Marian Ianculescu

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Sigur, varianta Senatului era cea mai recomandabilã. Vin în faþa dumneavoastrã ºi vã readuc în memorie o lege din 1923, reþineþi, din 1923, perioada interbelicã, perioadã pe care noi o luãm ca etalon din punct de vedere al adevãratei democraþii. Este vorba de Legea pentru extinderea aplicaþiunii dispoziþiilor Codului silvic din 1910 Ð ºi Legea modificatoare a acestui cod, din 16 septembrie 1920, Ð în tot cuprinsul României, publicatã în Monitorul Oficial nr. 59 din 17 iulie 1923. Existã un articol unic, nu dau citire la tot articolul, voi da citire numai la alin. 2 în care se specificã urmãtoarele: ”Pãdurile composesoratelor, urbariariºtilorÒ Ð acestea sunt cele comunale Ð, ”foºtilor nobili ºi fideicomisurilor din vechiul Regat se vor administra de Casa pãdurilor întocmai ca pãdurile statului din vechiul Regat, însã venitul net anual se va pune la dispoziþiunea proprietarilor, conform drepturilor ce au fiecareÒ.

Observaþi, conform acestei legi din 1923, cã nu numai pãdurile comunale, dar ºi composesoratele din secuime ºi celelalte, ca ºi pãdurile de moºneni erau administrate de structura silvicã de stat, de Casa pãdurilor, ceea ce are corespondentul, în prezent, în Regia Naþionalã a Pãdurilor. Acest lucru a fost ºi în 1923.

Acum, Senatul a votat ca sã se facã o diferenþiere între pãdurile composesorale ºi de moºneni, care sã le permitã sã facã ºi structuri silvice proprii, dar în cazul

pãdurilor comunale, municipale ºi orãºeneºti, care sunt tot pãduri ale statului, nu este cazul sã se facã alte noi structuri silvice private, similare cu cele de stat, atâta timp cât avem structurile silvice existente. În accepþiunea Senatului, s-a prevãzut în textul de mediere respectiv ca administrarea acestor pãduri prin structurile silvice de stat sã se facã cu avizul consiliilor locale. Aceasta ce înseamnã? Înseamnã cã structurile silvice de stat administreazã pãdurile respective, iar comunitãþile locale beneficiazã de absolut totul din valorificarea produselor pãdurilor respective fie în naturã, ca lemn de foc pentru ºcoli, pentru spitale, fie ca lemn de construcþie pentru refacerea ºcolilor ºi a altor obiective ale unitãþilor locale, fie în bani. Deci varianta propusã dumneavoastrã spre adoptare este textul Senatului ºi o considerãm ca cea mai recomandabilã sã fie votatã.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.