Stenogramă plen

Onorat auditoriu,

Recent, un institut de studii sociale a realizat un sondaj de opinie pe un eºantion de 1.100 persoane din 82 localitãþi. Tema sondajului a fost simplã: câte partide politice trebuie sã existe în România pentru ca lucrurile sã meargã mai bine?

Rezultatul aratã cã 22% dintre cei chestionaþi nu doresc numai douã partide, unul la putere ºi unul în opoziþie, în timp ce aproximativ 58% au optat pentru douã partide, ca în Statele Unite ale Americii. Restul de 20% este format din nehotãrâþi; cam mulþi nehotãrâþi, am zice noi!

Câte partide sunt necesare într-o þarã? Iatã o întrebare demnã de comentat.

Din start constatãm cã, în lumea modernã, ideologiile extremiste, totalitarismele de dreapta sau de stânga ºi cu atât mai mult dictaturile nu au statut ºtiinþific. Aceasta pentru cã sistemele socioeconomice umane nu suportã viteze mari de evoluþie. Terapiile de ºoc au fost vise care n-au þinut seama de vitezele admisibile de evoluþie; structurile de putere care au crezut cã pot schimba lumea dintr-o datã au eºuat lamentabil ºi au chinuit lumea în zadar! De aici, excluderea din viaþa lumii moderne a partidelor extremiste Ñ de dreapta sau de stânga Ñ ºi evi-

tarea repetãrii unor experienþe triste cum au fost: comunismul, extremismul roºu, de stânga, ºi fascismul, extremismul brun, de dreapta.

Deoarece sistemele complexe, aºa cum sunt entitãþile statale contemporane, au limite maxime de suportare a schimbãrilor, acceptã anumite viteze maxime de evoluþie, numai partidele de centru-stânga ºi cele de centrudreapta pot acoperi, prin programe ºi metode, asemenea cerinþe de normare ºi monitorizare a evoluþiei sociale.

Schimbãrile spre stânga sau spre dreapta, de amplitudine rectificabilã, permit calarea pe realitate a diverselor modele politice. În caz de eroare sau de eºec, pierderile pot fi limitate, iar corecþia rapidã de traiectorie devine posibilã ºi uneori chiar insesizabilã. Din câteva iteraþii, procesele reale pot fi ”readuse la centruÒ, iar relansarea se poate face, respectând vitezele maxime admise de sistem, pe noua vectorizare.

Este recomandabil sistemul politic format din douã partide, unul la putere ºi altul în opoziþie?

Personal, gândesc drept neperformantã o asemenea soluþie. Procesele naturale cer o competiþie efectivã ºi realã a valorilor. Existenþa unui singur partid la putere sau în opoziþie, în dreapta sau în stânga, conduce la monopol politic. Mai devreme sau mai târziu, un asemenea partid, fãrã concurenþã, se prãbuºeºte prin implozie.

Un partid de centru-stânga aflat singur în opoziþie nu are cum sã se perfecþioneze; nu are partener de competiþie ideaticã, nu are mecanisme de blocare a generãrii relaþiilor de tip mafiot! La fel ºi un partid de centrudreapta: aflat singur, fie la putere, fie în opoziþie, îºi pierde capacitatea de a lupta pe baricadele sale ideologice ºi de a se perfecþiona prin confruntare continuã ºi deschisã.

Lupta oarbã pentru putere este mai uºor de câºtigat pentru un partid aflat la guvernare, dacã se confruntã cu un singur adversar. Lupta pentru progres impune perfecþionarea modelelor politice, iar asta cere competiþia ideilor pe ambele laturi ale baricadei.

Iatã de ce, pentru România, existenþa a douã partide de centru-dreapta ºi a douã partide de centru-stânga reprezintã o soluþie minimalã naturalã ºi, deci, moralã, care acoperã ºi parametrul fundamental de evoluþie, viteza admisibilã a schimbãrii. În caz contrar, vom vinde ieftin fãina ºi vom cumpãra scump tãrâþele!

Problema partidelor culturale, etnice, metodologice sau constituite pe orice alte criterii nu face parte din temã. Vã mulþumesc.

Mulþumesc, domnule deputat. Domnul deputat Florin Iordache. Se pregãteºte domnul deputat Damian Brudaºca.

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Intervenþia mea de astãzi din faþa dumneavoastrã a fost determinatã de ultima pseudomoþiune simplã iniþiatã de colegii noºtri din coaliþia de tristã amintire P.D.Ñ P.N.L.

De ce pseudomoþiune? Foarte simplu! Constatând în ultima perioadã o lipsã acutã de popularitate sau legat de aceastã gãselniþã parlamentarã, pentru a atrage într-un fel atenþia populaþiei. Uitã dânºii cã în perioada de tristã amintire, 1996Ñ2000, în care dânºii au condus ºi gestionat România nivelul de trai a fost cel mai scãzut de la Revoluþie ºi pânã în prezent, uitã câtã nemulþumire au produs populaþiei prin mãsurile antisociale întreprinse.

Tocmai acum când s-a constatat cã acest Guvern face totul pentru creºterea nivelului de trai, scãderea inflaþiei, creºterea salarialã ºi crearea unor condiþii decente de muncã ºi viaþã. ªi ca totul sã fie complet, ne-au demonstrat cã nici mãcar unitãþile de mãsurã ale energiei ºi puterii nu se cunosc, atunci ne punem sincer întrebarea: oare cum au ajuns aici? ªi nu mai este, fãrã îndoialã, nici o problemã de ce populaþia i-a taxat aºa la alegerile din 2000 ºi cred eu cã ºi în 2004. Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Damian Brudaºca sã ia cuvântul. Urmeazã domnul K‡roly Kerekes..., care nu este. Doamna Paula Ivãnescu nu este. Domnul Eugen Nicolãescu nu este. Înseamnã cã domnul deputat Iosif Armaº urmeazã.

Demonstrând cã acþioneazã constant împotriva intereselor locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, cei care au fost aleºi în iunie 2000 consilieri s-au întrunit recent, într-o ºedinþã a Consiliului local, dizolvat de Legea nr. 215/2001 a administraþiei publice locale, pentru a aproba bugetul pe anul 2003. Manipulaþi de reprezentanþii P.S.D., reprezentanþii locali ai U.D.M.R., P.N.L., U.F.D. ºi P.U.N.R. au folosit acest prilej nu pentru gãsirea de soluþii viabile, concrete ºi urgente pentru desfãºurarea în bune condiþii a activitãþii economico-sociale, culturale, ºtiinþifice ºi sportive a municipiului, conform menirii pe care o au, ci

exclusiv pentru rãfuieli politice, respectiv pentru asigurarea fondurilor necesare firmelor baronilor locali ai P.S.D., dintre care unii sunt chiar aleºi locali, dar ºi pentru punerea Executivului în imposibilitatea de a rezolva problemele cetãþenilor. Unii dintre aleºii locali au avut chiar tupeul sã afirme cã, prin deciziile luate, vor demonstra cã ei, respectiv P.S.D., conduc _de facto_ activitatea din municipiu.

Mass-media localã a subliniat caracterul aberant al deciziilor luate, ca ºi dorinþa primitivã ºi lipsitã de simþul responsabilitãþii civice a aleºilor locali, care nu au dorit nici mãcar sã salveze aparenþele în ce priveºte transformarea unui buget destinat bunei gospodãriri a unuia din cele mai mari municipii ale þãrii în sursã de bani ºi profit pentru puterea P.S.D.-U.D.M.R. ºi clientela sa.

Iatã doar câteva dintre aberaþiile votate de cei care ar trebui, prin statut ºi atribuþii, sã contribuie la dezvoltarea, nu la distrugerea municipiului Cluj-Napoca:

a) deºi art. 38 lit. q) a Legii nr. 215/2001 obligã consiliile locale sã asigure ordinea publicã prin angajarea de gardieni, aleºii locali au repartizat acestei activitãþi doar 500 milioane lei. Suma este suficientã pentru acoperirea cheltuielilor pe anul 2003 doar pentru 7,8125 gardieni publici.

Dacã, potrivit voinþei consilierilor locali, la Cluj-Napoca pot funcþiona doar 7,8125 de gardieni publici, la Craiova sunt 95, la Constanþa 350, la Braºov 173, la Timiºoara 102, la Iaºi 316, iar la Bucureºti 1.436. În judeþul Cluj, în localitãþi urbane cu o populaþie de cel puþin 10 ori mai micã decât a municipiului Cluj-Napoca, primãriile au un numãr mai mare de gardieni publici. Astfel, la Turda sunt 34, la Dej 21, iar la Câmpia Turzii 22. ªi asta pentru cã primarii respectivi sunt pe listele P.D.S.R.

b) un obiectiv urmãrit de actualul guvern este accelerarea eforturilor de integrare europeanã ºi euro-atlanticã. Dar, pe un an întreg la Cluj-Napoca s-au alocat zero lei la capitolul ”Cofinanþãri pentru proiecte europeneÒ. Este evident cã aleºii locali, nu Executivul, nu doresc atragerea de fonduri europene pentru comunitatea clujeanã. Prin urmare, aleºii locali din Cluj-Napoca ºi-au propus ºi au reuºit cu brio, cu intenþie sau din prostie, sã boicoteze politica puterii P.S.D.-U.D.M.R.

c) fondurile alocate pentru cheltuielile de personal sunt suficiente doar pentru primele nouã luni ale anului în curs. Este clar cã scopul urmãrit este subminarea prin orice mijloc a activitãþii Executivului pentru ca acesta sã nu poatã soluþiona problemele numeroase ºi complexe pe care le ridicã cetãþenii.

d) pentru fondul de protocol al primãriei s-au alocat tot zero lei. În schimb, având în vedere faptul cã în fruntea acestora se aflã directori în solda P.S.D., cheltuielile de protocol ale regiilor de termoficare ºi de transport urban cãlãtori se ridicã la 50 milioane de lei fiecare, iar ale R.A.D.P. la 425 milioane de lei. E de prisos, cred, orice comentariu suplimentar.

e) tot zero lei sunt ºi prevederile bugetare pentru mansardarea ªcolii generale nr. 10 din cartierul Zorilor sau pentru consolidarea ªcolii nr. 25.

f) pentru extinderea Colegiului Naþional ”George CoºbucÒ aflat într-o stare avansatã de deteriorare, s-au alocat doar 15 miliarde de lei, dintr-un necesar de 90 de miliarde, iar pentru extinderea Clinicii Chirurgie II, medicalã II ºi O.R.L., doar achiziþionarea dotãrilor necesare din acest an se ridicã la peste 18 miliarde de lei. Dar pentru aleºii locali, manipulaþi în mod ordinar de reprezentanþii P.S.D., acest lucru nu are absolut nici o semnificaþie. g) aleºii locali din Cluj-Napoca dovedesc o ostilitate de care nici chiar regimurile totalitare nu dau dovadã în ceea ce priveºte cultura. Am în vedere decizia stupidã de sistare a apariþiei publicaþiilor editate de primãrie, în primul rând a revistei de culturã, literaturã ºi artã ”Cetatea culturalãÒ, publicaþie care ºi-a câºtigat un binemeritat prestigiu în þarã ºi departe peste hotare.

În meschinãria lor, consilierii locali ai P.S.D., U.D.M.R., P.N.L., U.F.D. ºi P.U.N.R. ºi-au dovedit dispreþul ºi pentru artiºtii Operei Române din Cluj-Napoca. Ei au respins un proiect de hotãrâre al primarului de a aloca 50 de milioane de lei pentru a-i putea omagia pe marii artiºti lirici Lya Hubic, Mariana Nicolesco, David Ohanesian, Ionel Pantea, Ion Buzea, pentru a aminti doar câþiva, în cadrul spectacolului de galã al Festivalului ”Oamenii de Aur ai OpereiÒ. Dar aceiaºi consilieri au alocat 400 de milioane de lei pentru modernizarea, deci, nu pentru repararea acoperiºului Operei Maghiare din Cluj-Napoca. Deci, în viziunea acestor ipochimeni, artiºtii lirici români nu valoreazã nici mãcar cât o þiglã sau o rigolã pentru modernizarea unei instituþii puse în slujba iredentismului ºi ºovinismului.

Politica de umilire a poporului român promovatã la vârf de P.S.D., în cârdãºie criminalã cu U.D.M.R., este imitatã ºi în capitala de suflet a Transilvaniei.

Hotãrârea adoptatã de aleºii locali clujeni este lovitã de nulitate întrucât mulþi dintre ei au interese personale, de ordin material ºi financiar, în stabilirea structurii bugetului municipiului pe anul 2003. Rãmâne ca justiþia clujeanã sã-ºi dovedeascã mãcar o singurã datã echidistanþa ºi competenþa anulând aceastã hotãrâre ce urmãreºte distrugerea, din raþiuni ce þin de patologic, a municipiului Cluj-Napoca.

Mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu, domnule deputat.

Distinºi colegi, cu tot respectul, vã reamintesc cã declaraþiile politice nu pot depãºi trei minute. Sunt 37 declaraþii astãzi. Timpul nu este suficient. În situaþia în care unii dintre dumneavoastrã gãsesc cã este convenabil sã depunã declaraþiile la secretariat, o pot face. Asta ºi pentru a reuºi sã ne încadrãm în timpul alocat. Îl rog pe domnul deputat Iosif Armaº sã ia cuvântul. Se pregãteºte domnul Kerekes K‡roly.

## Mulþumesc.

Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi deputaþi,

Mâine se vor împlini trei sãptãmâni de când primulministru al Guvernului României, domnul Adrian Nãstase, a prezentat în faþa Camerelor reunite ale Parlamentului Declaraþia cu privire la politica Guvernului în perioada 2001Ñ2002 ºi prioritãþile economice ºi sociale în anii 2003Ñ2004.

Datã fiind importanþa deosebitã a acestui demers, îmi rezerv dreptul, în limita timpului ce-mi este alocat, sã punctez o temã din discursul premierului.

ªeful Executivului a vorbit pe înþelesul tuturor despre coordonatele fundamentale ale politicii Guvernului la jumãtatea mandatului. La fel procedase Domnia sa ºi la sfârºitul anului 2001 când, pentru prima datã, în viaþa parlamentarã postrevoluþionarã, potrivit prevederilor con-

stituþionale, un guvern ºi-a angajat rãspunderea unei declaraþii de politicã generalã.

Nu doresc sã mã refer în intervenþia mea la ansamblul declaraþiilor domnului Adrian Nãstase. În general, acesta a fãcut trimitere pe larg la bilanþul economicosocial la jumãtatea mandatului, la mãsurile ce trebuie întreprinse pentru realizarea economiei de piaþã funcþionale, la desfãºurarea formei administrative etc.

S-a realizat, cu alte cuvinte, un tablou corespunzãtor al vieþii social-economice ºi politice actuale ºi de perspectivã. Vreau sã scot în evidenþã, cu permisiunea dumneavoastrã, în câteva cuvinte un aspect prin care domnul Adrian Nãstase a prezentat colaborarea dintre Legislativ ºi Executiv, dupã opinia mea, esenþial, ºi pentru care, în calitatea mea de deputat al P.S.D., îi mulþumesc.

Guvernul s-a angajat ºi cred cã în bunã parte a reuºit sã-ºi restabileascã raporturile constituþionale dintre Executiv ºi Legislativ, având drept urmare repunerea Parlamentului în rolul sãu de reprezentant suprem al poporului român ºi de unica autoritate legiuitoare a þãrii, aºa cum stã scris în Constituþie.

”Vã mulþumesc pentru atenþia care aþi acordat-oÒ, a spus domnul Adrian Nãstase, adresându-se Parlamentului, ”ºi pentru modul responsabil în care aþi tratat în cadrul procedurilor parlamentare proiectele de legi promovate de Guvern în perspectiva aderãrii României la Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord ºi a integrãrii þãrii noastre în Uniunea Europeanã.Ò

Acestea au fost ºi sunt într-adevãr obiectivele fundamentale ale politicii externe româneºti. Anul care urmeazã este esenþial pentru accelerarea procesului de pregãtire a aderãrii României la Uniunea Europeanã, iar pe baza progresului înregistrat în politica internã, devine posibilã finalizarea negocierilor ºi semnarea Tratatului de aderare pe parcursul anului 2004.

Aº dori sã închei declaraþia mea politicã prin a sublinia cã actul de frondã al grupurilor parlamentare a P.D. ºi P.N.L. petrecut datoritã transmisiunilor în direct la televiziune, în vãzul întregii þãri, a fost în opinia mea doar un spectacol ieftin ºi un refuz nejustificat de a participa la o dezbatere consacratã unor probleme fundamentale ale þãrii.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Kerekes K‡roly. Se pregãteºte domnul deputat Adrian Moisoiu.

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Prin Hotãrârea de Guvern nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului naþional antisãrãcie ºi promovare a incluziunii sociale, un capitol aparte este consacrat problemelor referitoare la protecþia socialã a persoanelor cu handicap.

În acest document se recunoaºte lipsa capacitãþii serviciilor sociale generale nespecifice de a se adapta nevoilor speciale ale persoanelor cu handicap. Se recunoaºte, de asemenea, cã serviciile comunitare sistematice menite sã vinã în sprijinul persoanelor cu handicap neinstituþionalizate sunt limitate atât ca numãr, cât ºi ca tip ºi cã serviciile privind plata ºi contractarea unor îngrijitori personali pentru persoanele cu handicap grav sunt deficitare.

Documentul citat prevede, printre altele, ca obiectiv îmbunãtãþirea serviciilor la domiciliu pentru persoanele cu handicap grav neinstituþionalizate, pe fondul serviciilor de asistenþã socialã comunitarã.

