Subsemnaþii deputaþi, membri ai Grupurilor parlamentare P.N.L. ºi P.D., constatând cã, în momentul de faþã, are loc o deteriorare tot mai rapidã ºi mai accentuatã a nivelului de trai al cetãþenilor României, precum ºi o împovãrare excesivã, pânã la inhibarea mediului de afaceri românesc, în urma mãsurilor lipsite de coerenþã ale Guvernului ºi a nerespectãrii propriului program de guvernare, supunem dezbaterii Camerei Deputaþilor urmãtoarea moþiune:
Capitolul A. O privire realistã asupra realitãþilor româneºti.
Deºi Programul de guvernare al P.S.D. a pretins cã ºtie ºi poate sã realizeze o creºtere economicã durabilã în interesul tuturor cetãþenilor prin îmbunãtãþirea nivelului de trai ai populaþiei, indiferent cã aceasta este activã sau nu, încã de la începutul anului 2002, populaþia României a fost supusã unei avalanºe de impozite ºi taxe.
Guvernul, care se reclamã a face parte, din punct de vedere politic, dintr-o familie social-democratã, a demonstrat cã nu are nimic de-a face nici cu protecþia socialã ºi nici cu democraþia, cã nu este preocupat în nici un fel de încurajarea mediului de afaceri românesc ºi de atragerea investiþiilor strãine cãtre þara noastrã.
Prinºi în sarabanda acordãrilor de scutiri sau reeºalonãri unor unitãþi economice, fie de stat, fie privatizabile, precum ºi clientelei politice, guvernanþii par a uita cã accesul României în Uniunea Europeanã sau în Alianþa Nord-Atlanticã depinde ºi de construirea unei economii sãnãtoase, în care mediul de afaceri românesc sau strãin sã fie încurajat de reglementãri coerente, ferme ºi în conformitate cu normele europene ºi internaþionale.
Ce s-a realizat? În anul 2001, Guvernul se lãuda cu o creºtere economicã, dar marea majoritate a populaþiei a trãit mai prost decât în anul 2000, iar statisticile publicate de curând susþin aceastã afirmaþie.
Forþat de realitate, Guvernul a început sã se dezmeticeascã ºi sã recunoascã cã reforma trebuie sã fie suportabilã, cã este de neacceptat ca salariul sã fie mai mic decât costul întreþinerii lunare a unei familii, cã va introduce mãsuri de protecþie socialã, adoptând Legea privind venitul minim garantat.
Cum s-a aplicat aceastã lege? Aproape toþi cei care aveau dreptul au fost supuºi unor declaraþii ofensatoare, dar lucrul cel mai grav este cã s-a putut aloca sub jumãtate din sumele promise, cu întârzieri, transferând povara bugetelor locale care nu-ºi mai pot îndeplini celelalte atribuþii în folosul comunitãþilor locale.
Tot ceea ce s-a petrecut în anul 2001 a produs buimãcealã ºi haos, cârpind prin diferite locuri sacul
sãrac al social-democraþiei, în ciuda zgomotoºilor apãrãtori ai mãsurilor incoerente, inconsistente ºi care au rolul sã manipuleze opinia publicã.
De aceea, cu toate ocaziile importante, am solicitat puterii pesediste sã-ºi reconsidere poziþia ºi sã-ºi respecte Programul de guvernare.
