Adrian Moisoiu

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Revizioniºtii unguri pretind cã dezmembrarea Ungariei prin Tratatul de la Trianon a reprezentat o nedreptate ºi cã Ungaria ar fi þara care a avut cel mai mult de suferit în urma acestuia. În concepþia lor, ”revizuireaÒ reprezintã anularea completã a Tratatului de la Trianon ºi, ca atare, reînvierea Regatului Sfântului ªtefan.

Tratatul de pace de la Trianon a încheiat o epocã plinã de frãmântãri, ce a reprezentat o piatrã de hotar importantã, nu numai din punct de vedere politic, ci ºi din punct de vedere istoric, a Europei. El a pus capãt unui conflict istoric dintre poporul român ºi cel maghiar, constrângând Ungaria sã se supunã evoluþiei istoriei, având un caracter al dreptãþii istorice.

Propaganda revizionistã a ungurilor vizeazã revenirea la situaþia de dinainte de Primul Rãzboi Mondial, încercând sã reînvie vechea Ungarie, de la Carpaþi la Marea Adriaticã, ceea ce ar însemna încãlcarea totalã a principiului autodeterminãrii popoarelor. De aceea, ea reprezintã nu numai un element de discordie în Europa, ci ºi o diversiune din punct de vedere politic.

Conºtienþi cã reînvierea Ungariei Mari pe cale militarã nu mai este posibilã, revanºarzii au cãutat ºi gãsit alte cãi, între care spiritualizarea graniþelor într-o Europã unitã ºi acordarea dreptului la autonomie colectivã minoritãþilor. În acest scop, ea uzeazã de cele mai diverse mijloace, se insinueazã în raporturile politice ale statelor europene, iar în perioadele electorale atinge apogeul. Ca urmare, le percepem prin învãþãmânt, literaturã, ºtiinþã, minciunã, injurii, întâlniri camaradereºti, cãrþi poºtale, excursii în grup, ridicare de monumente ºi publicaþii în statele succesoare, societãþi culturale ºi, mai nou, legi, care sã acþioneze pe teritoriul statelor vecine, cum este aceastã lege a statutului maghiarilor.

Începutul lunii octombrie a reprezentat o perioadã ”turisticãÒ efervescentã, în care oficialitãþile maghiare la cel mai înalt nivel, ca primul-ministru Viktor Orban cu soþia, ministrul învãþãmântului, ministrul justiþiei ºi alþii s-au deplasat ca la ei acasã pe teritoriul României, pentru a oficia deschiderea anului universitar la universitãþi particulare din Oradea ºi Miercurea Ciuc sau la comemorarea celor 13 generali paºoptiºti, ucigaºi de români, de la Arad. Culmea tupeului ºi aroganþei a fost invitarea la aceste festivitãþi a ministrului român al educaþiei ºi cercetãrii de cãtre omologul sãu maghiar, cât ºi faptul cã domnul Orban s-a plâns cã organizarea a lãsat de dorit, deoarece circulaþia tramvaielor nu a fost întreruptã ºi un elicopter survola zona la o altitudine micã, ceea ce a deranjat ascultarea.

Este de-a dreptul remarcabil însã cã domnul Orban considerã aceste incidente neglijabile ºi regretabile ca fiind total izolate ºi nu oglindesc intenþiile reale ale autoritãþilor române!

Aceste întâmplãri ne fac sã ne gândim la niºte comparaþii, de genul: invitarea ta de cãtre un vecin ca musafir în propria ta casã; tãierea unei panglici tricolore de cãtre Cancelarul Germaniei, la Paris, în sunetele marºului nazist; comemorarea vitejilor spahii ºi ieniceri, cãzuþi la Mohacs, în 1526, de cãtre o înaltã oficialitate turcã, in prezenþa omologului sãu maghiar.