Dar se pare cã mãsurile guvernamentale luate, paradoxal, ulterior elaborãrii acestui document nu sunt în concordanþã cu acest obiectiv. Din cauza unor dispoziþii recente, o parte a persoanelor cu handicap sunt puse într-o situaþie care le poate duce la limita unei vieþi suportabile.

Astfel, în conformitate cu Ordinul secretarului de stat pentru persoanele cu handicap nr. 90/2002 s-a restrâns aria bolilor sau a sechelelor generatoare de handicap, mai ales a celor cronice ºi a celor specifice vârstei a treia. Ca atare, în baza noilor criterii medico-legale de expertizare, o parte dintre persoanele din evidenþele inspectoratelor de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap care au beneficiat de îngrijire prin asistent personal nu se vor mai încadra într-o categorie de persoane cu handicap. Multe dintre aceste persoane au suferit amputaþii sau grave accidente vasculare, intervenite dupã vârsta pensionãrii. Oameni paralizaþi sau cu picioare amputate sunt respinºi pe considerentul cã nu se încadreazã în gradul de handicap avut pânã în prezent. În afara faptului cã pierd dreptul de a avea un asistent personal, aceste persoane nu mai beneficiazã nici de celelalte facilitãþi prevãzute de lege.

O altã dispoziþie datã prin Ordinul 726/2002 al ministrului sãnãtãþii ºi familiei prevede cã examinarea celor care solicitã eliberarea certificatului de încadrare într-o categorie de persoanã cu handicap care necesitã protecþie socialã se va face numai pânã la împlinirea vârstei de pensionare, persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare urmând a fi îndrumate cãtre autoritãþile administraþiei publice locale în vederea acordãrii drepturilor prevãzute de Legea nr. 17/2000 privind asistenþa socialã a persoanelor vârstnice.

Stimaþi colegi,

Consider cã aceste mãsuri au fost luate în mod pripit, fãrã o analizã prealabilã a situaþiei reale. De mai multã vreme, U.D.M.R. obiecteazã împotriva neadoptãrii cadrului legal pentru organizarea ºi funcþionarea serviciilor de asistenþã socialã comunitarã, fapt prevãzut în legea-cadru a sistemului naþional de asistenþã socialã ºi nerealizat nici pânã azi. Întârzierea creãrii cadrului legal lasã fãrã asistenþã socialã persoanele cu handicap în cauzã.

De altfel, nici Legea nr. 17, amintitã, privind asistenþa socialã a persoanelor vârstnice nu este în mãsurã sã rezolve problema persoanelor vârstnice cu handicap din cauza greutãþilor financiare ale autoritãþilor administraþiei publice locale.

În aceste condiþii, din pãcate, obiectivele enunþate în Planul naþional antisãrãcie ºi promovare a incluziunii sociale rãmân doar la nivelul declarativ.

Prin aceastã intervenþie, vreau sã atrag atenþia asupra neliniºtilor ºi nemulþumirilor provocate de mãsurile amintite în rândul familiilor în care sunt astfel de persoane cu handicap ºi cã este nevoie de urgenta remediere a situaþiei din partea celor care au provocat-o. În aceste condiþii, elaborarea cadrului legal al serviciilor de asistenþã socialã comunitarã nu mai poate fi amânatã.

Mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc, domnule coleg.

Încã o datã vã rog sã reþineþi cã declaraþia trebuie sã aibã maximum trei minute.

Îl rog pe domnul deputat Adrian Moisoiu sã-ºi expunã declaraþia politicã. Urmeazã domnul Napoleon Pop.

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Intervenþia mea politicã de astãzi este intitulatã ”Graiul nostruÒ.

Dupã ce agricultura a fost pusã la pãmânt Ñ producþia de cereale la hectar obþinutã anul trecut fiind comparabilã cu cea care se obþinea în anul 1938, dupã ce marile combinate zootehnice au fost desfiinþate, dupã ce flota României a fost înstrãinatã pe nimic, dupã ce industria a fost, cicã, ”privatizatãÒ prin vindere la preþuri derizorii deoarece a fost apreciatã drept o ”grãmadã de fier vechiÒ, dupã ce forþele armate au fost, practic, lichidate, învãþãmântul, din unul performant la nivel mondial transformat într-o cenuºãreasã, sãnãtatea reformatã în rãu ºi atâtea altele, în aer mai plutea o întrebare: oare a mai rãmas ceva de distrus sau de furat în aceastã þarã?

Rãspunsul ni l-a dat Comisia de modificare a Constituþiei, care, cu mândrie, ne-a informat în seara zilei de marþi, 25 februarie 2003, cã dupã o muncã de aproximativ opt luni ºi-a finalizat lucrãrile ºi a stabilit cã mai avem ceva de cedat: graiul. În acest fel, membrii acesteia au dat dovadã cã nu cunosc poezia ”Graiul neamuluiÒ, scrisã în 1901 de marele poet ardelean George Coºbuc, care spunea:

- ”Fie-a voastrã-ntreaga þarã,

- ªi de cereþi, vã mai dãm,

- Numai daþi-ne voi graiul Neamului...Ò

ºi au aplecat urechea la cererile iredentiºtilor udemeriºti, care, dupã cum spunea poetul:

- ”Graiul ni-l cereau anume,

Sã-l lãsãm!Ò

În proiectul de modificare a legii fundamentale a statului, comisia compusã din parlamentari P.S.D., P.U.R., U.D.M.R., P.N.L. ºi P.D. a reglementat cã: ”cetãþenii români aparþinând minoritãþilor naþionale au dreptul sã se exprime în limba maternã în instanþele de judecatã, în condiþiile legii organiceÒ ºi cã aceºtia îºi vor putea utiliza limba maternã ºi în serviciile descentralizate, în localitãþile unde au o ”pondere semnificativãÒ. Iatã cum, pe cãi ocolite, pe neobservate, aplicând tactica paºilor mãrunþi dar siguri, U.D.M.R.-ul îºi atinge scopul propus de a înlãtura ceea ce le stãtea în gât, sintagma de ”stat naþionalÒ fãrã a mai fi nevoie sã se modifice art. 1 alin. 1 din Constituþie care spune: ”România este stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibilÒ.

Subliniez cã aceastã modificare nu înseamnã doar reînfiinþarea Regiunii Mureº Autonome Maghiare, ci ºi extinderea acesteia pe întreg teritoriului României, fiindcã noþiunea de pondere semnificativã poate fi interpretatã: a avea U.D.M.R.-ul un senator de Cãlãraºi în aceastã legislaturã sau un deputat de Tulcea, cum a fost în legislatura trecutã, nu reprezintã oare pondere semnificativã? Iatã cum, la concursurile pentru ocuparea unor posturi în administraþia publicã, chiar ºi în aceste judeþe vor trebui sã fie preferaþi cei care ºtiu nu numai sã vorbeascã, ci ºi sã scrie ºi sã citeascã în limba maghiarã, cunoºtinþe care se însuºesc numai în ºcoalã. ªi iatã cum, în România secolului XXI, românii nu vor putea ocupa funcþii publice în propria lor þarã decât dacã au urmat ºcoala în limba minoritarã.

În acest fel, conducãtorii þãrii de astãzi îºi cedeazã limba, spre deosebire de strãmoºii lor care, dupã cum poetul spune:

”Graiul lor de voie bunã

Nu l-au dat!Ò

Pe de altã parte, admiterea limbii maghiare în justiþie folosind o expresie matematicã înseamnã, la limitã, înfiinþarea unei a doua Curþi Supreme de Justiþie, care sã fie capabilã sã înþeleagã declaraþiile ºi diversele probe care ar putea exista în respectivele dosare. Oare asta s-a dorit?

ªi, la urma urmei, dacã tot nu are nevoie de limba românã, maghiarul nu mai are rost sã o înveþe! Ce valoare va mai avea art. 13 din Constituþie care spune cã: ”În România, limba oficialã este limba românãÒ?

În volumul ”Review of National PoliciesÒ publicat în anul 2000 la Paris, sub egida OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development), România este recunoscutã ca lider mondial în domeniul drepturilor minoritãþilor de a fi educate în limba lor maternã, asigurând acest drept chiar ºi în comunitãþile cele mai reduse sub raport numeric, ceea ce pentru majoritarii români nu se admite.

De aceea citez din nou din poezia lui George Coºbuc: ”Astãzi stãm ºi noi la pândã, Graiul vechi sã-l apãrãm;

Dar pe-ascuns duºmanii catã

Sã ni-l fure, sã ni-l vândã.

Dacã-n vreme tulburatã

Nu ne-am dat noi graiul þãrii, Azi, în ziua deºteptãrii,

Cum sã-l dãm?Ò

Partidul România Mare, partid care nu a participat la elaborarea proiectului de modificare a Constituþiei, tocmai pentru faptul cã a intuit de la început trãdarea pe care o va face P.S.D.-ul, lãsându-se ºantajat de cãtre U.D.M.R., cheamã toþi cetãþenii conºtienþi ai þãrii, sã nu voteze referendumul de modificare a legii fundamentale a statului. ”Neam român! Cu urã mare

Vor cãta mereu duºmanii Graiului român pierzare; Dar sã piarã ei cu toþii; Nu l-am dat, ºi nici nepoþii Nu-l vor da!Ò Mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Napoleon Pop sã ia cuvântul. Urmeazã domnul Marian Ianculescu. Dacã nu este, domnul Codrin ªtefãnescu de la P.S.D. Domnul Codrin este prezent? Nu este. Atunci, domnul Cristian Sandache.

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Aº vrea sã mã refer la faptul cã efortul de integrare în Uniunea Europeanã este sub nivelul cerinþelor convenite cu partenerii.

## Stimaþi colegi,

Ne aflãm deja în luna martie a acestui an 2003, un an crucial pentru România atunci când vorbim ca þara noastrã sã devinã membru deplin al Uniunii Europene în 2007, ºi constatãm lipsa unei modificãri în bine a dinamicii în efortul de integrare sau, cel puþin, nu avem cunoºtinþã de acest lucru.

Un nou pact politic a fost încheiat recent pentru acest obiectiv între partenerii politici, dar Guvernul întârzie sã ne informeze ºi sã ne mobilizeze pentru demersul pe care l-am convenit, astfel încât sã nu ieºim din calendarul propriilor noastre promisiuni.

Este tot mai evident faptul cã anul 2007 este un obiectiv necesar pentru noi, dar nu obligã Uniunea Europeanã la nimic, aceasta reiterându-ne în mod repetat cã România va deveni membru deplin când va fi pregãtitã.

Cred cã fiecare dintre noi este conºtient de aceastã capcanã, la care aº adãuga efectele negative ale duelului din ultimul timp dintre preºedinte ºi premier, precum ºi o percepþie, poate, greºitã a aºezãrii aproape totale sau neechilibrate a þãrii noastre de partea S.U.A. în posibilul conflict armat din Irak, spre insatisfacþia unor parteneri din Uniunea Europeanã, de care avem nevoie în efortul nostru de integrare euroatlanticã.

Diplomaþi strãini relevã cã pot înþelege acest comportament, dar acuzã lipsa de consultãri prealabile, cu atât mai mult cu cât am reuºit sã fim asimilaþi _de facto_ în clubul euroatlantic, recunoaºterea _de jure_ fiind, practic, pe un drum cu o finalitate clarã, repet, dacã suntem pregãtiþi.

În aceste circumstanþe, sunt obligat sã reflectez dacã s-a schimbat ceva în realizarea relativ concomitentã a celor douã obiective strategice ale acestui deceniu Ñ NATO ºi Uniunea Europeanã Ñ sau, în timp ce sperãm sã devenim cât mai repede membru NATO, integrarea în Uniunea Europeanã o amânãm pentru cã nu mai vrem sau nu putem sã ne pregãtim.

Sper cã opþiunea încã neexprimatã a Executivului cu privire la dinamica integrãrii în Uniunea Europeanã nu este ca România sã devinã o nouã Turcie, într-o zonã total europeanã, însã pentru un alt timp ºi din alte considerente.

Aceastã ”speranþãÒ mã îngrijoreazã cu atât mai mult cu cât a deveni pregãtit pentru integrarea în Uniunea Europeanã înseamnã cã actualul Executiv sã renunþe chiar din acest moment la anumite abordãri. Acestea, deocamdatã, nu sunt convingãtoare cu privire la economia de piaþã funcþionalã, independenþa politicã a justiþiei, stãvilirea corupþiei ºi, evident, capacitatea instituþionalã de a administra eficient acest proces complex al integrãrii, care presupune ºi mai multã descentralizare, iniþiativã, privatizare, restructurare, implicarea societãþii civile, transparenþã, competiþie ºi renunþarea la mãsuri administrative etatiste.

Aº dori sã fiu cât mai repede contrazis pentru implicare parlamentarã de legiferare tocmai în sensul implementãrii Programului legislativ de integrare în Uniunea Europeanã pe care-l are în vedere Executivul, însã nu prin ordonanþe de urgenþã.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Cristian Sandache. Urmeazã domnul deputat Kelemen Atilla.

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Scurta mea intervenþie se intituleazã: ”Dacã opoziþia este slabã, nu-i vina puteriiÒ.

Existã o serie de analiºti care nu contenesc a deplânge starea unei anumite pãrþi a opoziþiei, respectiv Partidul Democrat ºi Partidul Naþional Liberal, întrebându-se care ar fi explicaþiile potrivit cãrora aceste formaþiuni politice fie stagneazã, fie cresc cu greu pe scara procentajelor. Respectivii acuzã în acest sens Partidul Social Democrat, iar voci importante din Partidul Democrat ºi Partidul Naþional Liberal preiau un astfel de mesaj pe care-l focalizeazã tot înspre P.S.D., pe care-l numesc în mod invariabil partid-stat.

În fapt, slãbiciunea celor douã partide, participante la guvernarea anilor 1997 Ñ 2000, aparþine doar lor. Lipsa de credibilitate vine tocmai din amatorismul preponderent al mesajelor pe care ele le emit, pe scurt, al manierii de a exercita rolul politic.

În special este cazul Partidului Democrat, transformat aproape în totalitate în portavocea unei singure persoane, în speþã, domnul Traian Bãsescu, critici avântate, dar infantile pe fond ºi chiar în formã pe alocuri, atacuri oarbe ce dovedesc febrilitate, incoerenþã, spirit autodistructiv de tip kamikadze.

Este nevoie de o opoziþie coerentã ºi mai ales maturã sub aspectul manifestãrilor. Un important politolog, Isabel de Madariaga, considera cã o opoziþie valoroasã constituie un enorm câºtig pentru statul respectiv, dar ºi pentru însãºi ideea de democraþie. În cazul României actuale, însã, mai trebuie exersatã.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Kelemen Atilla. Urmeazã domnul ªtefan Baban.

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Cuvântul meu de astãzi vrea sã fie un nou semnal de avertizare pentru România anului 2003, a României care dupã evenimentele anului 1989 ºi-a exprimat ferm dorinþa sa de a pãºi pe drumul democraþiei adevãrate, care în final sã ne ducã în structurile euroatlantice ºi în Uniunea Europeanã, adicã în acea lume consideratã civilizatã, în care atât de mult am visat sã fim membri cu drepturi depline, sã contribuim cu civilizaþia României, polifonicã ºi multinaþionalã, la coloratul tablou al culturii europene.

Ca deputat de Mureº, bineînþeles, nu pot uita de acea lunã martie a anului 1990, când forþele obscure au comis un atentat împotriva bunei convieþuiri a etniilor din judeþul Mureº ºi din municipiul Târgu Mureº.

Nu am uitat aceste zile negre ºi suntem convinºi cã acesta va rãmâne numai un eveniment istoric trist ºi niciodatã repetabil. Sperãm din inimã cã asemenea fapte necugetate niciodatã nu vor mai tulbura liniºtea urbei Târgu Mureºene.

Cu toate acestea, în ultima vreme hidra xenofobiei iarãºi întinde tentaculele veninoase spre meleagurile noastre. În ultima vreme, asistãm din nou la vopsirea, murdãrirea, profanarea tãbliþelor bilingve ale localitãþilor mureºene.

Degeaba suntem mândri, ºi suntem, stimaþi colegi, de euroconformitatea Legii nr. 215/2001, care garanteazã inscripþionarea bilingvã în localitãþile cu peste 20% a localnicilor de o etnie oarecare, dar practica zilnicã dovedeºte nouã ºi celor veniþi din alte þãri, din alte localitãþi un trist adevãr, ºi anume nerespectarea acelora de altã naþionalitate care trãiesc împreunã cu noi.

Stimaþi colegi,

Pe aceastã cale doresc sã vã avertizez pe toþi, atât majoritatea, cât ºi pe cei care trãim în minoritate, cã respectul reciproc este o valoare fundamentalã a acelei Europe unde cu toþii vrem sã ajungem, iar redresarea stãrii inscripþiilor bilingve este o atribuþie a organelor responsabile, o datorie pe care unii încearcã, din pãcate, sã o uite.

Mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat ªtefan Baban. Se pregãteºte domnul deputat Mihai Baciu.

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Ministerul FinanþelorÑ”dinozaurulÒ din economia româneascã.

Mai toate ministerele ºi implicit miniºtrii actualei guvernãri au fost blamaþi sau arãtaþi cu degetul, atât pentru aºa-zisele iniþiative legislative, cât ºi pentru birocraþia, încetineala ºi hibernarea activitãþii din sectorul pe care-l conduceau ºi coordonau, dar nici unul parcã mai mult decât Ministerul Finanþelor.