Ð cetãþenii sunt din ce în ce mai sãraci ºi au ajuns în situaþia disperatã de a decide ce datorii sã achite ºi pe care sã nu le achite: sã mãnânce, sã se îmbrace sau sã-ºi plãteascã întreþinerea sau chiria;
Ð creºterea economicã din anul 2001 nu este sãnãtoasã, o parte fiind pe stoc, o altã parte provenind din recolta agricolã bunã, dar care se regãseºte ºi astãzi în stocuri, datoritã preþurilor descurajatoare reglementate de stat ºi, de aceea, efectele acesteia nu se regãsesc în buzunarele oamenilor. De fapt, creºterea economicã reflectã aplatizarea unor importante gãuri negre din peisajul economic care, normal, trebuia sã disparã prin privatizãri consistente;
Ñ lentoarea privatizãrii sectorului de stat, a restructurãrii unor sectoare importante, precum ºi sprijinirea prin bugetul de stat a multor întreprinderi de stat generatoare de pierderi acoperite de toþi contribuabilii;
Ñ absenþa investiþiilor, în general, ºi strãine, în special, care sã contribuie efectiv la creºterea economicã sãnãtoasã;
Ñ dezvoltarea la cote inimaginabile a birocraþiei aparatului de stat care a ºtiut sã se perpetueze pe banii noºtri, ai tuturor;
Ñ creºterea numãrului actelor de corupþie, a cazurilor privind evaziunea fiscalã, a celor nesoluþionate referitoare la averile unora sau altora, în detrimentul bugetului de stat.
Din aceste considerente, bugetul a fost secãtuit, administrat ineficient, iar banii nu puteau fi aduºi decât din buzunarele cetãþenilor ºi ale firmelor private care au susþinut în continuare bugetul, iar reducerea puterii de cumpãrare a populaþiei pune în pericol ºi firavul sector privat.
Guvernul a gãsit cea mai primitivã mãsurã economicã: sporirea fiscalitãþii. Începând cu anul 2002, pe lângã cavalcada creºterii preþurilor, deºi inflaþia guvernamentalã a scãzut, fiscalitatea a constituit unica preocupare a Guvernului lui Adrian Nãstase.
În acest context, s-au înaintat Parlamentului modificãri ale legilor privind taxa pe valoarea adãugatã, accizelor, impozitului pe profit ºi s-a aplicat într-o formã nouã Legea privind impozitul pe venit. Fiecare dintre acestea au urmãrit, sub pretextul fals al simplificãrii ºi al alinierii legislaþiei la cerinþele Uniunii Europene, exclusiv creºterea poverii fiscale ºi nu a reducerii acesteia, care fusese promisã în campania electoralã ºi reluatã în Programul de guvernare.
Preocupat de consolidarea imaginii externe ºi nu de rezolvarea problemelor interne ale României, Guvernul social-democrat a iniþiat o creºtere a birurilor în sarcina populaþiei ºi a societãþilor comerciale, îndeosebi private, aflate în mare dificultate.
În ceea ce priveºte accizele, Guvernul ºi-a manifestat pe deplin mentalitatea retrogradã, majorând nivelul cotelor de accize, motivând cã acesta nu ar afecta întreaga populaþie, ci doar pe cei cu venituri exagerat de mari. O motivaþie nu numai cinicã, dar ºi profund neadevãratã.
Este încã o dovadã cã acest Guvern nu are decât dorinþa de a fi pe placul celor din afarã, în dispreþ pentru cei care muncesc ºi se chinuie sã traverseze tranziþia, ale cãrei efecte au devenit insuportabile.
Politica fiscalã din domeniul impozitului pe profit a fost elaboratã în contradicþie cu necesitatea de stimulare ºi încurajare a sectorului economic viabil, cel care susþine cheltuielile publice ale statului ºi care asigurã locuri de muncã, alte impozite ºi taxe aferente locurilor de muncã. În loc sã relaxeze fiscalitatea profitului, care ar putea duce la creºtere investiþionalã ºi complementarã, Guvernul P.S.D. a introdus înãsprirea acestui impozit fãrã sã aibã curajul sã recunoascã cã a apelat la forme indecente de creºtere a fiscalitãþii, pentru a obþine poze ºi imagini bune numai pentru laudã proprie.
S-a preferat sã se recurgã la acuze sau suspiciune ºi prezumþie de hoþie, deºi normal era o dezbatere pe variante, pe propuneri de revigorare a economiei printr-o politicã fiscalã adecvatã. Nu se cunosc mãcar efectele elementare ale unei asemenea atitudini care întotdeauna s-au repercutat exact invers decât efectele scontate, ceea ce denotã anchilozarea politicienilor în perioadele când partidul-stat dispunea ºi controla fãrã sã fie interesat în rezultatele autentice.
