Ion Mogoº

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Pentru practicienii dreptului este foarte limpede ce înseamnã aceastã deosebire între cele douã noþiuni

enunþate aici: ”se prezumãÒ ºi ”se considerãÒ, în condiþiile în care, vedeþi dumneavoastrã, protecþia aceasta a infractorului are ºi ea niºte limite. Pentru cã dacã am îmbrãþiºa numaidecât punctul de vedere al iniþiatorului, în sensul cã ”legitima apãrare se prezumãÒ, înseamnã din capul locului cã-i asigur drepturi largi pânã a se ajunge din nou la ceea ce este în momentul de faþã în legislaþia penalã privind instituþia legitimei apãrãri.

Vã mãrturisesc, ca avocat, în 27 de ani de meserie, de profesie, nu-mi amintesc sã fi întâlnit eu, personal, o speþã când un inculpat sã fi fost achitat pe considerentul cã a fost în legitimã apãrare. Pentru cã acele situaþii prevãzute în textul penal, al legiuitorului penal, privind condiþiile invocate ca legitimã apãrare sunt atât de stufoase ºi au stârnit atâtea comentarii în practicã ºi în teoria dreptului, încât rareori ne-am gãsit în situaþia...