Începând de la propunerile de majorare a unor taxe ºi impozite, de la instituirea unor noi taxe ºi impozite, de la apariþia unor noi legi care sã reglementeze fiscalitatea din România (chiar dacã normele de aplicare a acestor acte normative apar fie cu întârziere, fie deloc), de la haosul care domneºte în legislaþia financiar-contabilã ºi pânã la încãlcarea deontologiei profesionale de cãtre unii din funcþionarii sãi, acest minister deþine cu brio primul loc în topul scandalurilor ºi nemulþumirilor, fiind considerat unicul ºi adevãratul ”dinozaurÒ al economiei româneºti.

De ce aceastã asemãnare? Pentru cã acest minister are cei mai mulþi angajaþi ºi cele mai multe direcþii din actuala schemã a Executivului, pentru cã unitãþile din subordine nu reuºesc de cele mai multe ori sã se adapteze mecanismelor suple ºi diverse, în continuã evoluþie, ale economiei de piaþã, lucrând, acolo unde ar fi nevoie de bisturiul stimulentelor, cu toporul sancþiunilor.

Recentul scandal legat de impozitarea globalã a unor beneficii extrasalariale aratã direcþia urmatã de acest minister: aducerea de noi venituri la buget, dar nu ca rezultat al reformei economice ºi fiscale, ci prin taxarea unor drepturi acordate salariaþilor. Angajatorii care ºi-au putut permite aceste facilitãþi pentru angajaþi Ñ telefon mobil, autoturism de serviciu, asigurãri etc. Ñ au urmãrit în special evitarea plãþii impozitelor supradimensionale pe salarii ºi apoi stimularea factorului uman, pentru a dispune de specialiºti bine pregãtiþi ºi pentru a dovedi acestora cã firma investeºte ºi în resursele umane.

Care a fost rãspunsul Ministerului de Finanþe? Unul simplu ºi la îndemâna celui care are foarte puþine idei, iar când le are provoacã stupefacþie. Deci, prin Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 7/2001, apãrute în 2003, acest dinozaur a urmãrit din umbrã toate facilitãþile acordate salariaþilor ºi a hotãrât sã le impoziteze. Nu este corect ca la un an ºi jumãtate Ñ iunie 2001 Ñ de când a apãrut ordonanþa respectivã, normele metodologice sã modifice radical aplicarea acesteia, având în vedere cã în anul 2002 tot ce a reprezentat venit obþinut de cetãþenii români Ñ mã refer doar la ei Ñ a intrat sub incidenþa acestui act normativ.

Într-un interviu la radio, ministrul Mihai Tãnãsescu a rãspuns la întrebarea unui ascultãtor, întreprinzãtor privat, cã salariaþii din acest minister Ñ ºi mã refer ºi la unitãþile din teritoriu Ñ nu sunt corupþi, nu solicitã mitã ºi nu sunt puºi pe decapitarea patronilor.

Domnule ministru, cu respect vã informez cã ce aþi spus este valabil doar pentru 10 pânã la 20% din funcþionarii dumneavoastrã. Pentru restul, întrebaþi-i pe cei care trebuie sã cotizeze lunar pentru a-ºi putea menþine afacerile. Iar pentru returnãrile de T.V.A., mai mult sau mai puþin legale s-a scris prea mult. Ori sunteþi rupt de realitate, ori nu vreþi sã vedeþi de fapt ce se întâmplã în curtea ministerului ce cu onoare îl conduceþi.

## Stimaþi colegi,

Credeþi cã relaþia existentã în România între stat ºi cetãþean este una corectã sau una bazatã pe neîncredere ºi tentative de înºelãciune reciprocã? Poate cetãþeanul sã aibã încredere în statul care schimbã regulile în timpul jocului ºi le aplicã dupã cum îi convine? Meritã ca cetãþeanul sã dea de bunã voie când ºtie bine sã nu va primi nimic înapoi?

Dacã nici în acest an de reformã fiscalã nu se iau mãsuri ferme ºi eficiente de restructurare ºi modernizare Ñ implicit actualizarea cu standardele europene la care tot facem referire Ñ în acest domeniu al finanþelor, sã nu ne mire dacã ºi peste 2-3 ani Ministerul Finanþelor, indiferent de conducerea pe care o va avea, va rãmâne unicul ”dinozaurÒ al economiei româneºti pe piaþã. Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc.

Are cuvântul domnul deputat Mihai Baciu. Se pregãteºte domnul deputat Radu Stroe.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Vroiam sã încep cu ceea ce mã gândisem încã de azi-dimineaþã, dar înainte de a începe vreau sã fac o precizare ºi o subliniere care mi-a fost inspiratã de intervenþia unui coleg de-al nostru din aceastã salã, de mai înainte, de la P.S.D., care ne-a acuzat pe noi, cei din P.D. de amatorism, infantilism politic ºi cã am fi tentaþi sau, mã rog, cã suntem cumva o portavoce a unui singur individ ºi aºa mai departe.

Nu dau rãspuns la asemenea chestiuni, ci vreau sã vã spun un singur lucru, mai ales cã cel care a spus aºa ceva este istoric de meserie ºi nu este un istoric rãu, este un om cultivat. În secolul VI al Erei Creºtine, pe timpul împãratului Iustinian, în Bizanþ a trãit un foarte interesant istoric pe care îl chema Procopius din Cezareea. El a scris douã istorii: o istorie oficialã, pentru cã era istoricul curþii împãratului Iustinian, în care istorie scria cã împãratul este cel mai grozav om din istorie,

salvarea tuturor, centrul universului, împãratul împãraþilor etc. ºi mai scria o istorie acasã, ”Istoria secretã a lui ProcopiusÒ, a rãmas aºa cunoscutã, în care scria cã împãratul Iustinian este ultimul dintre oameni, cã este un bandit, cã este un dictator, cã este o ruºine a speþei omeneºti ºi cã va duce imperiul de râpã. Acum, sigur cã dupã secole ºi secole s-au întrebat istoricii: când a fost sincer Procopius? Când a scris despre mãreþia împãratului Iustinian sau în istoria secretã de acasã, din sertar, când a scris despre ticãloºia împãratului? Rãmâne în continuare aceastã dilemã, ºi aceastã dilemã rãmâne ºi pentru colegii noºtri din P.S.D. ºi mã gândesc la ceea ce spun aici ºi la ceea ce eventual spun acasã, scriu acasã sau vorbesc cu neamurile. Aºa cã, sã trecem mai departe.

Domnule deputat, iertaþi-mã, domnule profesor, domnule coleg, dacã vreþi sã concluzionaþi, cã au trecut deja trei minute.

Concluzionez, domnule preºedinte, pentru cã o þarã bine guvernatã nu înseamnã numai legi bune, ci în egalã mãsurã respectarea ºi aplicarea acestora în litera ºi spiritul lor.

Acest lucru presupune, printre altele, ca sancþiunile aplicate pentru nerespectarea legii sã fie cele prevãzute legal, de cele mai multe ori în corpul însuºi al legii, ºi nicidecum altele. Nimeni, în aceastã þarã Ñ fie el persoanã fizicã, persoanã juridicã, instanþã de judecatã, organ al administraþiei locale sau centrale, inclusiv Guvernul Ñ, nu are voie sã aplice alte sancþiuni pentru nerespectarea unei legi decât cele prevãzute legal sau sã stimuleze aplicarea ºi respectarea legii prin mijloace de constrângere inventate ºi recomandate verbal sau confidenþial de nu ºtiu care ºefi judeþeni sau de la centru.

Am vizitat zilele trecute mai multe comune din judeþul Iaºi ºi se ºtie cã perceperea impozitului pe terenurile agricole ºi forestiere din extravilan a început de la 1 ianuarie a.c., în conformitate cu Ordonanþa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele ºi taxele locale. Se ºtie, de asemenea, cã Legea prevede niºte sancþiuni pentru cei care, aflaþi sub incidenþa ei, nu plãtesc acest impozit, ori nu-l plãtesc la timp º.a.m.d.

Numai cã primãriile, domnule preºedinte ºi stimaþi colegi Ñ nu numai din judeþul Iaºi, ci din toatã þara Ñ, aplicã alte metode de constrângere, cu totul alte sancþiuni decât cele prevãzute în lege, pentru a-i obliga pe þãrani sã-ºi plãteascã impozitul pe pãmânt.

Se ºtie cã România ”beneficiazãÒ de-o birocraþie dezvoltatã, ba chiar înfloritoare, de sorginte Ñ aº zice eu Ñ bizantinã. Românul, inclusiv þãranul Ñ are nevoie de un act, o adeverinþã, un certificat ºi multe altele asemenea de la stãpânire.

Dacã i se naºte un copil, dacã moare cineva, dacã se însoarã, omul trebuie sã cearã o hârtie de la primãrie; ba chiar ºi dacã vrea sã vândã un porc sau o vitã, câþiva saci de porumb sau de grâu ºi în multe alte situaþii Ñ unele cu totul inedite Ñ, þãranul trebuie sã obþinã o adeverinþã, un certificat, un permis ºi Dumnezeu mai ºtie ce de la primãrie.

ªi dacã unele din aceste documente sunt realmente necesare ºi le regãsim în orice þarã modernã ºi demo- cratã, altele sunt rodul imaginaþiei birocratice nelimitate a Guvernului ºi a structurilor de putere supuse lui ºi partidului de guvernãmânt.

Dacã vreþi sã concluzionaþi, domnule coleg!

Problema pe care o supun, azi, domnule preºedinte, ºi aceasta þine loc de concluzie, atenþiei dumneavoastrã nu este cea a caracterului raþional sau mai puþin raþional al acestui noian de produse ale birocraþiei noastre, ci modul abuziv ºi ilegal în care primãriile utilizeazã aceste instrumente ca mijloace de constrângere. Astfel, dacã un cetãþean solicitã de la o primãrie comunalã unul din multele acte pe care le-am amintit mai înainte, el este refuzat dacã nu ºi-a plãtit impozitul pe pãmânt. Au fost situaþii în care rudele n-au putut sã-ºi îngroape mortul pânã nu au plãtit acest impozit; nu mai vorbesc de cei care vor sã meargã la târg sã vândã un porc, o vitã sau câþiva saci de cereale.

Nici un text de lege nu permite aºa ceva, aºa încât ne aflãm în faþa unui abuz de putere de care, de fapt, nu sunt vinovaþi primarii comunelor. Lor li s-a ”recomandatÒ insistent de cãtre prefecþi, preºedinþii ºi secretarii consiliilor judeþene sã foloseascã labirintul nostru birocratic ca mijloc de intimidare ºi constrângere a celor datori, de la 1 ianuarie a.c, sã plãteascã impozitul pe terenurile agricole ºi forestiere.

Eu nu ºtiu dacã Ministerul de Finanþe ºi titularul sãu cunosc aceastã situaþie dar, fie cã o cunosc sau nu, consider cã mijloacele de colectare a taxelor ºi impozitelor trebuie sã fie numai cele prevãzute în lege; în plus, acelaºi minister ar face mai bine sã-ºi îndrepte atenþia spre marii evazioniºti fiscali ºi spre imensa economie subteranã ºi sã nu mai permitã acest terorism la adresa micului proprietar de pãmânt care, în realitate, nici nu prea are de unde plãti.

De altfel, plecând de la aceastã realitate la care adãugãm ºi alte puternice motive de ordin social ºi legislativ, noi, deputaþii P.D., am iniþiat o propunere legislativã de amendare a Ordonanþei Guvernului nr. 36/2002, în sensul amânãrii impozitãrii terenurilor agricole ºi forestiere din extravilan.

Aceasta, însã, este o altã temã pe care o voi aborda în viitoarea Declaraþie politicã în faþa dumneavoastrã. Vã mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Încã o datã vã rog, cu toatã colegialitatea, rezumaþi-vã la cele trei minute; oricum nu ne vom încadra în timpul afectat declaraþiilor politice. Vã anunþ de pe acum cã domnii deputaþi Nicolae Vasilescu, Emil Rãdulescu, Dan Coriolan Simedru, subsemnatul, domnul deputat Sonea, domnul deputat Nicolaescu au depus la secretariat declaraþiile Domniilor lor.

Îl rog pe domnul deputat Radu Stroe sã ia cuvântul. Se pregãteºte domnul deputat Victor Bercãroiu.

La mai bine de 13 ani de la evenimentele din decembrie 1989 ºi circa 10 ani de la data aprobãrii Legii nr. 60/1991 privind organizarea ºi desfãºurarea adunãrilor

publice, actuala putere P.S.D., Guvernul Adrian Nãstase, într-un dispreþ fãrã margini faþã de români, a îndrãznit sã expedieze în Parlamentul României un simulacru de proiect de Lege care sã reglementeze adunãrile publice, pe care, din pãcate, ilustra Camerã a Senatului s-a grãbit sã îl aprobe fãrã discernãmânt.

Prin respectivul proiect, guvernanþii au decis sã punã ”botniþãÒ tuturor primarilor opoziþiei, în special acelora din marile oraºe: Bucureºti, Timiºoara, Braºov etc., anulându-le acestora atribuþiile pe care le aveau în legãturã cu organizarea ºi apãrarea mitingurilor ºi adunãrilor publice.

Este de înþeles acest comportament al puterii dacã se are în vedere faptul cã, pânã la alegeri, vremurile vor fi tot mai grele pentru guvernanþi, iar singura armã democraticã a populaþiei sãrãcite ºi batjocorite de saltimbancii de imagine ai P.S.D. a rãmas manifestaþia publicã.

Dar P.S.D. nu doreºte sã punã botniþã numai primarilor opoziþiei sau opoziþiei în ansamblul sãu! Guvernul P.S.D. pune botniþã populaþiei României ºi democraþiei acestei þãri!

Absurdul proiectului de lege elaborat de Guvernul Nãstase ºi aprobat de Senatul domnului Vãcãroiu constã, în esenþã, în textele de la punctele 6, 7 ºi 8 care vizeazã art. 8, 9 ºi 10 din Proiectul nr. 719/2002.

Culmea acestui absurd constã în faptul cã primarul este ”aºezatÒ într-o comisie, alãturi de secretarul numit de prefect (care ºi el este numit de Guvern) ºi de reprezentanþii Poliþiei ºi ai Jandarmeriei, numiþi de Ministerul de Interne, adicã tot de cãtre Guvern.

Rãmas singur într-o astfel de comisie, primarul Timiºoarei, spre exemplu, n-ar mai putea niciodatã sã aprobe un miting împotriva guvernanþilor!

Aºa aratã absurdul democraþiei Guvernului Nãstase care, neîndoielnic, este de inspiraþie cozmâncisto-comunistã! Asta, pentru a mai da o ºansã domnului Adrian Nãstase!

Dacã acesta este drumul democraþiei pe care vã duceþi, domnilor de la P.S.D., vã avertizez cã oricâte legi proaste sau ticãloase veþi mai face de acum înainte, nu uitaþi, vine ºi vremea când veþi da socotealã, când veþi pãþi cum a pãþit-o ºi Ceauºescu!

Vã puteþi juca cu impozitele, cu facturile la energie, cu privatizarea, dar când este vorba de libertatea naþiunii române veþi fi spulberaþi într-o clipã, pânã când nici nu veþi gândi mãcar!

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnul deputat.

Are cuvântul domnul deputat Victor Bercãroiu. Se pregãteºte domnul deputat Marinache Viºinescu.

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Declaraþia mea de astãzi se intituleazã: ”28 februarie ÑZiua protecþiei civileÒ.

În prag de primãvarã, la 28 februarie 2003 s-au împlinit 70 de ani de când, prin Decretul regal nr. 468/1933 a fost aprobat Regulamentul apãrãrii pasive contra atacurilor aeriene, act prin care s-a legiferat înfiinþarea apãrãrii pasive. Deºi apãrarea pasivã ia naºtere la 28 februarie 1933, totuºi acþiuni pentru protecþia cetãþenilor ºi a bunurilor materiale împotriva efectelor, atacurilor din aer sau de altã naturã ale agresorului s-au desfãºurat chiar ºi în Primul Rãzboi Mondial, dar ºi mai înainte, astfel ca, în cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, activitãþile de apãrare pasivã sã se intensifice ºi mai mult, aducându-ºi o contribuþie deosebitã la salvarea numãrului mare de vieþi omeneºti ºi bunuri materiale afectate de bombardamente.

Caracterul complex al distrugerilor, cât ºi numãrul mare de victime din rândul populaþiei civile, într-un procent mult mai mare decât cel al forþelor armate, au dat nou sens importanþei protecþiei civile de-a lungul timpului. Astfel, se trece la reorganizarea apãrãrii pasive, înfiinþându-se în anul 1952 apãrarea localã antiaerianã, care corespunde mai bine din punct de vedere organizatoric ºi al misiunilor încredinþate.

Þinând seamã de experienþele acumulate în urma cutremurului din anul 1977, în anul 1978 apãrarea localã antiaerianã se transformã în apãrare civilã.

Aderarea þãrii noastre la Convenþia de la Geneva din anul 1990, precum ºi afilierea la diferite organisme ale O.N.U., cu profil de protecþie civilã, au impus ca o necesitate revitalizarea concepþiei de organizare ºi conducere a apãrãrii civile din România, pentru a ne alinia noilor prevederi cu aplicabilitate în plan internaþional.