S-a lovit exact în cei care puteau sã aducã valoare adãugatã: micile întreprinderi, exportatorii ºi cei care aveau ºi un rol social, dezvoltând activitãþi în zonele defavorizate.
Credem cã s-a optat, de Guvernul social-democrat, pentru înãbuºirea dezvoltãrii clasei mijlocii, care, cãpãtând libertate economicã, nu mai poate fi manipulatã politic, încurajându-se în schimb clientela politicã.
Sectorul privat, reprezentat de I.M.M.-uri, va cunoaºte o încetinire a ritmului de acþiune în România ºi din cauza promovãrii unei legislaþii ineficiente ºi fluctuante, care nu conferã o bazã stabilã pentru dezvoltarea unei afaceri durabile ºi solide pe termen lung. Un exemplu elocvent este cel prin care se utilizeazã douã regimuri fiscale diferite în cursul aceluiaºi exerciþiu financiar: de la 1 mai pentru majorarea cotelor la accize; de la 1 iunie pentru noua Lege a T.V.A.; de la 1 iulie pentru Legea impozitului pe profit.
Ignorarea punctelor de vedere ale partenerilor de dialog social Ñ sindicate ºi patronateÑ, cu care am avut întâlniri repetate, este încã o dovadã a lipsei de transparenþã ºi de subiectivism a Guvernului. De asemenea, putem spune cã interesul naþional este grav prejudiciat prin lipsã de transparenþã ºi prin exclusivitatea deciziei instituþiilor guvernamentale.
Taxa pe valoarea adãugatã a fost prima promisiune electoralã, în sensul reducerii ºi introducerii unor cote reduse care sã stimuleze consumul, dar a fost tot prima promisiune abandonatã, promisã iarãºi pentru mai târziu.
Trebuie sã atenþionãm asupra pericolului pe care acest Guvern l-a introdus în lege, rezervându-ºi dreptul sã reducã cota-standard pânã la jumãtate, prin hotãrâre de Guvern, deºi în Constituþie se prevede cã legile referitoare la taxe ºi impozite au caracter organic.
Prin aceastã subtilã ocolire a Parlamentului, acest Guvern poate utiliza o lege în scop electoral, practicã nedemocraticã, dar ºi periculoasã, iar Curtea Constituþionalã ar trebui sã se sesizeze din oficiu.
La o populaþie sãracã, la o activitate economicã din sectorul privat aflatã la limita supravieþuirii o reducere a cotei-standard ar fi însemnat chiar o reluare mai sãnãtoasã a ciclurilor economice.
Prin aceeaºi reglementare, recentã, privind taxa pe valoarea adãugatã se aduc noi prevederi ce se constituie în obstacole pentru agenþii economici ºi în poveri pentru populaþie. Mãrturii în acest sens sunt mãsurile prin care cota-standard de T.V.A. rãmâne 19%, fãrã a fi acceptatã reducerea acesteia la 15%, aºa cum prevedeau amendamentele opoziþiei, ºi neintroducerea unor cote diferenþiate pentru unele produse de bazã.
Impozitul pe venit este un al patrulea exemplu de creºtere a fiscalitãþii, direct asupra cetãþeanului, asupra nivelului sãu de viaþã. Au fost promise reduceri ale cotelor de impozitare ºi lãrgirea bazei de impozitare, care au rãmas la stadiul de promisiuni.
Din baza de impozitare au fost excluse asigurãrile de viaþã ºi nu au fost introduse alte cheltuieli deductibile, care sã întãreascã consumul casnic, reducându-se chiar unele cote de deduceri personale.
O uºoarã relaxare a grilei de impozitare a fost depãºitã de trecerea salariilor într-o tranºã superioarã de impozitare, care, de fapt, înseamnã o diminuare a câºtigurilor nete personale.
