Nicolae Paul Anton Pãcuraru

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Sigur cã problema zonelor defavorizate în România constituie o preocupare. Cred, ca ºi guvernele trecute, cã ºi Guvernul actual manifestã interes pentru cã, într-adevãr, existã în þarã extrem de multe situaþii în care absenþa locurilor de muncã, absenþa de investiþii, aproape imposibilitatea pentru cineva de a avea un loc de muncã sunt o evidenþã. ªi, din acest punct de vedere,

Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 75/2000 încearcã sã corecteze o serie de disfuncþii pe care le-a adus Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 24/1998.

Sigur cã se poate pune un semn de întrebare: de ce muncim atât de mult, totuºi, cu rezultate atât de modeste? Pentru cã Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 24/1998 a avut ºi normele metodologice de aplicare Ñ s-a lucrat foarte mult la ele Ñ, aprobate prin Hotãrârea de Guvern nr. 525/1999, ºi Normele metodologice eliminau confuziile pe care posibila lecturã a textului le dãdea.

Revenind la Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 75/2000 ºi discutând strict asupra problemei care este acum în atenþia Senatului, pot spune cã putem accepta ideea ca cele 5 criterii prin care erau definite zonele defavorizate sã se reducã în momentul de faþã ºi aceastã reducere sã aibã drept indicator esenþial rata ºomajului. Deci, sã nu mai avem atâtea elemente de interpretare: zonã monoindustrialã, zonã în care 25% din populaþie e restructuratã ºi aºa mai departe, ºi sã avem un singur criteriu, rata ºomajului. La acest capitol sunt obligat, însã, sã atrag atenþia asupra unei neconcordanþe de fond între textul ordonanþei ºi textul din nota de fundamentare. În textul ordonanþei vorbim de o ratã a ºomajului de trei ori mai mare decât media pe economie. Deci, ca sã înþelegem ce este o zonã defavorizatã, ea este acea zonã în care rata ºomajului este Ñ calculatã pe sistemul statistic de calcul, evident Ñ de trei ori mai mare decât media naþionalã. În nota de fundamentare aflãm cã trebuie sã fie de douã ori mai mare decât media naþionalã. Deci va trebui sã convenim dacã Ñ dacã suntem riguroºi Ñ între nota de fundamentare ºi text trebuie sã fie sau nu o corelaþie.

În fine, o altã observaþie, tot legatã de criteriile de definire a zonelor defavorizate, este cã punctul b), de asemenea... Deci menþinerea ca definiþie, ca element de definire a zonei defavorizate, a alin. b) mi se pare extrem de vagã. Spune textul: ”... sunt zone lipsite de mijloace de comunicare ºi infrastructurã ºi infrastructura este slab dezvoltatãÒ. Deci, ca sã definim o zonã defavorizatã, avem o datã rata ºomajului ºi b), ”zone lipsite de mijloace de comunicare ºi infrastructura este slab dezvoltatãÒ. Eu cer cu insistenþã eliminarea punctului b) pentru cã mie mi se pare de un vag desãvârºit. Voi putea da exemple contrare în care densitãþi de infrastructurã, de mijloace de comunicare, de circulaþie ºi aºa mai departe nu eliminã caracterul de zonã defavorizatã. Sã ne gândim, de exemplu, la Adjud sau la Mãrãºeºti, importante noduri de cale feratã. Oamenii cautã un loc de muncã cu disperare acolo, pentru cã nu mai funcþioneazã nimic ºi chiar dacã ai mijloace de comunicare sau infrastructurã sau mijloace de circulaþie lucrurile nu sunt cu nimic favorabile comunitãþii locale, în sensul ca ea sã fie avantajatã. Deci cred cã ar fi dovadã de rigoare din partea noastrã dacã am lãsa, spunem, cu stricteþe rata ºomajului ca factor de definire a zonei defavorizate. Putem da exemple ºi cu intersecþii rutiere sau chiar cu aeroporturi. Nu înseamnã cã prezenþa unui aeroport ajutã în mod obligatoriu comunitatea localã pentru locuri de muncã, pentru activitãþi, pentru utilitãþi ºi aºa mai departe, ºi în plan intern, ºi în plan extern Ñ mã refeream la aeroporturi.