Prin adoptarea Legii nr. 106 din 25 septembrie 1996 apãrarea civilã devine protecþie civilã ºi este definitã ca o componentã a apãrãrii naþionale, cuprinzând ansamblul mãsurilor adoptate ºi activitãþilor desfãºurate în scopul asigurãrii protecþiei populaþiei, a bunurilor materiale ºi a factorilor de mediu în caz de rãzboi sau dezastre.

Dacã la începutul existenþei sale protecþia civilã îndeplinea exclusiv misiuni în caz de conflict armat, în prezent, acestea privesc, printre altele: prevenirea populaþiei pentru înºtiinþare ºi alarmare în caz de pericol, la producerea calamitãþilor naturale sau catastrofelor, acordarea primului ajutor ºi ocrotirea populaþiei în situaþii de dezastre, pericol aerian sau cãderi de obiecte cosmice, asigurarea protecþiei valorilor culturale ºi de patrimoniu, a bunurilor materiale, prin adãpostire ºi evacuare, precum ºi asanarea teritoriului de muniþia rãmasã neexplodatã dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial.

Aceste misiuni sunt asemãnãtoare celor ale structurilor protecþiei civile din þãrile euroatlantice, indiferent de subordonarea lor: la Ministerul Apãrãrii Naþionale, Guvern, Ministerul Justiþiei sau Ministerul de Interne.

Stimaþi colegi,

De la aceastã tribunã, cu ocazia sãrbãtoririi a 70 de ani de la înfiinþarea protecþiei civile în România urez întregului personal militar ºi civil care îºi desfãºoarã activitatea în sistemul protecþiei civile cele mai cãlduroase felicitãri, sãnãtate, mult succes în îndeplinirea misiunilor care îi vor reveni, bucurii ºi îndeplinirea tuturor dorinþelor, alãturi de cei dragi.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Marinache Viºinescu. Se pregãteºte domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Domnul deputat Rus depune declaraþia.

Mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor,

În discursul din 12 februarie 2003 Adrian Nãstase, liderul P.S.D., deºi recunoaºte rolul prioritar al agriculturii trateazã aceastã importantã ramurã a economiei naþionale cu suficienþã, am zice, cu o suficienþã deosebit de gravã ca efect pentru aceastã zonã. Problemele deosebit de complexe ºi în acelaºi timp de importanþã deosebitã pentru agriculturã ºi zona ruralã, unde trãieºte 45% din populaþia þãrii, sunt tratate în trecere, în câteva pagini, mesajul cuprinzând câteva generalitãþi ºi concluzii, toate la nivel laudativ.

Realitatea este cu totul alta: agricultura României trece printr-o crizã profundã, gravã. P.S.D.-ul trebuie sã-ºi asume responsabilitatea pentru aceastã situaþie, întrucât este responsabil, în primul rând, cã, în restructurarea agriculturii de dupã 1990, în promovarea legilor ce au vizat acest sector economic, precum ºi în aplicarea lor, nu a þinut cont de realitãþile momentului ºi nu a prevãzut nimic pentru protejarea marilor investiþii tehnice fãcute în agriculturã din banii þãrãnimii ºi nici sancþiuni pentru cei ce le-au distrus. Aceste erori au condus la trecerea sistemului de agriculturã practicat de la unul modern, bazat pe exploataþii agricole dimensionate optim, cu o tehnologie agricolã bazatã pe mecanizare, chimizare, sisteme de producþie de tip industrial, la un sistem agricol practicat înainte de 1948, fãrâmiþarea excesivã a proprietãþilor funciare în exploataþii mici, în medie de 2,2 hectare, formate la rândul lor din mai multe parcele, în fapt, exploataþii mici, de subzistenþã, dispariþia practic a exploataþiilor agricole, legumicole, viticole de tip industrial intensiv.

În plan social, cei doi ani de guvernare ai domnului Adrian Nãstase s-au materializat prin: scãderea accentuatã a nivelului de trai; 60% din populaþia satelor trãieºte într-o sãrãcie lucie, locurile de muncã s-au redus drastic, corupþia face ravagii, criza din sistemul sanitar are urmãri grave pentru populaþia din mediul rural; veniturile scãzute ale þãranilor nu le permit acestora sã-ºi procure medicamentele necesare, ceea ce a condus, alãturi de hrana insuficientã, la situaþia ca mortalitatea sã fie foarte ridicatã; sãrãcirea tot mai accentuatã a populaþiei din mediul rural duce la o creºtere pe an ce trece a numãrului copiilor ce nu sunt cuprinºi în procesul de învãþãmânt, abandonul ºcolar fiind în creºtere; lipsa oricãrei speranþe pentru tinerii din mediul rural este evidentã; lipsa locurilor de muncã; suprafeþele de pãmânt în majoritatea cazurilor abia dacã asigurã familiilor minimum de hranã necesarã.

Iertaþi-mã, domnule coleg. Dacã aveþi amabilitatea sã concluzionaþi...

Imediat. Douã minute maximum.

La acestea se adaugã faptul cã micii proprietari de pãmânt ce îºi dau în arendã pãmântul, neavând mijloacele necesare pentru a-l lucra singuri, sunt lãsaþi la cheremul arendaºilor care nu respectã contractele ºi drept arendã le dau mai nimic. Guvernul, în ciuda tuturor sesizãrilor, nu ia nici o mãsurã. La toate acestea Ñ ca ºi cum nu ar fi de ajuns pentru populaþia din mediul rural necazurile în care se zbat Ñ producãtorii agricoli au mai primit o loviturã din partea Guvernului Nãstase, din 2003 fiind obligaþi sã plãteascã impozit pe terenul agricol. Trebuie sã menþionãm cã producãtorii agricoli fac greu faþã cheltuielilor necesare înfiinþãrii culturilor agricole. Dacã mai adãugãm cã în fabrici, promovata Lege a exploataþiilor agricole face ca subvenþiile ºi facilitãþile prevãzute pentru producãtorii agricoli sã meargã numai spre exploataþiile agricole cu dimensiuni însemnate, atunci este evident pentru toatã lumea cât de socialã ºi democratã este politica economicã a Guvernului Nãstase ºi câtã atenþie este acordatã gospodãriilor þãrãneºti ºi populaþiei satelor.

Mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Se pregãteºte doamna deputat Paula Ivãnescu.

Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Sâmbãtã, în ziua de 1 martie 2003, a avut loc Adunarea Generalã a Asociaþiei Proprietarilor de Pãduri din România, organizaþie care are ca obiectiv fundamental, pe lângã reprezentarea acelor cetãþeni care conform legilor de retrocedare deveneau proprietari ai terenurilor cu vegetaþie forestierã, ºi dezvoltarea silviculturii, în condiþiile diversificãrii formelor de proprietate asupra pãdurilor, în scopul creºterii contribuþiei acesteia la ridicarea calitãþii vieþii, pe baza gestionãrii durabile a pãdurilor.

În cadrul lucrãrilor s-a afirmat cã România este pe ultimul loc dintre þãrile postcomuniste în privinþa retrocedãrii pãdurilor. Mulþi s-au plâns cã sunt purtaþi prin tribunale de cãtre conducerile direcþiilor silvice, cu toate cã administratorul pãdurilor nu beneficiazã de calitatea procesualã. Judecãtorii, însã, susþin interesele direcþiilor judeþene silvice de stat, care cautã orice mijloc pentru întârzierea retrocedãrilor.

Proprietarii de pãduri nu au reprezentanþi nici în comisiile locale, nici în cele judeþene.

Majoritatea primarilor folosesc pãdurea comunalã în scopuri personale, fãrã a lua în considerare cã aceste terenuri cu vegetaþie forestierã ar trebui sã reprezinte averea realã a comunitãþii.

Majoritatea vorbitorilor erau îngrijoraþi de abuzurile ciocoilor locali care încearcã prin toate cãile sã distrugã documentaþia, actele doveditoare necesare pentru retrocedarea pãdurilor. În schimb, clientela lor politicã este angrenatã în defriºarea acelor pãduri care trebuie retrocedate celor îndreptãþiþi.

Aceastã stare sinistrã se contureazã într-o perioadã când Guvernul, pentru a îmbunãtãþi imaginea sa externã, face eforturi deosebite pentru accelerarea retrocedãrilor. Însã, pânã când corupþia va fi menþinutã de prefecþi, subprefecþi, primari ºi secretari situaþia jalnicã în privinþa reîmproprietãririi va persista.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Are cuvântul doamna deputat Paula Ivãnescu. Se pregãteºte domnul deputat Marian Ianculescu. Domnul deputat Codrin ªtefãnescu este? Dacã nu, domnul...

Nu-i mai citiþi pe cei care nu au venit!

Eu am obligaþia sã dau cuvântul în ordinea listei... Asta este! Atunci are cuvântul domnul deputat Ioan Miclea, dupã doamna deputat Paula Ivãnescu.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte, pentru amabilitatea de a-mi fi dat cuvântul.

ªi, pentru cã tot suntem la început de primãvarã, când, de obicei, vorbim despre ce trecem cu vederea tot anul, despre cât de necesare sunt femeile în viaþa noastrã, cât de importante sunt ele pentru societate, cât de dragi ne sunt, poate cã nu ar fi rãu, în aceastã perioadã în care se pare cã urechile sunt mai receptive pentru semenii noºtri majoritari, dar trataþi ca niºte minoritari în aceastã þarã, deci, poate nu ar fi târziu sã discutãm despre situaþia lor ºi sã ne gândim cã putem sã facem sã le fie mai bine. Noi, cei din Parlament, trebuie sã ne gândim ce înseamnã viaþa de azi pentru femei, ce trebuie sã le oferim din punct de vedere legislativ ºi cum sã le tratãm, ca pe niºte parteneri, ca pe niºte oameni, vieþuitori, în parteneriat cu bãrbaþi, pe acest tãrâm.

În acest moment, femeile din aceastã þarã constituie marja majoritarã a sãrãciei, existând deja un concept sociologic, care se numeºte ”feminizarea sãrãcieiÒ. 80% din ºomerii cronici, cei de lungã duratã, care nu mai sunt cuprinºi în nici un fel de statisticã, sunt de fapt femei care sunt trecute de vârsta de 40 de ani, de care, se pare, nimeni nu mai are nevoie în aceastã þarã. Situaþia lor este dramaticã. Sunt mame, sunt soþii, sunt femei care sunt în toatã puterea ºi împlinirea vârstei, dar care nu mai sunt acceptate pe piaþa muncii.

De asemenea, din cauza sãrãciei ºi a condiþiilor existente, chiar ºi înainte de Õ89, fenomenul de destrãmare a familiei se accentueazã pe zi ce trece ºi tot mai multe familii rãmân cu un singur pãrinte, acele familii monoparentale, din care 80% sunt conduse ºi susþinute de femei.

Avem, de asemenea, problema femeii care este la început de drum, a adolescentei, a tinerei, care, de foarte multe ori, nu gãseºte calea pentru a-ºi împlini însuºirile, pentru a-ºi croi un drum în viaþã conform celor pe care le doreºte ºi le-ar putea face ea cel mai bine.

Avem problema femeii vârstnice care, dupã ce a îngrijit o familie, a îngrijit pãrinþi, ajunge în situaþia de a fi muritor de foame, muritor din lipsã de sãnãtate, muritor din lipsã de cãldurã. ªi ne mor bãtrânii, pãrinþii, bunicii cu zile.

Sigur, tabloul pare foarte sumbru, spus de la aceastã tribunã. În curând vor apãrea florile de primãvarã, pomii îºi vor schimba aspectul, prin florile lor ºi prin verdele optimist afiºat, dar noi, politicienii, nu trebuie sã uitãm cã avem o datorie, o menire, ºi anume: una, pentru a da legi care sã favorizeze condiþia femeii ºi, în al doilea rând, implicarea femeii în decizie. ªi acum am sã mã refer direct ºi pe scurt. Eu sper cã aici, în Parlament, sunt forþe politice responsabile care sunt capabile sã depãºeascã mentalitãþile populare ºi sã gândeascã cu un pas înainte în viitor ºi care vor accepta, chiar dacã nu cu mare deschidere de inimã, faptul cã trebuie sã-ºi împartã fotoliile din conducerea partidelor, fotoliile din Parlament cu colegele lor, cu partenerele lor femei.

Sper cã veþi fi alãturi de iniþiativele, care sunt nu numai ale Partidului Democrat, dar ºi ale altor organizaþii de femei, din alte partide, de a elabora o lege electoralã care sã încurajeze participarea femeii la viaþa politicã. Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc, doamnã deputat. Doamnelor,

## Domnilor colegi,

Mai sunt 12 vorbitori ºi mai avem câteva minute. Dacã dintre dumneavoastrã mai doresc sã depunã la secretariat, ar fi bine. Îl rog pe domnul deputat Ioan Miclea sã ia cuvântul. Urmeazã domnul deputat Ovidiu Drãgãnescu ºi, apoi, domnul deputat Tam‡s S‡ndor.

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Intitulez declaraþia mea politicã ”Un servilism pãgubos, pe fondul unei lipse de pragmatism politic!Ò

Faptul cã România a ales varianta politicã a alianþei cu Statele Unite în problema irakianã este o chestiune greu de definit ca oportunitate politicã. Argumentul cã, în acest fel, se va putea recupera mai uºor creanþa de 1,7 miliarde de dolari pe care irakienii o au faþã de þara noastrã încã dinainte de 1989 iscã, dupã cum se poate vedea, discuþii pro ºi contra.

Un lucru este însã cert, ºi anume, faptul cã Parlamentul ºi Guvernul României, punând la dispoziþia Statele Unite infrastructura pentru a traversa þara noastrã cu trupe ºi logisticã spre Irak, fãrã ca pentru aceasta sã cearã compensaþii (aºa cum fac Turcia ºi Bulgaria), mi se pare a fi o lipsã de pragmatism politic, un servilism pãgubos ºi o lipsã de interes pentru binele þãrii.

Este evident pentru oricine vrea sã vadã cã punerea la dispoziþia trupelor americane a Aeroportului ”Mihail KogãlniceanuÒ ºi a hotelurilor din Mamaia blocheazã, practic, turismul pe litoral în sezonul urmãtor, fapt ce va aduce României o pagubã foarte mare. Avem noi prea mulþi bani, ne merge nouã prea bine, ca sã ne permitem un asemenea lux? Nici una, nici alta!

Aº dori sã prezint aici, pentru ºtiinþa dumneavoastrã, dar ºi a opiniei publice din þarã, un fapt care defineºte clar lipsa de pragmatism a Guvernului României în aceastã chestiune. În cadrul recentei vizite pe care Preºedintele Camerei Deputaþilor, domnul Valer Dorneanu, a efectuat-o în Bulgaria la invitaþia omologului sãu, într-o discuþie pe care a avut-o cu un oficial bulgar, acesta a sugerat ca autoritãþile române sã cearã Statelor Unite acordarea pentru þara noastrã a unui ajutor financiar, aºa cum a acordat ºi Turciei pentru facilitãþile pe care aceasta le acordã trupelor americane pe teritoriul ei.

Iatã cã trebuie sã vinã alþii sã ne spunã ce ar trebui sã facem. Dar cred eu cã aceastã atitudine pãguboasã a Guvernului în ce priveºte solicitarea de compensaþii Statelor Unite nu este chiar gratuitã. Guvernanþii noºtri

sperã ca, în schimbul laºitãþii lor, a acestui bir greu pe care îl pun pe spinarea poporului român, sã obþinã la viitoarele alegeri un sprijin substanþial din partea oficialilor americani, sprijin care, în mod precis, se va evalua în dolari, suma având multe zerouri la coadã.

Aceasta este faþa nevãzutã a ”mãrinimieiÒ guvernanþilor faþã de americani ºi tare îmi este teamã cã, în cele din urmã, în cazul unei invazii în Irak ºi a rãsturnãrii lui Hussein, Guvernul nostru va renunþa ºi la recuperarea creanþelor de 1,7 miliarde de dolari, numai de dragul de a fi pe placul americanilor.

Doresc ca în cadrul acestei declaraþii politice sã atrag atenþia guvernanþilor cã problema rãzboiului din Irak este una de ordin economic. Sã nu uite guvernanþii noºtri cã pe preºedintele Bush l-au adus la putere petroliºtii, iar subsolul Irakului musteºte de petrol, materie primã strategicã de care americanii au nevoie ca de aer. Atunci, dacã aceastã campanie militarã este una de interes economic (care campanie militarã nu are în spate un interes economic?), de ce noi, ca parte a ei, sã nu ne primim felia pe care o meritãm pentru efortul material ºi militar pe care îl facem?

Domnule coleg, dacã vreþi sã concluzionaþi... Au trecut cele 3 minute.

Vreau sã fiu bine înþeles. Nu pledez aici împotriva rãzboiului pe care americanii îl pregãtesc împotriva regimului condus de Saddam Hussein, deºi, personal, aº opta pentru continuarea, încã cel puþin 6 luni, a încercãrii diplomatice de rezolvare pe cale paºnicã a chestiunii.

Sunt de acord cã Irakul este un mare pericol pentru pacea ºi securitatea lumii. Sunt de acord cã regimurile precum cel al lui Hussein nu au ce cãuta într-o lume civilizatã, dar, dacã suntem agrenaþi într-o asemenea treabã, atunci, sã se ºtie care ne este contribuþia ºi sã stãm ºi noi la masa învingãtorilor Ð dacã vor exista învingãtori!...

Mulþumesc.

## Mulþumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ovidiu Drãgãnescu are cuvântul. Colegii noºtri, domnii deputaþi Gheorghe Dinu ºi Paul ªnaider, au depus la secretariat declaraþiile. Urmeazã domnul deputat Tam‡s S‡ndor.

