Ionel Olteanu

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Sigur cã atunci când existã texte care nu pot conveni dintr-o perspectivã sau alta se schimbã ºi percepþia, ºi abordarea, ºi decizia, în consecinþã, pentru cã Ð amintesc colegilor mei de la U.D.M.R. Ð s-a decis de multe ori, în acelaºi sens, cu aceeaºi procedurã, iar dumnealor nu au obiectat.

Dincolo de aceastã argumentare de principiu, în legãturã cu diferitele mãsuri ºi greutãþi folosite în ocazii similare, aº vrea sã vã menþionez, stimaþi colegi, cã textul art. 53 din Regulamentul Camerei Deputaþilor spune foarte clar cã pentru a decide în mod corect, regulamentar, adicã, în comisii, trebuie îndeplinite douã condiþii esenþiale. Prima: trebuie sã existe majoritatea membrilor comisiei prezenþi, iar cea de-a doua comisie prevãzutã de regulament la acelaºi articol, în alin. 2 spune foarte clar, fãrã dubiu ºi, deci, prin urmare, fãrã posibilitate de interpretare, ºi anume cã hotãrârile comisiilor se adoptã cu votul majoritãþii membrilor prezenþi.

Un principiu de interpretare a actelor normative, cunoscut, de altfel, sunt convins, ºi de colegii din U.D.M.R., distinºi juriºti, de altfel, spune foarte clar cã legea se interpreteazã în sensul aplicãrii acesteia, ºi nu în sensul blocãrii ei sau, mai exact, în scopul pentru care ea a fost adoptatã. Regulamentul Camerei Deputaþilor pe care-l am aici a fost adoptat în scopul evident de a fi adoptate legile în comisie, examinate ºi adoptate cu cvorumul necesar, ºi nu de a fi blocate.

Prin urmare, dacã dumnealor au ales sã plece din salã în condiþiile în care, în calitate de preºedinte al Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi am considerat cã este vorba de o decizie adoptatã, este opþiunea dumnealor.

Textul, însã, textul regulamentului, din care am avut onoarea sã citez, este foarte clar, în sensul cã decizia adoptatã în comisie este regulamentarã. Chiar dacã existau probleme legate de interpretare, o asemenea problemã legatã de interpetare ar fi putut fi, eventual, trimisã Comisiei pentru regulament, cum fac toate parlamentele din Europa civilizatã, pentru ca aceastã problemã de interpetare sã fie clarificatã pentru viitor.

În legãturã însã cu decizia respectivã ºi cu solicitarea Biroului permanent de a revedea votul, o asemenea solicitare ºtiþi foarte bine cu toþii, mai bine decât mine chiar, având în vedere cã cei mai mulþi dintre dumneavoastrã aveþi o experienþã parlamentarã mai bogatã, o asemenea decizie, o asemenea solicitare de a se revedea votul nu putea fi primitã, pentru simplul motiv cã nu era prevãzutã de regulament ºi prin urmare s-a procedat în consecinþã.

Nu vreau sã mã refer la aspectele legate de fond, referitor la eliminarea unor sintagme, pe care iniþiatorul le-a prevãzut a fi introduse în text, dar vreau sã menþionez, totuºi, cã este omeneºte sã îl înþelegem pe domnul Tokay care la vremea respectivã era ministru

pentru minoritãþi în Guvernul Isãrescu. Îl înþelegem Ð repet Ð foarte omeneºte, foarte uºor, cã în calitatea sa de iniþiator are, firesc, o poziþie, o pãrere subiectivã în legãturã cu o asemenea problematicã. Nu putem însã sã admitem ºi raþionamentul Domniei sale, pentru cã el nu se fundamenteazã pe regulament.