Napoleon Pop

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Problemele de politicã economicã necesitã soluþii, fãrã îndoialã, dar care nu se pot abate de la principiile economiei de piaþã ºi de la angajamentele asumate de

România prin Acordul European ºi în calitatea sa de membru fondator al Organizaþiei Comerþului Internaþional.

Recenta mãsurã de interzicere a exportului de buºteni este un exemplu de încãlcare flagrantã a înþelegerilor României în ceea ce priveºte participarea la zone de comerþ liber. Astfel, Acordul European de asociere între România ºi Comunitãþile Europene, încheiat în 1993, stipuleazã în mod expres, la cap. I, art. 10, cã: ”restricþiile cantitative ºi mãsurile având efect echivalent restricþiilor cantitative la importurile în Comunitate ale produselor originare din România vor fi abolite la data intrãrii în vigoare a acorduluiÒ.

Aceasta înseamnã cã regimul de liberalizare a exporturilor naþionale nu poate fi întors din drum, cu atât mai mult cu cât se ajunge la interzicere.

Personal, sunt de acord cã exportul de buºteni nu este benefic pentru România, dar reþinerea acestora în þarã pentru transformãri superioare trebuie fãcutã prin alte pârghii de politicã economicã internã, ºi nu prin interzicerea pur ºi simplu a exportului la frontierã.

Dupã cum se vede, hotãrârea interzicerii nu este însoþitã de mãsurã de acompaniere care sã stimuleze prelucrarea lemnului la intern ºi oferta de export de produse din lemn cu valoare adãugatã ridicatã. În schimb, ne putem aºtepta fie la reducerea activitãþii de exploatare, fie la creºterea stocurilor de buºteni, cu consecinþele de rigoare.

Este interesant, de asemenea, cã mãsura interzicerii apare ºi ca efect al reducerii impozitului pe profitul realizat din exporturi.

Pe plan extern, mãsura va fi privitã ca o deviere majorã de comportament faþã de angajamentele asumate, percepþia finalã fiind aceea de externalizare pe alte pieþe a unei instabilitãþi legislative interne. Se produc dificultãþi atât la nivel de guverne, mecanismul consultãrilor fiind evitat, cât ºi la nivelul agenþilor economici aflaþi fie în fluxul de import-export, sau sunt angajaþi în procese productive bazate pe importuri din România.

Cred cã Executivul nu trebuie sã manifeste slãbiciuni în faþa unor presiuni fals patriotice din partea unor cercuri de influenþã cu o reprezentativitate infinit mai micã decât statura unui guvern care ºi-a asumat obligaþii internaþionale.

De asemenea, în faþa unor astfel de situaþii se pare cã ministrului integrãrii nu i-a fost solicitat avizul, în timp ce ministrul elaborator a evitat atât consultarea internã, cât ºi pe cea internaþionalã, care se impunea prin clauzele Acordului European.

Mai mult, într-un proces de intergrare europeanã, în care pieþele se deschid, trebuie sã se înþeleagã cã mãsurile de protecþie nu se iau la frontiere, ci în cadrul mecanismului economic intern.