Poftiþi, domnule deputat.

Mulþumesc, domnule preºedinte.

## Doamnelor ºi domnilor,

”Învãþãmântul universitar de stat este gratuit.Ò (Art. 58 alin. 1 din Legea învãþãmântului.)

Am ales acest text de o manierã deloc întâmplãtoare, pentru a arãta cã actualul Guvern, prin strategii mai mult sau mai puþin vizibile, gãseºte modalitãþi de a încãlca legea chiar ºi în domeniul învãþãmântului. Dacã pentru a fi student trebuie sã fii dedicat atât studiului cât ºi dotat intelectual, pentru a face faþã unor examene, acum, prin bunãvoinþa social-democratului Adrian Nãstase se adaugã o nouã condiþie: sã ai o situaþie materialã peste medie. Politica de protecþie socialã a Guvernului are repercusiuni dintre cele mai grave asupra categoriei pe care o menþionez aici asupra studenþilor. Cei care dupã un an de studiu asiduu obþin burse, acordate, în principiu, pentru achiziþionarea de cãrþi ºi materiale necesare învãþãmântului, se vãd puºi acum în situaþia de a cheltui întregul cuantum al bursei ºi uneori de a mai aduce ºi bani de acasã pentru a plãti costurile, devenite exorbitante, pentru plata cãminului sau pentru o masã la cantina studenþeascã.

Un student primeºte o bursã de circa 1 milion de lei, din care trebuie sã achite o chirie lunarã pentru cãmin de minim 700 de mii de lei, la care se adaugã un abonament pentru cantinã de cel puþin jumãtate de milion de lei. Iatã cã bursa nu acoperã nici mãcar cheltuielile de subzistenþã.

Însã, pe de altã parte, pentru ca studentul sã nu uite totuºi cã se aflã la cea mai frumoasã vârstã, la vârsta tinereþii, sunt necesari alþi bani, ce pot veni fie de la familie fie dintr-o slujbã a studentului. În ambele cazuri, situaþia se complicã foarte mult, deoarece, în prezent, peste 80% din familii fac cu greu faþã cheltuielilor cu întreþinerea, pentru a asigura coºul zilnic etc. De unde sã gãseascã atunci pãrinþii studenþilor aproape 2 milioane de lei pentru a-i trimite acestora lunar?

Slujbele pe care le pot obþine studenþii, pe de altã parte, sunt foarte prost plãtite. Aproape întotdeauna ele sunt la negru, fãrã acte ºi afecteazã timpul acordat studiului.

În aceste condiþii, stimaþi colegi, studenþii nu se regãsesc în Proiectul ”Fabricat în RomâniaÒ, cãci o proporþie covârºitoare a acestora opteazã pentru plecarea cãtre þãrile occidentale, care recunosc importanþa unei pregãtiri intelectuale temeinice pentru viitorul propriilor þãri ºi nu al României.

Poate cã Guvernul Adrian Nãstase ar trebui sã lanseze un nou proiect, de aceastã datã, fãrã a urmãri beneficiile de imagine, ºi care, parafrazând un film celebru, sã se intituleze: ”Am fost cândva studenþi ºi tineri!Ò Prin intermediul acestui program noi propunem ca guvernanþii sã fie cazaþi, pentru o lunã, nu mai mult, în cãminele mizere studenþeºti, sã se hrãneascã la cantinã, pentru a simþi pe propria piele cum e sã fii student în România de azi. Precizez cã participanþii la program nu vor putea folosi maºinile de lux, telefoanele mobile sau accesa conturile bancare din România sau din afara României.

Este un pariu de supravieþuire pe care studenþii, din pãcate, trebuie sã-l câºtige în fiecare zi. Mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat. Îl rog pe domnul deputat Tam‡s S‡ndor sã-ºi susþinã declaraþia politicã.

Domnul deputat Codrin ªtefãnecu? Nu este. Atunci urmeazã domnul deputat Emil Boc.

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Am cerut cuvântul ca sã vã informez despre faptul cã în viziunea Prefecturii Judeþului Covasna, legislaþia românã are, se pare, un alt înþeles decât cel publicat în

”Monitorul Oficial al RomânieiÒ ºi aplicat, evident, în restul þãrii. Este vorba despre validarea parþialã a drepturilor composesorale.

Legislaþia în vigoare, adicã Legea nr. 1/2000, la art. 26 alin. (1) vorbeºte despre ”foºtii membri ai formelor asociative de proprietateÒ. Conform unui principiu fundamental de drept, unde legea nu distinge, nici cei care aplicã legea nu pot distinge. Sau, cu alte cuvinte, dacã legea vorbeºte despre membrii formelor asociative Ñ care pot fi atât persoane fizice, cât ºi persoane juridice Ñ, nici secretarul general al prefecturii, nici comisia judeþeanã de aplicare a legilor de retrocedare a terenurilor agricole ºi celor forestiere ºi, în general, nimeni nu poate distinge între persoane fizice ºi juridice îndreptãþite.

Cu toate acestea, în judeþul Covasna, contrar legislaþiei în domeniu ºi principiilor de drept, comisia judeþeanã, de repetate ori, a invalidat sau, mai bine zis, a ºters de pe lista membrilor formelor asociative de proprietate consiliile locale care au fost ºi sunt membrii persoane juridice ai unor composesorate, împreunã cu persoane fizice ºi alte persoane juridice, cum ar fi ºcoli, biserici etc.

Nemaivorbind de faptul cã în art. 29 alin. (4) al Legii nr. 1/2000 se spune clar ºi rãspicat: ”Comunele, oraºele, municipiile, care au deþinut în proprietate terenuri cu vegetaþie forestierã, pãduri, zãvoaie, tufãriºuri, fâneþe ºi pãºuni împãdurite, redobândesc la cerere proprietatea acestora, în limitele probate cu actele pe care le atestã suprafeþele solicitateÒ.

Deci subliniez încã o datã: ”în limitele probate cu actele pe care le atestã suprafeþele solicitateÒ.

Cu toate acestea, comisia judeþeanã de aplicare a legilor de retrocedare a terenurilor agricole ºi celor forestiere în repetate rânduri a refuzat sã aplice legea. De exemplu, în cazul comunei Aita-Mare, pur ºi simplu ºtergând aceastã comunã, cu suprafaþa de 11,4 hectare teren forestier, de pe lista membrilor composesori. Iar de câteva zile, ºi în cazul municipiului Sfântu Gheorghe, unde nu a fost validatã suprafaþa de 2,14 hectare de teren forestier în cadrul composesoratului Gšrgš. Nu suprafaþa în sine este importantã, ci principiile de drept ºi legile þãrii, care nu sunt respectate la Prefectura Judeþului Covasna.

Domnule coleg, dacã doriþi sã concluzionaþi.

În consecinþã, la Prefectura Judeþului Covasna nu legile ºi normele legale în vigoare sunt baza activitãþii, ci alte interese, strãine de legislaþia româneascã ºi de Programul Guvernului P.S.D..

Întreb de la acest microfon pe domnul ministru al administraþiei publice, domnul Octav Cozmâncã: conteazã pãrerea personalã a secretarului general al prefecturii sau ºi în judeþul Covasna este în vigoare ºi trebuie aplicatã fãrã rezerve ºi în mod consecvent legislaþia româneascã privind retrocedãrile terenurilor forestiere?

Vã mulþumesc pentru atenþia acordatã.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Emil Boc are cuvântul. Se pregãteºte domnul Marian Ianculescu.

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Declaraþia mea politicã se intituleazã: ”Subminarea rolului Parlamentului ºi derapajul spre dictatura ExecutivuluiÒ.

Potrivit Constituþiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a þãrii ºi organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituþional a devenit o normã de recomandare pentru Guvernul Adrian Nãstase. În acest moment, asistãm la o sfidare fãrã precedent a rolului Legislativului, ca factor de control ºi legiferare în România.

## Argumente:

1) Practica generalizatã a ordonanþelor de urgenþã reprezintã, poate, cea mai importantã modalitate de compromitere a funcþiei legislative a Parlamentului. În 2 ani, au fost emise 416 ordonanþe de urgenþã, adicã 416 legi, care ar fi trebuit sã fie dezbãtute aici, în Parlamentul României, au fost, practic, adoptate de Guvernul Adrian Nãstase.

2) Sustragerea de la dezbaterea parlamentarã a celor mai importante legi care afecteazã viaþa publicã ºi viaþa cetãþenilor, în general. Exemple:

a) Codul Rutier. Adoptat de Senat, aflat în dezbatere la Camera Deputaþilor, retras ºi promovat prin ordonanþã de urgenþã.

b) Codul Muncii. Poate cea mai importantã lege a democraþiei capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea rãspunderii Guvernului, procedurã ce nu permite dezbaterea ºi amendarea legii.

c) Proiectul de Lege privind averile demnitarilor. Depus la Senat în februarie 2002, adoptat de cãtre Senat, adoptat de cãtre Comisia juridicã a Camerei Deputaþilor, blocat în vederea angajãrii rãspunderii de cãtre Guvern.

d) Proiectul de Lege privind conflictul de interese. Depus din iulie 2002, depus de colegii liberali, în acelaºi timp, la Camera Deputaþilor, stopat în vederea angajãrii rãspunderii guvernamentale.

e) Statutul aleºilor locali. Adoptat de cãtre cele douã Camere ale Parlamentului României, blocat din 13 iunie 2002 la votul final al Camerei Deputaþilor, se doreºte probabil o ordonanþã de urgenþã sau o angajare a rãspunderii pe acest proiect de lege.

3) Ordonanþele simple, o altã modalitate de sfidare a Parlamentului. Iatã, în ianuarie 2003, au fost deja emise 42 de ordonanþe simple, din care 12 sunt ordonanþe de modificare a altor ordonanþe. Nici nu apucã Guvernul sã trimitã ordonanþele la Parlament, cã le ºi modificã printr-o altã ordonanþã. Ce formã supremã de sfidare mai poate fi decât aceasta?

4) Premierul sfideazã practica întrebãrilor ºi interpelãrilor. Deºi a promis personal cã se va prezenta sã rãspundã aici, în faþa deputaþilor, nici pânã în prezent nu s-a prezentat la Parlament pentru a rãspunde întrebãrilor ºi interpelãrilor adresate de deputaþi ºi senatori.

5) Moþiunile simple iniþiate de opoziþie sunt programate la ore care sã nu permitã mediatizarea corespunzãtoare ºi, pe de altã parte, sunt programate luni, în locul ºedinþelor întrebãrilor ºi interpelãrilor. Adicã, i se dã cu o mânã ºi i se ia cu douã opoziþiei posibilitatea de a se exprima în Parlament, de a face din Parlament un adevãrat for de dezbatere democraticã.

Domnule coleg, fiþi amabil sã concluzionaþi.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

6) Înaintarea de cãtre premierul Adrian Nãstase a peste 1.500 de pagini cu mai puþin de 24 de ore, în vederea unei dezbateri parlamentare, ce reprezintã o formã supremã de sfidare.

7) Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanþe sau, eventual, de ratificare a unor acorduri internaþionale. Legile adevãrate sunt, de fapt, dezbãtute la Palatul Victoria, ºi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acþiunile ºi practicile abuzive ale Guvernului României.

Palatul Victoria declarã rãzboi deschis nu numai Palatului Cotroceni, ci ºi Palatului Parlamentului. Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democraþiei, la adresa fundamentelor statului de drept din România. Mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Marian Ianculescu. Se pregãteºte domnul deputat Costache Mircea.

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

La ºedinþa anterioarã a Camerei Deputaþilor consacratã intervenþiilor am prezentat declaraþia mea politicã, fiind ºocat, ca locuitor al urbei, de circul ºi haosul care are loc de doi ani de zile la Primãria Generalã. Îmi cer scuze faþã de unii membri ai Partidului Democrat, pe care, de altfel, îi consider oameni onorabili ºi buni amici, pentru aºa-zisa ”duritateÒ a unor expresii, care, de altfel, a ºi fost taxatã, în aceeaºi ºedinþã, de colegul nostru, domnul Emil Boc, vicepreºedinte al Partidului Democrat.

Domnia sa mai fãcea afirmaþia cã respectiva declaraþie politicã este ”iresponsabilãÒ ºi, drept pedeapsã, propunea sã fiu debarcat înaintea trupelor americane în Irak, considerându-mã un nedemocrat ºi, probabil, sã fiu lichidat în cadrul unui eventual rãzboi, cum au mai fost exterminaþi, într-o perioadã de tristã amintire, fruntaºi politici ºi oameni gospodari, prin deportãrile în Bãrãgan ºi la Canal. Oare doreºte domnul Emil Boc sã reînnoiascã perioada stalinistã a deportãrilor?

Oricum, distinse coleg Emil Boc, acea perioadã de tristã amintire a apus pentru totdeauna! Dacã, totuºi, mã vreþi deportat în Irak, nu pot sã plec fãrã Domnia voastrã, pentru cã este nevoie acolo ºi de un clãnþãu mai combativ, aºa cum sunteþi, de altfel, dumneavoastrã.

ªi o ultimã chestiune. Asistãm în ultimul timp la o nouã escrocherie, prin sondajul transmis prin viu-grai ºi prin mass-media, chiar ºi prin programele radio-tv suplimente la unele cotidiene, sub deviza: ”Primarul General are nevoie de semnãtura ta!Ò

ªi eu, deputat P.S.D., domnule primar general, v-aº da semnãtura, dacã scoateþi din chestionar ºi din planul dumneavoastrã Pasajul suprateran Basarab ºi Parcarea subteranã Gara de Nord, pe care le consider azi ca ino- portune, încadrându-se la categoria ”tichia de mãrgãritarÒ. Populaþia trebuie informatã corect, parcarea subteranã de la Gara de Nord ar costa circa 60 de milioane de dolari, bani cu care pot fi construite circa 1.000 de garsoniere sau circa 500 de apartamente cu douã camere, pentru oameni fãrã casã. ªi existã mulþi, printre ei aflându-se un numãr mare de tineri ziariºti, de care avem nevoie într-o societate democratã.

Faþã de aceastã realitate, ar mai semna angajamentul populaþia Capitalei?

Nu mai vorbesc de costurile exorbitante ale execuþiei Pasajului suprateran Basarab. Alte mii de garsoniere sau sute de apartamente, care s-ar putea construi în locul celor douã obiective propuse de primarul general.

De ce nu informaþi corect populaþia, prin sondajul pe care îl realizaþi, cum cã toate aceste cheltuieli cu credite BEI sau BERD sunt rambursabile ºi cã fiecare dintre noi vom suporta cheltuielile respective? Aºa cã nu mai strecuraþi în sondaje, alãturi de obiectivele într-adevãr necesare, pe cele privind Pasajul suprateran Basarab ºi Parcarea subteranã Gara de Nord.

Mã declar cu totul de acord cu celelalte obiective, cum sunt: contorizarea cãldurii, modernizarea punctelor termice, restaurarea zonei istorice, modernizarea tramvaielor, reabilitarea strãzilor, cu specificarea cã acest ultim obiectiv, în opinia noastrã, ar trebui sã fie trecut în sondaj primul în ordinea prioritãþilor.

Domnule primar general,

Mare parte din obiectivele prezentate populaþiei Bucureºtiului în sondaj au fost incluse în platforma dumneavoastrã electoralã, cu care aþi câºtigat Primãria Generalã. Aþi realizat oare ceva din ceea ce v-aþi propus?

Poate prea puþin, în raport cu aºteptãrile, ºi mai mult circ! Acest lucru ar trebui sã vã punã pe gânduri!

Vã propun, domnule primar general, sã lãsãm orgoliile la o parte! Aruncaþi securea rãzboiului ºi sã trecem la unificarea social-democraþiei în România!

Vã mulþumesc.

## Vã mulþumesc.

Urmeazã domnul deputat Costache Mircea.

Domnul deputat Eugen Pleºa este? Domnul deputat Nicolae Enescu? Nu.

Atunci, urmeazã domnul deputat R‡duly R—bert K‡lm‡n.

Vã rog, domnule deputat, aveþi cuvântul

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Intervenþia mea de astãzi are drept titlu o întrebare: ”Simplã ºmecherie sau crimã cu premeditare?Ò În timp ce majoritatea covârºitoare a românilor nutrea cele mai curate ºi nobile sentimente patriotice în cumpãna lui decembrie 1989, în timp ce lãcrimau de emoþie la auzul colindelor strãmoºeºti, la auzul acordurilor cântecului ”Deºteaptã-te, române!Ò sub faldurile tricolorului, în timp ce cuvântul de ordine era: ”Nu distrugeþi, nu vandalizaþi, sunt bunurile noastre! Vom fi o þarã minunatã! Vom fi un popor cum nu e altul sub soare!Ò, în timp ce eroismul romantic se contopea cu dorinþa de lege ºi ordine, de muncã ºi progres, de sacrificiu ºi bunãstare,

de libertate creatoare ºi de elan constructiv, românii adevãraþi nu aveau vreme sã croiascã planuri devastatoare.

ªi, totuºi, au existat câþiva inºi, preponderent alogeni, care ori le-au avut gata pregãtire ori diavolul i-a inspirat într-atât, cã ne-am pomenit încet-încet cu niºte apologeþi din oficiu ai disoluþiei statului român. Când o fi produs ºtiinþa româneascã atâþia profesori de reformã, atâþia dascãli ai pustiului, atâþia propagandiºti ai marasmului economic, nu putem ºti!

