Sigur cã suntem într-un moment important în care a început deja... eu consider cã acum începe dezbaterea pe fond pe acest proiect de lege ºi sigur cã fiecare grup parlamentar are deja o viziune asupra acestei probleme. Ezit încã în a mã pronunþa înainte de a cere opinia, în faþa plenului Senatului, a reprezentanþilor Ministerului Agriculturii. Poate dupã cuvântul meu veþi aprecia cã este oportun ca în plen sã cunoaºtem punctul de vedere al iniþiatorului, punctul de vedere al Ministerului Agriculturii ºi Alimentaþiei, pentru cã el a fost cunoscut parþial în comisii, ºi spun acest lucru pentru cã ºi în Comisia de privatizare ºi în Comisia de agriculturã, în foarte puþine ocazii au fost audiaþi, a existat posibilitatea unei comunicãri ºi colaborãri propriu-zise la acest atât de important act normativ.
Revenind acum ºi lãsând aceastã solicitare a mea în atenþia dumneavoastrã, propunându-vã sã avem o audiere pe cadrul general al legii înainte de a intra în dezbaterea pe articole, sunt obligat sã spun cã suntem deja cu aceastã lege într-o extrem de mare întârziere ºi este
cunoscut faptul cã, într-adevãr, privatizarea societãþilor comerciale cu capital majoritar de stat din agriculturã a intrat în atenþia ºi a Guvernului, ºi a acordurilor cu Banca Mondialã. Acordurile au fost întotdeauna restante, deci tot ceea ce s-a convenit niciodatã nu s-a împlinit. Încã din 1997Ð1998 acordul ASAL prevedea în mod expres privatizarea a cel puþin 50 de societãþi cu capital majoritar de stat din agriculturã, 50 de societãþi de tip I.A.S., altele decât cele privind COMCEREAL-ul sau societãþile de achiziþie sau de distribuþie ºi de depozitare a produselor agricole. Erau tot atunci, în 1998, prevãzute a se pregãti pentru privatizare 125 de societãþi care urmau sã fie restructurate ºi pregãtite pentru privatizare. Din pãcate, acest lucru nu s-a întâmplat ºi la nivelul Executivului. ªtiu cã în mod permanent argumentul pe care l-a avut Guvernul pentru a soluþiona aceastã problemã prin ordonanþã de urgenþã a fost tocmai faptul cã este o condiþie a acordului ASAL, cã prin neîndeplinirea acestei condiþii, prin faptul cã nu se privatizeazã sau cã nu s-a privatizat nici o societate comercialã cu capital majoritar de stat, existã riscul ca România sã nu primeascã tranºa de împrumut, era vorba de 150 de milioane de dolari.
Acum, revenind la problema propriu-zisã, sigur cã pe un obiectiv declarat al tuturor partidelor Ñ ºi toatã lumea a susþinut oportunitatea privatizãrii acestor societãþi Ñ aceastã atitudine a venit din constatarea stãrii de fapt, stãrii economice ºi stãrii financiare a majoritãþii societãþilor, celor peste 600 de societãþi de acest tip ºi sigur cã pentru fiecare constatãrile din teren au arãtat cã actuala stare de lucruri nu mai poate continua, cã ele sunt consumatoare de mari resurse din buget, din economie ºi nu sunt aducãtoare de venit naþional ºi de profit ºi acest lucru se datoreazã, mã rog, sigur, tipului de proprietate, situaþiilor... modalitãþilor lor de organizare, de funcþionare.
Eu pot sã spun cã la mine în judeþ, din 16 societãþi de acest tip, doar douã sunt economic profitabile, restul de 14 au datorii la toate categoriile de bugete ºi au restanþe extrem de mari faþã de acþionari ºi faþã de locatori, deci obligaþii neachitate, ceea ce le-a pus în mare dificultate de funcþionare. ªtiu cã foarte multe societãþi sunt în momentul de faþã în reorganizare propriu-zisã, în unele dintre ele Ministerul Finanþelor a trecut la executarea silitã a obligaþiilor restante, la vânzarea de active ºi la obligaþia... la punerea acestor societãþi în imposibilitatea de funcþionare în actuala structurã organizatoricã. Deci este de domeniul evidenþei faptul cã pentru toatã lumea privatizarea acestor societãþi apare ca o soluþie ºi ca o necesitate urgentã.
Sigur cã niciodatã nu s-a gãsit momentul optim, nici în perioadele de campanie agricolã ºi de activitate propriu-zisã Ñ atunci nu era optim pentru cã se dezorganiza fluxul, între campanii se perturbau viitoarele campanii etc. Ñ dar cert este cã drama, dacã vreþi, sau una din marile drame ale mediului economic din agriculturã este faptul cã de 10 ani aceastã problemã care peste tot în estul Europei a fost lãmuritã, ºi în Polonia, ºi în Cehia, ºi în Germania, ºi în Ungaria ºi aºa mai departe, în România continuã sã fie încã un subiect de mare disputã ºi de mare discordie, existând apãrãtori ai acestei forme de organizare ºi exploatare, existând persoane convinse cã ele sunt o formã economicã acceptabilã ºi existând în
egalã mãsurã persoane care sunt hotãrâte sã rezolve aceastã problemã, ºi la nivelul Executivului problema în acest sens s-a discutat.
