Cristian Sandache

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Scurta mea intervenþie se intituleazã: ”Dacã opoziþia este slabã, nu-i vina puteriiÒ.

Existã o serie de analiºti care nu contenesc a deplânge starea unei anumite pãrþi a opoziþiei, respectiv Partidul Democrat ºi Partidul Naþional Liberal, întrebându-se care ar fi explicaþiile potrivit cãrora aceste formaþiuni politice fie stagneazã, fie cresc cu greu pe scara procentajelor. Respectivii acuzã în acest sens Partidul Social Democrat, iar voci importante din Partidul Democrat ºi Partidul Naþional Liberal preiau un astfel de mesaj pe care-l focalizeazã tot înspre P.S.D., pe care-l numesc în mod invariabil partid-stat.

În fapt, slãbiciunea celor douã partide, participante la guvernarea anilor 1997 Ñ 2000, aparþine doar lor. Lipsa de credibilitate vine tocmai din amatorismul preponderent al mesajelor pe care ele le emit, pe scurt, al manierii de a exercita rolul politic.

În special este cazul Partidului Democrat, transformat aproape în totalitate în portavocea unei singure persoane, în speþã, domnul Traian Bãsescu, critici avântate, dar infantile pe fond ºi chiar în formã pe alocuri, atacuri oarbe ce dovedesc febrilitate, incoerenþã, spirit autodistructiv de tip kamikadze.

Este nevoie de o opoziþie coerentã ºi mai ales maturã sub aspectul manifestãrilor. Un important politolog, Isabel de Madariaga, considera cã o opoziþie valoroasã constituie un enorm câºtig pentru statul respectiv, dar ºi pentru însãºi ideea de democraþie. În cazul României actuale, însã, mai trebuie exersatã.