Ce ne spuneau ei, promotorii dezindustrializãrii, ai subdezvoltãrii, ai deºertizãrii programatice a României? Cã statul român e prost manager, cã statul român e prost administrator, cã statul român e prost gospodar. În concluzie, cã statul român e prost ºi, prin urmare, averea statului trebuia sã fie datã gratis pe mâna deºtepþilor. Atât de deºtepþi cum nu se mai aflã!

Aºa s-a fãcut cã oameni care în viaþa lor nu avuseserã în subordine o femeie de serviciu, care nu îºi asumaserã rãspunderea cumpãrãrii unei mãturi sã devinã stãpâni pe un patrimoniu uriaº! Oameni care nu construiserã în viaþa lor un coteþ de gãini au declarat cã erau din naºtere niºte gãinari de mare talent, de mare anvergurã!

În aceste condiþii, ”deºtepþiiÒ ºi ”luminaþiiÒ au pus mâna pe bunuri din patrimoniul public de mare valoare, pe fabrici, combinate, rafinãrii ºi a început marele jaf: exportul de buºteni, de fier vechi, construcþia de vile, umflarea conturilor în valutã, achiziþionarea de automobile de lux! Din când în când, un alogen, cu albul ochiului galben, cu cãutãtura hoaþã ºi perfidã, vine ºi ne spune cã: ”Rafinãria a fost prea scumpã!Ò (la 50 de milioane de dolari ºi la un patrimoniu de 3 miliarde de dolari, ºi cã avea datorii ascunse). .

În doi ani de management ”deºteptÒ, dupã smulgerea ei din mâna statului român, Petromidia Nãvodari a acumulat o datorie la buget, ca sã dãm numai un exemplu, de 9 mii de miliarde. Buget din care unii aºteaptã pensii, medicamente, vrem învãþãmânt modern, sãnãtate publicã, ordine ºi apãrare de la un stat pe care l-au prãdat, l-au jefuit, l-au ºubrezit, l-au devalizat, l-au vandalizat!

Ce sã le facem noi, acum, acestor impostori, ajunºi multimilionari în dolari într-o þarã înfometatã ºi în zdrenþe? Mergând pe linia tembelismului de pânã acum, ar trebui sã le ºtergem în continuare datoriile, precum la SNTR, Rafo, Lukoil, Romtelecom ºi câte ºi câte altele, ºi sã mai preluãm la datoria publicã tot desfrâul lor, în buna tradiþie statornicitã de guvernele postdecembriste.

V-aº ruga sã concluzionaþi.

Sã plãteascã poporul, pentru cã el e vinovat cã are în sânul sãu hoþi, infractocraþi, manageri ai miºeliei fãrã margini numitã ”reformã la româniÒ!

## Vã mulþumesc mult.

Are cuvântul domnul deputat R‡duly R—bert. ªi ultimul vorbitor este domnul deputat Vlad Hogea. Este? Da. Dânsul încheie prima parte a ºedinþei de astãzi.

## Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Am sã vã vorbesc astãzi despre o altã ordonanþã a Guvernului, care a fost emisã pe baza legii de abilitare în cursul lunii ianuarie 2003. Una dintre cele 12 ordonanþe, din cele 42, câte au fost emise, care a modificat o altã ordonanþã. Este vorba de Ordonanþa Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziþii din legislaþia financiar-fiscalã care, printre altele, a modificat ºi Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 193/2002, ordonanþã care a apãrut în ”Monitorul OficialÒ la sfârºitul lunii decembrie a anului trecut, respectiv, pe 23 decembrie 2002.

Problema stã în felul urmãtor: în decembrie, Guvernul vine ºi, printr-o ordonanþã de urgenþã, instituie anumite obligaþii spre administraþia publicã localã, spre primãriile din municipii, respectiv din oraºe, înspre furnizorii de utilitãþi de la nivelul comunitãþilor locale ºi în ceea ce îi priveºte pe agenþii economici care depãºesc o anumitã cifrã de afaceri, nici pânã astãzi ºtiutã, de a accepta platã prin cãrþi de platã.

Ideea în sine este foarte bunã, pentru cã, nu-i aºa, cãrþile de platã reprezintã un instrument de platã modern care garanteazã posesorului acestora o anumitã siguranþã ºi a institui aceste cãrþi de platã nu reprezintã altceva decât un pas spre modernism în sistemul financiar din România. Problema este, însã, alta Ñ se instituie în decembrie obligaþia, prima scadenþã fiind 1 februarie. Se instituie prin aceeaºi ordonanþã amenzi serioase, trece data de 1 februarie, ºi Guvernul stabileºte cã, pânã în 23 ianuarie, va emite norme metodologice de aplicare a ordonanþei respective, ºi ele nici pânã astãzi nu sunt intrate în vigoare, nu au apãrut în ”Monitorul OficialÒ.

Mai mult. Ca sã scoatã cãmaºa pe undeva, ca sã spunem aºa, Guvernul vine cu Ordonanþa Guvernului nr. 36/2003 cu care schimbã întru totul ceea ce dictase cu o lunã înainte ºi vine cu texte total noi cu care bulverseazã atât administraþia publicã localã, cât ºi furnizorii de utilitãþi locale, respectiv agenþii economici care, nu-i aºa, prin contribuþia lor, aduc bani la buget. Care ar fi concluzia?

Sunt douã concluzii: pe de o parte, am putea spune cã principalul motiv pentru care astãzi este încã instabilitate legislativã în România este faptul cã încã se guverneazã prin ordonanþe ºi ordonanþe de urgenþã cu precãdere, iar, în momentul în care se dicteazã aceste ordonanþe ºi ordonanþe de urgenþã, Guvernul nu ºtie foarte bine ce doreºte.

Domnule coleg, dacã vreþi sã concluzionaþiÉ

Am ajuns la concluzii, domnule preºedinte. Am spus prima concluzie.

A doua concluzie este legatã de faptul cã Guvernul, prin aceste ordonanþe, cu foarte mare mãrinimie ºi lipsit cu totul de realitate, instituie anumite termene altora ºi sie însuºi, fãrã ca el sã fie în stare sã respecte aceste termene.

Mã întreb ºi pun aceastã întrebare retoricã nouã, tuturor: cum poate cineva sã respecte pe altul ca sã fie înlãuntrul unui termen, când el însuºi nu reuºeºte? Nu poate, domnilor colegi? Avem datoria sã facem astfel încât ºi Guvernul ºi alþii sã respecte deopotrivã legea. Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Vlad Hogea. Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Vreau sã vã spun cã patru colegi au fost absenþi Ñ domnii Metin Cerchez, Codrin ªtefãnescu, Eugen Pleºa ºi Nicolae Ion Enescu. Nouã colegi ºi-au depus declaraþiile ºi 24 ºi le-au citit în plen. Am depãºit cu o jumãtate de orã timpul afectat.

Domnule deputat, vã rog, aveþi cuvântul.

## Stimaþi colegi,

Nu reprezintã o noutate faptul cã U.D.M.R. este o organizaþie antiromâneascã ºi anticonstituþionalã de facturã terorist extremistã.

Zilele acestea am aflat stupefiaþi cã doi deputaþi U.D.M.R. au forþat frontiera sub acoperirea paºaportului diplomatic în scopul de a introduce în þarã peste 2.500 de certificate de maghiar. Mai exact, la data de 29 ianuarie, Szil‡gyi Zsolt a dezonorat calitatea de parlamentar român, încãlcându-ºi jurãmântul de credinþã faþã de þarã, depus acum mai puþin de un an, ºi a încercat sã traficheze nu mai puþin de 1.600 de legitimaþii de maghiar. La insistenþa organelor vamale, deputatul s-a întors din drum în Ungaria, þara pe care o considerã mai aproape de inima sa decât cea în care s-a nãscut ºi care îi oferã privilegii importante ca înalt demnitar, reintrând pe teritoriul României fãrã marfa de contrabandã pe care o returnase la furnizor.

Al doilea deputat care nu meritã nici mãcar cetãþenia românã, cu atât mai puþin imunitatea parlamentarã în dosul cãreia s-a ascuns, este Tam‡s S‡ndor, care a dorit, dar nu a reuºit, sã intre în þarã pe 26 februarie cu 800 de legitimaþii de maghiar ºi 150 de legitimaþii speciale pentru studenþi ºi profesori. Restul scenariului s-a repetat, parlamentarul U.D.M.R. fãcând cale întoarsã pentru a înlãtura, ca ultimul borfaº, urmele infracþiunii.

Inutil sã mai amintim aici cã documentele respective erau destinate unor cetãþeni români de etnie maghiarã din judeþele Covasna ºi Harghita. Scopul evident este schimbarea raportului demografic în acele zone ieºite practic de sub autoritatea statului român.

Reacþia Partidului România Mare, cel mai important partid din opoziþie, nu poate fi decât una singurã Ñ de protest hotãrât ºi energic împotriva acestei noi provocãri odioase la adresa statului naþional unitar român.

Mãsurile care se impun merg de la aducerea celor doi contrabandiºti în faþa Comisiei de disciplinã a Camerei Deputaþilor pânã la ridicarea imunitãþii lor parlamentare.

O eventualã muºamalizare a cazului de cãtre P.S.D. ar dovedi cã, în România, unii infractori sunt mai presus decât alþii ºi cã, în vreme ce prostituatele de stradã sunt luate pe sus cu duba, prostituatele politice beneficiazã de regim special.

## **Domnul Puiu Haºotti:**

Vã mulþumesc, domnule deputat. Vã mulþumesc ºi dumneavoastrã.

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Vreau ca prin aceastã declaraþie politicã sã amplific glasul celor mulþi care suferã, protesteazã sau cer cu insistenþã ministrului sãnãtãþii, doamna Daniela Bartoº, ºi implicit Guvernului Adrian Nãstase, clarificarea situaþiei din sãnãtate, înlãturarea haosului care dominã toate compartimentele ºi este întreþinut parcã în mod deliberat, ºi nu de altcineva decât de Casa Naþionalã a Asigurãrilor de Sãnãtate ºi de Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei.

În Ordonanþa de urgenþã a Guvernului privind situaþia asigurãrilor de sãnãtate s-au stabilit termene foarte precise, care nu sunt respectate nici de Casã, nici de minister. N-a fost constituitã încã adunarea reprezentanþilor caselor de sãnãtate judeþene; n-au fost stabilite atribuþiile vicepreºedinþilor Casei Naþionale; n-a fost adoptat noul statut al Casei Naþionale, ºi partea durã este cã nu au fost aprobate criteriile privind acreditarea furnizorilor de servicii medicale.

Decontarea cheltuielilor pe decembrie 2002 ºi pânã în prezent se va face ilegal; normele care trebuie aplicate de la 1 ianuarie 2003 lipsesc cu desãvârºire ºi sã nu uitãm cã existã restanþe de platã a unor servicii medicale ºi medicamente din 2002, care nu ºtim ce soartã vor avea.

Bolnavii cronici au dreptul, potrivit ultimelor reglementãri date, numai la trei medicamente compensate, ceea ce este nedrept ºi inuman, întrucât nevoile sunt complexe ºi medicii nu au libertatea de a prescrie tratamentele aºa cum considerã ei cã sunt necesare ºi eficiente.

În ”Cartea albã a guvernãrii P.S.D.Ò la pagina 217, volumul I se spune limpede ºi clar: ”Strategia de reformã a Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei a identificat ca prioritate patru arii de intervenþie strategicã: ”Organizarea ºi conducerea sistemului sanitarÒ, ”Finanþarea sistemului sanitarÒ, ”Sãnãtatea populaþiei ºi serviciile de sãnãtateÒ, ”Raþionalizarea resurselor fizice ºi umaneÒ. Ce s-a realizat în aceste ”arii de intervenþie strategicãÒ? Noi nu avem decât semnalele unui mare ºi cumplit haos.

Duminicã, 2 martie, intrând într-un spital judeþean, am aflat, spre disperarea unor bolnavi aduºi la urgenþã, cã nu existã medicamentele pentru intervenþie. Situaþie fãrã rãspuns. Sau alta: în localitatea Teaca, judeþul BistriþaNãsãud, s-a construit un ”Centru de sãnãtateÒ între anii 1993-1995 cu fonduri considerabile de la Crucea Roºie din Austria. Acestui spital, Casa de Sãnãtate nu-i poate asigura mijloacele necesare unei funcþionãri reale, iar consiliul local nu are posibilitãþi financiare pentru a-l susþine. Se pune problema trecerii acestui centru de sãnãtate în cadrul îngrijirilor sociale, ceea ce presupune consimþãmântul austriecilor ºi, fireºte, aceºtia nu sunt de acord sã-i schimbe destinaþia.

Cum stãm cu ”ariile strategice pesedisteÒ cântate în registru grav major de cãtre ”soliºtiiÒ ExecutivuluiÒ? Pun

aceastã întrebarea cu toatã seriozitatea, pentru cã sãnãtatea nu poate sã aºtepte, în situaþia prezentã timpul lucrând în defavoarea celor în grea suferinþã din spitale.

Sub motto-ul ”O pasãre nu-ºi taie niciodatã craca, pentru cã îºi pierde cuibulÒ vom analiza noile isprãvi ale partidului de guvernãmânt. Pentru a elimina orice neclaritãþi conceptuale precizãm: pasãre = P.S.D., cracã = clientela politicã ºi, în cele din urmã, cuib = accesul la fondurile publice.

Sub paravanul unor teme impuse în spaþiul de discuþie, ce prezintã un mare grad de spectaculozitate, cum ar fi ordonanþa privind organizaþiile nonguvernamentale sau asumarea rãspunderii guvernamentale pe proiectul ”România curatãÒ, în culise se desfãºoarã o altã acþiune la fel de importantã. Altfel cum s-ar putea explica de ce, numai de la începutul acestui an, Partidul Social Democrat a avut ca iniþiative legislative ºase legi referitoare la înfiinþarea de noi comune, sub diferite pretexte, utilizând tehnicile de diversiune ale ministrului propagandei.

Insesizabilã de cãtre opinia publicã sau de cãtre presã din cauza lipsei de senzaþional, de impact social vizibil, aceastã acþiune face parte din strategia P.S.D. de manipulare a masei de votanþi.

Apare întrebarea fireascã: cum?! Rãspunsul este foarte simplu: interimatul la primãriile comunelor nou înfiinþate va fi asigurat de cãtre primari numiþi prin ordin de la prefecturã; cum prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu, ne punem problema: oare ce opþiune politicã trebuie sã îmbrãþiºeze noul primar? Astfel se dezvoltã ºi se întreþine clientelismul politic deoarece înfiinþãrile de comune înseamnã o redistribuire de fonduri de la bugetul local în folosul primãriilor, care nu sunt altceva decât organizaþii teritoriale (comunale) ale P.S.D., sub o formã mascatã.

P.N.L. semnaleazã pe aceastã cale dezvoltarea tentaculelor partidului de guvernãmânt, care, pentru a aduna capital ºi clientelã politicã, reconfigureazã unitãþi administrativ teritoriale dupã bunul sãu plac.

Ce vorbeam despre motto? _Quod erat demonstrandum._

Toate guvernele postdecembriste au declarat în programele lor învãþãmântul ca fiind prioritate naþionalã. ªi, totuºi, începând cu primele zile ale lui 1990, sistemul nostru de învãþãmânt a intrat într-o crizã perpetuã cu implicaþii deosebite care pot afecta pe termen lung viitorul naþiunii române.

Deºi oficializat prin legi ca un pilon de bazã în formarea viitoarelor generaþii de români, deºi toþi cei care au ocupat fotoliul Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii au clamat sus ºi tare cã reformeazã ºi modernizeazã învãþãmântul, în practicã se acþioneazã haotic ºi conjunctural, ignorându-se elemente importante, precum starea economicã a þãrii, comanda prezentã ºi în perspectivã a societãþii, importanþa socialã a profesiei de dascãl, dialogul cu aceastã categorie profesionalã ºi, nu în ultimã instanþã, tradiþia ºcolii româneºti, cândva etalon pentru alte þãri.

Sistemul este bântuit de confuzie, nesiguranþã ºi sãrãcie, de cârpeli ºi abuzuri legislative, de experimente ilogice ºi dãunãtoare generaþiilor de copii nevoite sã traverseze anual drame inimaginabile, care-ºi lasã amprenta asupra existenþei lor viitoare.

De parcã n-ar fi de ajuns, înºiºi dascãlii sunt traumatizaþi de lipsa de respect faþã de munca lor, remuneratã foarte slab, de reactualizarea unor metode desuete de inspecþii ºi controale, urmate de mãsuri comandate politic, de spectrul punctajelor producãtoare de ºomaj, de elevii înghesuiþi în clase datoritã nerespectãrii legislaþiei, de ºcolile desfiinþate ºi de abandonul ºcolar în creºtere, de urmãrile dezastruoase ale descentralizãrii excesive a finanþãrii etc.

La acestea se adaugã planurile de învãþãmânt defectuoase, planurile de ºcolarizare neadecvate situaþiilor reale din teren, programele ºcolare supraîncãrcate, manuale de slabã calitate, normarea dupã interesele inspectoratelor cu personal didactic ºi nedidactic a unitãþilor ºcolare, ceea ce impieteazã asupra procesului de învãþãmânt ºi creeazã grave disfuncþionalitãþi în asigurarea unui minim de condiþii igienico-sanitare.

