitale ieºene. Exemplific doar prin cazurile reprezentate de Spitalul ”Sfântul SpiridonÒ, aºezãmânt medical de mare tradiþie, veritabil centru al elitei medicale din Moldova ºi, nu în ultimul rând, Spitalul de urgenþã. Fondurile existente sunt, se ºtie, puþine, cerinþele ºi celorlalte domenii sunt numeroase ºi presante, însã este cazul, cred, sã ne preocupãm ceva mai mult de ramura sãnãtãþii ºi de condiþiile slujitorilor lui Hipocrat.

Un medic valoros se formeazã în timp, iar, dacã este un împãtimit al profesiei, simte nevoia unei informãri de specialitate aproape întreaga sa viaþã. Or, cãrþile sunt scumpe, iar, din salariul sãu, un medic stagiar mai trebuie sã ºi mãnânce, spre a nu mai aminti de celelalte inerente cheltuieli.

În acelaºi timp, dotarea spitalelor cu aparaturã de înaltã performanþã devine vitalã, vieþile oamenilor

depinzând, pânã la urmã, de tehnologia medicalã sau de eficienþa unei medicaþii care devine tot mai scumpã. Dacã ne gândim însã cã toate aceste sume vizeazã, la final, sãnãtatea ºi viaþa omului, cred cã efortul meritã accelerat. Vã mulþumesc.