Sigur cã existã o strânsã corelaþie între aceastã lege ºi Legea nr. 1/2000 privind restituirea proprietãþii, pentru cã una din ecuaþiile ºi necunoscutele problemei în momentul de faþã este tocmai situaþia viitorilor proprietari, pe de-o parte a actorilor privatizãrii, a celor care vor privatiza aceste societãþi, pe de altã parte a viitorilor proprietari care urmeazã sã fie repuºi în drepturi în limita suprafeþei de 50 de hectare teren agricol ºi 10 hectare de pãdure. ªi e sigur cã foarte multe dificultãþi vor apãrea în punerea în practicã a acestei legi, tocmai din faptul cã ea interfereazã cu punerea în practicã a Legii nr. 1/2000.
Noi suntem categoric în favoarea soluþionãrii. Acum, sigur, am intrat în aceastã procedurã ºi sperãm ca dezbaterile în plenul Senatului, pe fiecare articol, sã fie modalitãþi ºi soluþii favorabile pentru actualul act normativ.
Vã pot spune, cu titlul personal, cã am fãcut discuþii cu foarte mulþi directori de societãþi comerciale din agriculturã, cu direcþiile de specialitate din agriculturã, am încercat sã vãd cum gândesc dumnealor aceastã situaþie, punându-i atât în faþa ordonanþei de urgenþã, cât ºi a proiectului de act normativ, aºa cum a fost el produs, avizat de comisiile de specialitate ale Senatului. Este tocmai situaþia viitorilor proprietari, pe de o parte a actorilor privatizãrii, a celor care vor privatiza aceste societãþi, iar pe de altã parte a viitorilor proprietari care urmeazã a fi repuºi în drepturi în limita suprafeþelor de 50 ha de teren agricol ºi 10 ha de pãdure. Sigur cã foarte multe dificultãþi vor apãrea în punerea în aplicare a acestei legi, tocmai din faptul cã ea interfereazã cu punerea în practicã a Legii nr. 1/2000.
Noi suntem categoric în favoarea soluþionãrii. Acum, sigur am intrat în aceastã procedurã ºi sperãm ca dezbaterile în plenul Senatului, pe fiecare articol, sã fie modalitãþi ºi soluþii favorabile pentru actualul act normativ. Vã pot spune, cu titlu personal, cã am avut discuþii cu foarte mulþi directori de societãþi comerciale din agriculturã, cu direcþiile de specialitate din agriculturã, am încercat sã vãd cum gândesc dumnealor aceastã situaþie, punându-i atât în faþa ordonanþei de urgenþã, cât ºi a proiectului de act normativ, aºa cum a fost avizat de comisiile de specialitate ale Senatului. Dincolo de orice formã de partizanat sau de orice analizã pe procedurã, pot sã vã spun cã marea majoritate a responsabililor din aceste societãþi s-au pronunþat favorabil pentru varianta Senatului, au apreciat cã ea este o variantã mult mai elaboratã, mult mai coerent aplicabilã, cã soluþiile propuse de comisiile pentru privatizare ºi agriculturã sunt mai consistente, mai favorabile privatizãrii ºi derulãrii coerente a acestui proces, decât soluþiile preconizate în ordonanþa de urgenþã. Din acest punct de vedere, sper ca dezbaterea în plenul Senatului sã fie prilejul unei analize cu date reale, pe temei real, asupra acestei probleme atât de importante.
Opinia noastrã este cã noi va trebui sã gãsim cãile prin care privatizarea acestor societãþi sã deschidã un câmp pentru oportunitãþi de investiþii în agriculturã, pentru cã privatizarea fãrã resurse, simpla privatizare, numai ca sã o facem ºi ca sã bifãm un anumit punct sau sã
scãpãm de o anumitã problemã, implicã un mare risc, riscul ca aceste societãþi, viitoarele societãþi private din sector, sã fie lipsite de resurse, de capital, de posibilitatea de a contribui la o relansare a activitãþii de producþie din agriculturã.
Opinia noastrã este cã proiectul de lege va trebui sã fie votat ºi, sigur, sã ne însuºim cele mai bune propuneri ºi soluþii care vin din rândul specialiºtilor, pe care comisiile de privatizare ºi agriculturã le-au adus în proiect. Vom avea ocazia sã comparãm varianta Guvernului Ñ pe care el o aplicã în momentul de faþã prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 198/1999, practic Ñ ºi varianta pe care o propun comisiile, sã o alegem pe cea mai bunã, în aºa fel încât, dincolo de marile sau micile interese ascunse în fiecare declaraþie, agricultura din România sã aibã de câºtigat, iar privatizarea sã fie fãcutã cu folos, astfel încât viitorii operatori de producþie din agriculturã sã aibã condiþii favorabile, pe de o parte, de privatizare, iar pe de altã parte, de desfãºurare în continuare a ciclului de producþie agricolã.
Nu în ultimul rând, spun cã acest domeniu, dacã nu este susþinut prin soluþii care sã favorizeze investiþiile ºi aportul de capital în agriculturã, riscã sã fie în continuare o mare problemã ºi sã nu uitãm faptul cã agricultura are ponderea pe care o are în economia naþionalã. Sã nu uitãm faptul cã atât de mult din populaþia României, poate mult prea mult!, trãieºte ºi are locurile de muncã aferente acestui sector, ºi bunã parte din PIB ºi venitul naþional sunt aferente producþiei agricole ºi, evident, societãþilor comerciale care vor rezulta în urma privatizãrii.
Grupul parlamentar Naþional Liberal va vota în favoarea celei mai bune soluþii la fiecare articol în parte care va rezulta din dezbaterea în Senat. Important este ca legea sã fie pusã în drepturi, operatorii din agriculturã sã aibã un cadru legal precis definit. Locatorii ºi acþionarii care ani de zile au fost, din pãcate, expropriaþi din drepturile lor financiare ºi materiale, sã poatã ºi ei beneficia de proprietatea agricolã pe care ne strãduim atât de mult sã o încetãþenim în România.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.