Sfidând normele democratice, încãlcând Legea învãþãmântului, fãrã a efectua un studiu minimal privind consecinþele, respectiv posibilitãþile materiale de aplicare, în stilul sãu brutal devenit norma uzualã de conduitã, Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii a dat în aceste zile o nouã loviturã sistemului românesc de învãþãmânt preuniversitar, ºi aºa destul de ºubrezit, instituind ºcolarizarea obligatorie a copiilor în vârstã de 6 ani. Mãsura este dezavuatã deopotrivã de personalitãþi marcante ale învãþãmântului nostru, de pãrinþi ºi de Federaþia Sindicatelor Libere din Învãþãmânt.

Ca om politic care nu a uitat de unde a plecat îmi exprim totala adeziune faþã de aceste proteste, întemeiate de altfel, dar ºi speranþa cã guvernanþii vor renunþa la metodele dictatoriale în aplicarea reformei învãþãmântului, conºtientizând ei înºiºi cã, aºa cum spunea poetul naþional Mihai Eminescu, ”ªcoala de azi reprezintã naþiunea de mâineÒ.

Vã mulþumesc.

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Emigrarea cãtre þãrile Organizaþiei pentru Comerþ ºi Dezvoltare Economicã (O.C.D.E.) continuã sã ia amploare, în pofida încetinirii activitãþii economice ºi a întãririi controalelor la frontierã, conform raportului anual al O.C.D.E. asupra emigrãrii internaþionale.

Aceastã tendinþã implicã atât regrupãrile familiale, cât ºi imigrarea la expirarea contractului de muncã sau solicitãrile de azil. Emigrãrile tradiþionale continuã (exemplu: mexicanii cãtre Statele Unite, marocanii cãtre Franþa sau Spania etc.), însã se dezvoltã noi curente de emigrare. Þãrile cu cea mai puternicã contribuþie la acest fenomen sunt, în special, China, Filipine, România ºi, mai recent, Ucraina, Brazilia, Ecuador, Argentina, dar ºi Africa, Senegal, Capul Verde ºi Africa de Sud.

Raportul indicã, de asemenea, un numãr aflat în creºtere de acordãri de naþionalitate în ansamblul þãrilor O.C.D.E., cu o medie de circa 550.000 de persoane pe an în cursul ultimilor zece ani.

Þãrile afectate de imigrare au în comun voinþa de a administra mai eficient fluxul de imigranþi. În acest sens, ele ºi-au multiplicat iniþiativele legislative pentru a preveni

imigrarea ilegalã ºi pentru a descuraja cererile de azil, semnând totodatã acorduri de readmisie cu þãrile generatoare de emigranþi, însã îmbunãtãþind integrarea imigranþilor deja prezenþi, favorizând în special învãþarea limbii.

Anumite þãri au adoptat politici restrictive de intrare ºi de sejur pe teritoriul lor, aspirând de exemplu condiþiile pentru regruparea familialã (Austria, Danemarca ºi Olanda), altele selecþionând noi imigranþi în favoarea muncitorilor calificaþi (Australia, Canada, Statele Unite, Marea Britanie, Franþa sau Norvegia). De asemenea, studenþii strãini sunt în numãr tot mai mare în þãrile în care studiazã, cu tendinþa de a uºura accesul la piaþa muncii, pe baza studiilor, fapt care denotã nevoia de specialiºti strãini.

Raportul pare sã concluzioneze o dezbatere aflatã în curs dupã apariþia unor rapoarte alarmante, în special din partea O.N.U., pe tema evoluþiei demografice a þãrilor cu o ratã scãzutã a natalitãþii ºi a populaþiei active, care recurg în cele din urmã la imigranþi pentru a rezolva criza de mânã de lucru.

Raportul O.C.D.E. subliniazã cã ”imigrarea nu poate rezolva singurã disfuncþiile pieþei de muncãÒ. Unul dintre autorii raportului, Martine Durand, explicã: ”Este clar faptul cã imigrarea nu rezolvã problemele îmbunãtãþirii. Fluxul de imigranþi care ar fi necesar ar fi atât de mare încât intervine problema integrãrii.Ò

Astfel, pe termen scurt, þãrile membre O.C.D.E. vor încerca sã evalueze lipsa de mânã de lucru în sectoarele tehnologiei informaþiei, personalului medical ºi al personalului cu înalte calificãri în domeniul biomedical ºi agroalimentar. Anumite þãri O.C.D.E. au în calcul o anumitã ”îndulcireÒ a legislaþiei pentru o imigrare a forþei de muncã punctualã ºi pe termen scurt.

Imigrarea minorilor neînsoþiþi este un fenomen ”în creºtere ºi îngrijorãtorÒ, conform raportului O.C.D.E., care estimeazã cã numãrul acestora ar putea ajunge la 100 de mii doar în Europa de Est. Conform Înaltului Comisariat pentru Refugiaþi al O.N.U., numãrul minorilor care cer azil în 15 þãri ale Europei a ajuns de la 12.100 în 1998 la 16.100 în 2000, iar pentru ansamblul celor care cer azil, procentajul minorilor a ajuns la 4%. Astfel, creºterea este spectaculoasã de exemplu în Olanda (+34% în 1999). 15% dintre cererile de azil sunt depuse de minori, majoritatea provenind din China (67%).

Numãrul de tineri neînsoþiþi veniþi în Statele Unite s-a dublat aproape în ultimii cinci ani, ajungând de la 3.400 în 1997 la 5.400 în 2001. Ei au sosit în mare parte din China, Mexic, Guatemala, Honduras ºi Salvador. Aproape o treime dintre aceºti tineri sunt þinuþi în centre securizate.

Pentru noi, semnalul de alarmã tras de raportul O.C.D.E. este cã România se situeazã printre þãrile cu cei mai mulþi emigranþi.

## Moþiunea ”GigaîntreþinereaÒ...

Înaintatã de P.N.L. ºi P.D. ºi iniþiatã de Radu Berceanu, aceastã ultimã sforþare a unei alianþe care ºi-a dovedit deja eºecul reprezintã impertinenþa supremã, aº spune ”gigatupeulÒ care caracterizeazã din ce în ce mai mult acþiunile opoziþiei. Dupã modul în care a fost conceput textul acestei moþiuni, realizez acum cauzele are au provocat haosul din Ministerul Industriei în perioada în care domnul Berceanu s-a aflat la conducerea acestuia.

Ca dovadã a ”gigapoliticiiÒ Partidului Democrat, constatãm cã, rând pe rând, tot mai mulþi membri ai acestei formaþiuni pãrãsesc ”corabiaÒ domnului Bãsescu. Las la latitudinea conducerii, care, în curând, va realiza cã nu mai are cine sã conducã, sã analizeze motivele care au stat la baza plecãrii propriilor adepþi. Nu putem sã nu constatãm însã cã ei sunt ”gigamulþumiþiÒ de conducerea lor, fiind ”gigahotãrâþiÒ, ca atare, sã se transfere într-un adevãrat ”gigagrupÒ la P.N.L.

Oricum, românii nu au fost acum atât de disperaþi cât au fost la alegerile din 2000, când au înregistrat o ”gigadebusolareÒ în ceea ce priveºte rezultatele mãreþe ale Partidului Democrat la prezidenþiale: ”gigaprocentulÒ de 2%!

Este limpede cã domnul Berceanu nu este la curent cu programele sociale ale Guvernului Adrian Nãstase, singurul, de altfel, care doreºte ºi acþioneazã în sensul rezolvãrii problemelor cu care se confruntã populaþia. Îl rog respectuos pe fostul ministru sã consulte Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 5/2003 publicatã pe 20 februarie 2003, ºi ale cãrei norme metodologice au fost aprobate pe 27 februarie, care, printre altele, prevede trei tipuri de ajutor cãtre populaþie cu privire la problema întreþinerii: subvenþii în preþul de referinþã ºi preþul de producþie al fiecãrui producãtor, ajutoare pentru încãlzire în sistem centralizat majorate, precum ºi ajutoare de urgenþã pentru acoperirea datoriilor celor care beneficiazã de venitul minim garantat. Ca notã de exemplu, familiile cu persoane cu venit de 750.000 lei beneficiazã de ajutoare de pânã la 1.650.000 lei. Aceastã ordonanþã a intrat în vigoare ºi se va aplica cu începere de la data facturãrii pe luna februarie.

În loc de concluzie, recomand acelora care sunt ”gigaîncântaþiÒ de termenul ”moþiuneÒ sã studieze actele normative pe care le emite Guvernul, lãsându-ne sã folosim acest timp pentru restul problemelor care trebuie soluþionate.

Declaraþie politicã ”Pentru o Sãgeatã albastrã româneascã.Ò

Recent, pe toate canalele mass-media a fost difuzatã cu surle ºi trâmbiþe ºtirea unei noi victorii a ministeriatului domnului Miron Mitrea ºi a guvernãrii P.S.D., respectiv importul ºi punerea în circulaþie a unui numãr de automotoare Diesel produse de firma Siemens din Germania.

Pentru cei mai puþin familiarizaþi cu problemele C.F.R.-ului, introducerea în circulaþie a acestor automotoare pe trasee importante ºi cu rang de trenuri Intercity, precum ºi supranumirea lor cu emfazã ”Sãgeata albastrãÒ constituie un pas înainte în reînnoirea parcului de vagoane de cãlãtori ºi, mai ales, în creºterea gradului de confort al trenurilor noastre.

Într-adevãr, mijloacele de transport aduse din Vest, rutiere sau feroviare, chiar ºi ”second-handÒ, sunt mai confortabile, astfel cã ºi automotoarele la care ne referim sunt superioare din acest punct de vedere parcului învechit de vagoane de cãlãtori de care dispune în acest moment Societatea de transport feroviar de cãlãtori.

Dar, la o privire mai atentã ºi din mai multe unghiuri, aceastã ”afacereÒ nu mai apare aºa profitabilã, ba chiar apare ca un regres, cel puþin din punct de vedere tehnic, ºi, în acelaºi timp, pãguboasã economic.

Astfel, etapele progresului tehnic la calea feratã au constat în trecerea de la tracþiunea cu abur la tracþiunea diesel ºi, apoi, de la tracþiunea diesel la cea electricã. Or, transportul cu tracþiune diesel, aºa cum am mai arãtat, automotoarele în cauzã fiind de acest tip pe linii ferate electrificate nu are nici o logicã. Mai mult, este mai costisitor ºi mai poluant decât cel efectuat cu locomotive electrice. Dacã tot s-au cheltuit banii þãrii, ºi nu puþini (peste 300 de milioane de dolari), atunci fie trebuia cumpãrate automotoare electrice (aºa-numitele ”rameÒ), sau, dacã este vorba de automotoare diesel, acestea sã fie folosite exclusiv pe linii neelectrificate. În concluzie, apreciez cã regresul tehnic vine de la faptul cã în anul 2003 folosim tracþiunea diesel sub linia electrificatã.

Dacã actuala guvernare doreºte într-adevãr un progres tehnic în transportul feroviar de cãlãtori, mai rentabilã din multe puncte de vedere era cumpãrarea unor patente. Mãsura s-a mai aplicat la calea feratã cu mulþi ani înainte, atunci când s-au cumpãrat locomotivele electrice diesel electrice, instalaþiile de vigilenþã etc. Trebuie sã remarc cã, la vremea respectivã, specialiºtii feroviari s-au aplecat cu multã responsabilitate asupra patentelor respective ºi le-au adus îmbunãtãþiri, astfel cã ulterior au fost create produse finale exportate în multe þãri.

Nu neg faptul cã este nevoie de o înnoire a parcului de vagoane de cãlãtori, de îmbunãtãþirea condiþiilor de cãlãtorie în transportul feroviar românesc, dar ºi industria noastrã, reprezentatã prin Întreprinderea de vagoane Arad, Uzina Electroputere Craiova, Înterprinderea Griviþa din Bucureºti, S.C. Marub Braºov ºi altele, are capacitãþi ºi specialiºti sã producã material rulant confortabil pentru transportul de cãlãtori, inclusiv automotoare, competitive cu standardele europene, chiar ºi în ceea ce priveºte nivelul dotãrilor ºi gradul de confort al ”Sãgeþii albastreÒ.

Am afirmat mai sus cã aceastã ”afacereÒ este pãguboasã economic ºi motivez cu urmãtoarele întrebãri:

De ce trebuie sã irosim banii chiar obþinuþi prin împrumuturi externe, dar care vor trebui în final restituiþi, pentru a da de lucru întreprinderilor germane, iar industria noastrã de profil sã fie împinsã la faliment ºi muncitorii trimiºi în ºomaj?

De ce aceºti bani nu au fost folosiþi pentru retehnologizarea întreprinderilor româneºti care, apoi, puteau sã preia comanda de automotoare sau rame electrice, asigurând un important numãr de locuri de muncã pentru muncitorii români pe termen lung?

De ce nu s-au cumpãrat patente pentru fabricarea unor asemenea produse?

Sunt întrebãri retorice, desigur, dar ºi le pun din ce în ce mai mulþi oameni preocupaþi de soarta cãii ferate ºi a industriei româneºti.

Un posibil rãspuns poate fi acela cã unii prea îºi fac un titlu de glorie din a importa cu orice preþ produse din Occident, multe din cele de care occidentalii doresc sã scape, chiar dacã preþul este distrugerea industriei româneºti, pe care aceºtia continuã sã o priveascã cu dispreþ.

Declaraþie politicã ”Aberaþii P.S.D. în colectarea taxelor ºi impozitelor localeÒ.

Prin adoptarea Ordonanþei nr. 36/2002 privind impozitele ºi taxele locale, partidul de guvernãmânt, chipurile, social-democrat, produce o nouã gaurã în buzunarele cetãþenilor români. Aplicarea acestui act normativ va produce efecte nãucitoare pentru contribuabilii oneºti, ruinaþi de taxele ºi impozitele stabilite de P.S.D. pe criterii arbitrare. Lipsa de expertizã cu care P.S.D. ne-a obiºnuit de mai multe ori în reglementarea fiscalitãþii, în detrimentul populaþiei, este doveditã ºi de rezultatele practice ale Ordonanþei nr. 36/2002.

Apariþia întârziatã a normelor de aplicare, timpul insuficient pentru asimilarea acestora ºi ambiguitãþile cuprinse în ordonanþã ºi în normele de aplicare a acesteia vor face ca aplicarea ei sã se facã neunitar ºi subiectiv, producând inechitãþi privind scutirea de la plata impozitelor ºi taxelor pentru proprietãþi ale statului, sau pentru cei care au concesionate terenuri de la stat. Anexa 4, elaboratã în baza unor criterii care nu au nici o legãturã logicã în aplicarea impozitelor, va crea mari inechitãþi între plãtitori. Terenurile sunt împãrþite în patru zone fãrã sã se þinã cont de potenþialul productiv al solului ºi, în felul acesta, terenuri cu un potenþial foarte scãzut dintr-o localitate sunt impuse la o valoare mult mai mare decât terenuri cu un potenþial mediu sau chiar ridicat dintr-o altã localitate. Coeficienþii prevãzuþi de ”notaÒ de la anexa 4 produc diferenþe nãucitoare între localitãþi, funcþie de rangul acestora. Astfel, pentru terenuri încadrate la aceeaºi categorie se plãteºte diferenþiat, chiar de opt ori mai mult, pe fiecare hectar, în funcþie de zonã.

O altã eroare: dacã la impozitarea terenurilor intravilane, P.S.D. foloseºte criterii corecte, la clãdiri valoarea de impozitare a unei case în Bucureºti sau în alt mare oraº este cu nici 20% mai mare decât a uneia identice, situatã într-o comunã, deºi valoarea de piaþã este de zece ori mai mare.

Dacã un contribuabil îºi monteazã, pe cheltuialã proprie, o centralã într-un imobil (inclusiv apartament), el va plãti un impozit aproape dublu faþã de situaþia în care s-ar încãlzi cu sobã sau alt fel de instalaþie care nu foloseºte un agent termic, fiind astfel descurajate modernizãrile privind instalaþiile de încãlzire. Taxa de ºedere în staþiunile turistice se plãteºte doar pentru prima noapte, în timp ce ºederea în orice oraº (municipiu) se plãteºte zilnic.

Aceste aspecte sunt doar câteva dintre aberaþiile P.S.D. în materie de taxe ºi impozite locale, orientate împotriva intereselor cetãþenilor. Ele reflectã lipsa de expertizã în abordarea acestei problematici, lipsa de profesionalism, lipsa de înþelegere ºi respect faþã de contribuabil. Toate acestea nu pot justifica nebunia goanei pesediste pentru a strânge fonduri la buget prin sufocarea unor contribuabili sau ”relaxareaÒ fiscalã pe sprânceanã.

Totodatã, recomand reprezentanþilor Ministerului de Finanþe ºi ai Ministerului Administraþiei Publice sã fie mai receptivi la sugestiile Asociaþiei Oraºelor din România ºi sã nu mai foloseascã prezenþa la masa de lucru a asociaþiilor doar pentru a-ºi legitima consultarea, prevãzutã la art. 8 din Legea administraþiei publice, ºi pentru a instaura un haos fiscal pe umerii cetãþenilor.

Banca Mondialã a cerut imperios Guvernului Nãstase privatizarea PETROM. Pentru a nu exista concurenþã româneascã pe piaþa þiþeiului? Pentru cã americanii vor cu orice preþ sã deþinã monopolul petrolului în aceastã zonã? Nimic foarte clar! Cert este cã PETROM practicã un ”joc de glezneÒ periculos, poate ºi cu gândul la ce lasã în urmã ca moºtenire pentru viitorul ”investitor strategicÒ.

Afacerile PETROM sunt de cele mai multe ori teleghidate politic, având în spate foarte multe personaje intitulate de presa româneascã ”baroni P.S.D.Ò. Cel mai recent exemplu îl constituie cazul vicepreºedintelui P.S.D. Arad, Medinþiu Gheorghe, care, prin firma lui S.C. Expo Market Jackson Ltd. emitea facturi proforme ºi obþinea file de cecuri garantate de companie. În baza contractelor cu PETROM, acesta lua credite de la diferite bãnci comerciale. Dar, de ce trebuia PETROM sã cumpere prin intermediar motorinã ºi nu direct din rafinãrii? La aceastã întrebare ar trebui sã rãspundã conducerea S.N.P. PETROM S.A. ºi consilierul primului-ministru, fost director general, fost membru P.N.Þ.C.D., Ioan Popa.

Mai nou, presa a descoperit cã o treime din bãncile comerciale din România au de încasat cecuri de la PETROM în valoare de sute de miliarde de lei, eliberate pentru tot felul de clienþi politici, unii dintre ei evident insolvabili. Brusc, Ioan Popa, invocând motive legate de starea sãnãtãþii sale, ºi-a prezentat demisia, urcând în ”barcaÒ primului-ministru.

PETROM, cea mai mare din þarã, în acest domeniu, societate strategicã, ce include firme de tradiþie, precum ”ArpechimÒ Piteºti, ”PetrobraziÒ Ploieºti ºi ”DoljchimÒ Craiova, cu cei mai mulþi bani viraþi la buget, a fost cocoºatã de datorii.

PETROM reprezintã totodatã una dintre cele 25 de Companii Transnaþionale CTN din Europa Centralã care apar în ”Raportul investiþiilor mondialeÒ al Naþiunilor Unite, privind cele mai mari companii transnaþionale ºi strategii de corporaþie. Este, de asemenea, membru al Petroleum Recovery Institute Ñ Canada; este asociatã cu ELF AQUITAINE, în contractul de concesionare referitor la explorarea în Blocul Neptun din Marea Neagrã; are licenþa de explorare ºi exploatare pentru perimetrul Jusaly din Kazastan, iar în 1999 devine titular al drepturilor de exploatare pe o perioadã de 25 de ani a zãcãmântului Tasbulat ºi pe 5 ani a licenþelor de explorare, respectiv, pe o perioadã de 20 de ani, a licenþelor de dezvoltare ºi producþie pentru blocurile Aktas ºi Turkmenoy din Kazahstan, zãcãmintele petroliere fiind confirmate cu o rezervã de 30 milioane tone de þiþei.

În 1998 a fost creatã PETROM Hungaria S.R.L., deþinutã 100% de S.N.P. PETROM, având ca obiect de activitate construcþia de staþii distribuþie pentru produse petroliere în Bekescsaba ºi Nagylak. În Turcia existã societatea mixtã pentru exploatarea zãcãmântului Selmo din Turcia, unde PETROM deþine 65,86 % din acþiuni.

În 1999 s-a semnat contractul cu Universal Oil Products S.U.A. în vederea modernizãrii sucursalelor Arpechim ºi Petrobrazi; a fost semnat contractul cu Essar Oil Limited pentru lucrãri de exploatare dezvoltare ºi producþie în Blocul off-shore BBÑOS5, în India; a fost înfiinþatã societatea mixtã Arab Petro Base Ltd., între PETROM ºi Base Group Inst. (S.U.A.); s-au demarat negocierile pentru înfiinþarea unei alianþe strategice PETROM, KAZAHOIL ºi KAZTRANSOIL pentru realizarea unui coridor de transport þiþei din Kazahstan cãtre Europa Centralã ºi de Est.

Între anii 1998Ñ2000 au fost modernizate peste 170 de benzinãrii existente ºi s-au construit altele noi.

Conform statisticilor declarate de S.N.P. PETROM, în promotion-ul lor, societatea extrage anual circa 6 milioane tone de þiþei, aproximativ 6,1 miliarde m[3] de gaze naturale, ºi produce în jur de 96.000 tone de gazolinã ºi 47.000 tone de etan. Totodatã, PETROM comercializeazã, prin cele circa 600 benzinãrii dispuse într-o reþea naþionalã proprie, 1.680.000 tone de carburanþi ºi aproximativ 2.000 de tipuri de produse complementare, iar direct din rafinãriile sau depozitele sale, cãtre distribuitorii privaþi, încã aproximativ 800.000 tone.

Aceasta este doar o micã parte a vastei activitãþi interne ºi internaþionale a PETROM pe care baronii pesediºti, obiºnuiþi sã bage mâna toatã în vistieria þãrii, vor s-o aducã la faliment pentru a fi vândutã ca toate marile societãþi, în defavoarea þãrii. Deci PETROM nu este o societate în pierdere, ci o societate cu pierderi, marea lor majoritate planificate, prin scurgerea banilor în buzunarele celor aflaþi la putere de-a lungul anilor.

Cu toate acestea se încearcã falimentarea S.N.P. PETROM pentru a putea fi cumpãratã la un preþ mic. Declanºarea unui rãzboi în Orientul Mijlociu ar avea o influenþã asupra pieþei petroliere ºi asupra interesului american pentru þiþeiul din România, motiv pentru care guvernanþii nu se gândesc cum sã facã profitabilã aceastã companie, ci cum sã rãspundã ei mai bine unor interese care nu sunt, în nici un caz, naþionale.

În numele poporului...

Dacã facem o incursiune în istorie, numai în cea a Europei, începând din antichitate ºi pânã astãzi, totul se întâmplã în numele popoarelor.

Împãraþii romani au construit un imperiu în numele poporului roman. Când romanii au început sã cucereascã lumea au uitat de plug, de coasã, de casã. Armata cuceritoare aducea poporului Romei pâinea ºi circul. Nobila familie romanã s-a destrãmat, matroanele sumar îmbrãcate (din cauza cãldurii...) erau plimbate de sclavi în lectici, iar soþii lor, principi, senatori, generali puneau la cale comploturi, se sinucideau la comandã sau îºi vedeau de lucru cu sclavele ºi mai ales cu sclavii...

Papii romani ºi patriarhii bizantini au construit imperii care se mãcinau între ele. Cãlugãri rãzboinici ºi împãraþi degeneraþi, în numele popoarelor lor creºtine, construiau cetãþi ºi catedrale în care sã poatã intra cu carul de luptã tras de douã perechi de cai, pentru ca, apoi, între douã ucideri fanteziste de frate, pãrinte, fiu sau adversar, sã îºi mâne credincioºii ºi copiii în lupte în numele crucii pe care o fac sabie...

Mahomed ºi urmaºii lui, în numele drept credincioºilor, coboarã Luna de pe cer ºi o fac secerã a morþii. Înalþã moschei ºi haremuri pentru lenevirea padiºahilor, sultanilor, ºeicilor, în aºteptarea otrãvirii, strangulãrii, decapitãrii...

Conchistadorii, în numele spaniolilor, descoperã Lumea Nouã, Inchiziþia, plãcerea de a vâna ºi distruge civilizaþii, culturi ºi popoare.

Imperiul muscalilor toacã popoarele stepelor ºi nu numai. Le adunã, le dezbinã, le pune la jug, le dãrâmã

bisericile, le schimbã limba. Tãtucul face ºi desface totul în numele poporului alb sau roºu...

Regi ºi împãraþi francezi, în numele francezilor, aprind Europa, ºterg de pe hartã þãri ºi graniþe, numesc regi ºi þãri, cuceresc continente...

Regi ºi regine ale Albionului conduceau corsarii mãrilor ºi, în numele ºi pentru binele poporului englez, cucereau ºi construiau colonii oriunde se putea în lume...

Principi prusaci, împãraþi germani ºi austrieci, în numele popoarelor lor, fac rãzboaie mondiale, împart þãri ºi neamuri, trag cu tunuri catolice în biserici ortodoxe, inventeazã holocaustul pentru evrei, în numele unei noi civilizaþii...

Iatã cã, în douã mii de ani, conducãtorii s-au manifestat la fel. În numele popoarelor lor au distrus popoare, culturi, civilizaþii, creaþii materiale ºi spirituale, folosind aceleaºi procedee: crima, dezbinarea, aþâþarea unora împotriva altora, focul, dãrâmarea, trecerea cu plugul. Pe unde au trecut au luat comori, bogãþii, resurse, lãsând moarte, deznãdejde, dar ºi speranþa celor care au supravieþuit.

Multe dintre aceste imperii au dispãrut, cu toate cã au învãþat unele de la altele, chiar prin lupta dintre ele. Dar este sigur cã viermele distrugerii lor s-a nãscut chiar în ele ºi o datã cu ele. Unele mai cautã forme de supravieþuire. Forma de manifestare a evoluat. Sclavia existã, într-o formã sau alta, mereu.

ªi aºa, ne apropiem de zilele noastre. Un imperiu, cel al comunismului, a cãzut nu demult.

Din pãcate, o putere care constituia la un moment dat un factor de stabilitate ºi echilibru, ba chiar un model de democraþie, cu toate manifestãrile contradictorii ºi cu multe necunoscute, autoproclamându-se jandarm mondial, se manifestã tot mai mult ca o putere imperialã. Este vorba despre S.U.A. Nu vrem sã detaliem momente de istorie când, în paralel cu declaraþii despre libertate ºi democraþie, tânãrul stat lichida în mod odios sute de seminþii. Observãm doar cã astãzi pentru S.U.A. nu mai conteazã decât propriul interes, adicã dupã cum spun conducãtorii, cel al poporului american. I s-a terminat poporului american pâinea, circul ºi benzina? Are nevoie poporul american de eroi? Poate ar fi bine sã-ºi decoreze cetãþenii pentru lucruri ºi fapte mai bune decât dupã numãrul de victime umane ºi obiective civile sau militare distruse.

Desigur, astãzi, lucrurile s-au schimbat puþin. Rãzboiul este anunþat, se poartã numai cu avioane ºi rachete, se distruge totul, gen Cartagina, Ierusalim, Sarmizegetusa. Dupã aceea vine binefãcãtorul ocupant, care, cu ajutorul trãdãtorilor pregãtiþi ºi plãtiþi, reconstruieºte totul. Þara dãrâmatã ºi apoi binecuvântatã cu ajutoare ia bani cu împrumut de la binefãcãtori, cu care plãteºte lucrãrile binefãcãtorilor ºi apoi plãteºte datoria cãtre binefãcãtori. De aceea, oamenii nu trebuie sã moarã toþi. Este nevoie de mânã de lucru ieftinã, de sclavi. Doar dacã se constatã rezistenþã faþã de binefãcãtori, cei care se opun pot sã moarã. Pânã la epuizarea resurselor umane ºi fizice se poate instala o conducere militarã. Petrolul trebuie sã se vândã pe dolari.

Dar aceasta nu e totul. În scenariu sunt actori ºi figuranþi. Trebuie sã existe susþinãtori ai rãzboiului. Aceºtia pot fi conducãtori de state, prim-miniºtri, militari, analiºti politici, agitatori, goebeliºti, în general ”toþi acei nebuni care conduc lumeaÒ. Toþi aparþin unor þãri. Deci þãrile devin susþinãtoare ale rãzboaielor. Popoarele, naþiunile îºi manifestã în acest fel ataºamentul ºi dragostea faþã de conducãtorii iubiþi.

Se prea poate ca poporul american sã fi ajuns la nivelul poporului roman în perioada de ”culmeÒ a decadenþei imperiului. Dacã nu i se dã tot ce cere, dintre cele cu care a fost obiºnuit sau care i-au fost promise, poate ieºi în stradã ºi, stricând echilibrul social, stricã soclul pe care stã ”cowboyulÒ conducãtor.

Aºa cã gloanþele trebuie sã ajute la stabilirea ordinii în afarã, ca sã poatã fi liniºte în interior. Aceasta ar fi problema lor.

Însã ce faci când popoarele Spaniei, Angliei, Italiei, aliaþi de nãdejde ai S.U.A., nu sunt alãturi de conducãtori, adicã nu vor rãzboi? ªi dupã câte se vede ºi se aude, în foarte multe þãri au existat manifestãri antirãzboinice. Deci, nu toate popoarele Europei vor rãzboi!

Dar existã unul care îl vrea! Este poporul român! Vocea Partidului România Mare, care cerea aºteptarea unei rezoluþii ONU privind intervenþia alianþei multinaþionale în Irak dupã raportul comisiei de control, a rãmas fãrã ecou. Poporul român tace!

Un rãzboi nu se duce împotriva unui conducãtor de stat, chiar dictator fiind acesta, ci împotriva unui popor! Acum, problema fundamentalã este cea a relaþiei dintre conducãtori ºi conduºi.

Este foarte clar cã, la aceastã datã, conducãtorii þãrilor nu þin seama de opinia popoarelor lor. Cu excepþia conducãtorilor poporului român, care nu a fost nici informat corect, nici consultat printr-o formã sau alta asupra implicãrii României într-un rãzboi al unei alianþe militare din care nici nu face parte! În România existã deja zone închise, hoteluri puse la dispoziþia unor militari strãini, spitale de asemenea, stocuri de alimente, rezerve de sânge etc., în timp ce el, românul simplu, este mândru de toate acestea. Cât de uºor este ”îmbroboditÒ contribuabilul român! Chiar sã nu ºtie cã într-un rãzboi aliatul unei pãrþi devine duºmanul celeilalte? Cã este departe Irakul? Astãzi, într-un rãzboi nu distanþele conteazã! Toatã lumea care se pretinde democratã condamnã terorismul, ceea ce este corect, dar uitã sã recunoascã faptul cã acesta este o formã de a face rãzboiul în zilele noastre. Cel puþin de o parte. Iar teroriºtii, la fel ca moartea, nu au frontiere!

Ar trebui sã se spunã adevãrul cã, deºi se vorbeºte despre armate de profesioniºti ºi cã rãzboaiele aceºtia lear face, astãzi orice ins al unui popor care se angajeazã într-un rãzboi devine automat soldat, mãcar ºi pentru faptul cã creeazã ºi întreþine profesioniºti ai rãzboiului. În numele poporului...

Felul cum îºi urmeazã orbeºte românii conducãtorii poate avea vreo legãturã cu uriaºa rãmânere în urmã, ca dezvoltare economicã ºi standard de viaþã, faþã de alte state ale lumii?

Când se va face electrificarea integralã a satelor? Când toþi bolnavii vor avea medicamente? Când vor avea toþi cetãþenii locuri de muncã ºi pâine? Când se va face ºi ceea ce într-adevãr trebuie fãcut în numele poporului?

## **Domnul Puiu Haºotti:**

Vã mulþumesc. Luãm o scurtã pauzã.

## DUPÃ PAUZÃ

Stimaþi colegi,

Daþi-mi voie sã declar deschisã ºedinþa de astãzi a plenului Camerei Deputaþilor, anunþându-vã cã, din 344 de deputaþi, ºi-au înregistrat prezenþa 283. Sunt absenþi 61, 24 participã la alte acþiuni parlamentare.

Daþi-mi voie sã vã prezint în continuare informarea cu privire la iniþiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaþilor ºi care urmeazã sã fie avizate de comisiile permanente.

La Biroul permanent al Camerei Deputaþilor au fost înregistrate urmãtoarele iniþiative legislative:

1. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 4/2003 privind creºterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului clerical salarizat potrivit Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate urmãtoarele comisii: în fond, Comisia pentru muncã ºi protecþie socialã; pentru avize, Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci, Comisia pentru drepturile omului, culte ºi problemele minoritãþilor naþionale ºi Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi.

Termenul de depunere a raportului: 7 martie 2003.

În conformitate cu prevederile art. 107 din Regulamentul Camerei Deputaþilor, acest proiect de lege urmeazã a fi dezbãtut în procedurã de urgenþã.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 1/2003 pentru ratificarea Acordului privind aderarea Republicii Croaþia la Acordul central european de comerþ liber (CEFTA), semnat la Zagreb la 5 decembrie 2002 ºi a Protocolului adiþional nr. 12 la Acordul central european de comerþ liber (CEFTA), semnat la Zagreb la 5 decembrie 2002, adoptat de Senat în ºedinþa din 20 februarie 2003.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate urmãtoarele comisii: în fond, Comisia pentru industrii ºi servicii; pentru avize, Comisia pentru politicã externã ºi Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi.

Termenul de depunere a raportului: 7 martie 2003.

În conformitate cu prevederile art. 107 din Regulamentul Camerei Deputaþilor, acest proiect de lege urmeazã a fi dezbãtut în procedurã de urgenþã.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încãlzirea locuinþei, precum ºi a unor facilitãþi populaþiei pentru plata energiei termice, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate urmãtoarele comisii: în fond, Comisia pentru muncã ºi protecþie socialã; pentru avize, Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci, Comisia pentru administratie publicã, amenajarea teritoriului ºi echilibru ecologic, Comisia pentru industrii ºi servicii ºi Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi.

Termenul de depunere a raportului: 7 martie 2003. În conformitate cu prevederile art. 107 din Regulamentul Camerei Deputaþilor, acest proiect de lege urmeazã a fi dezbãtut în procedurã de urgenþã.

PAUZÃ 4. Proiectul de Lege privind aprobarea participãrii Jandarmeriei Române, ca membru cu drepturi depline, la Asociaþia Forþelor de Poliþie ºi Jandarmerie Europene ºi Mediteraneene cu Statut Militar, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate urmãtoarele comisii: în fond, Comisia pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã; pentru avize, Comisia pentru politicã externã ºi Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi.

Termenul de depunere a raportului: 24 martie 2003.