În domeniul fiscalitãþii au prevalat preocupãri pentru creºterea acesteia ºi nu pentru reducerea fireascã în condiþiile de creºtere economicã anunþatã de Guvern. Putem exemplifica cu creºterea impozitului pe clãdiri, pe introducerea Fondului de solidaritate pentru construcþia de locuinþe pentru tineret ºi altele, care vor fi suportate tot de cetãþeni. Concepþia actualului Guvern nu are în vedere respectul pentru cel care munceºte ºi câºtigã din muncã cinstitã, ci, din contrã, este preferatã sancþionarea lui.
Creºterea redevenþelor trebuia însoþitã de reduceri ale impozitelor directe, în special a impozitului pe venit, cel care asigurã creºterea realã a nivelului de trai al populaþiei.
Conceptul guvernamental privind fiscalitatea în România ne sperie ºi ne îndeamnã sã credem cã acest Guvern încurajeazã, în fapt, munca la negru, evaziunea fiscalã, nedeclararea averilor personale, tocmai printr-o impozitare excesivã.
Dacã în rândurile de mai sus am vorbit de nivelul fiscalitãþii dumneavoastrã, de o manierã intempestivã ºi fãrã temei real, la nivelul þãrilor Uniunii Europene este indicat sã abordãm, de o manierã concretã, structura fiscalitãþii din þãrile vecine.
În Bulgaria scopurile politicii fiscale sunt: consolidarea fiscalã prin menþinerea bugetului echilibrat, o rezervã fiscalã adecvatã, care sã garanteze plata serviciului datoriei publice ºi surplusul primar al balanþei, implementarea constrângerilor bugetare stricte, întãrirea sistemului fiscal ºi cel al managementului fiscal, pe baza, performanþelor de lichiditate ºi alinierea acestora schimbãrilor macroeconomice.
În Cehia un raport asupra transparenþei financiare realizat de Fondul Monetar Internaþional aratã cã existã câteva mãsuri importante care trebuie întreprinse pentru îmbunãtãþirea conturilor naþionale ºi a datelor privind datoria publicã externã: o evaluare a cheltuielilor publice, o recunoaºtere explicitã a costurilor garanþiilor ºi a altor obligaþii contingente, reducerea fondurilor extrabugetare,
un control îmbunãtãþit asupra bugetelor locale, precum ºi îmbunãtãþirea disciplinei financiare. În privinþa politicii de impozitare, veniturile trebuie realizate prin îmbunãtãþirea colectãrii taxelor ºi impozitelor. Armonizarea fiscalitãþii cu standardele Uniunii Europene ar trebui fãcutã prin creºterea ponderii impozitelor indirecte în locul celor directe.
Acelaºi lucru se întâmplã ºi în Ungaria, unde Guvernul s-a angajat sã reducã gradul de impozitare. De asemenea, în aceastã þarã a avut loc reforma sistemului de pensii, unul dintre pilonii importanþi fiind cel al contribuþiei voluntare.
În Polonia au avut loc mari schimbãri în sistemul de impozitare. Începând din 2000, societãþile plãtesc 30% din venit, ca impozit, în loc de 34%. În urmãtorii ani, nivelurile impozitãrii vor fi reduse de la 28% în 2001 la 22% în 2004.
## Consecinþele fiscalitãþii.
Aºa cum s-a mai afirmat de la aceastã tribunã a Parlamentului, azi trebuie spus cã Guvernul a transformat conceptul de reformã într-o noþiune mitologicã, golitã de conþinut ºi fãrã finalitate umanã, deºi îºi apãrã ritmul lent al reformelor prin gradul de compatibilitate, transferând eºecurile lor tot pe spinarea cetãþeanului.
Este trist cum fiecare jurnal de ºtiri, fiecare informare venitã de la Guvern reprezintã o nouã modalitate de perpetuare a coºmarului prin care trec cetãþenii acestei þãri. Majorãrile de preþuri, creºterea accizelor, sporirea taxelor ºi a impozitelor sunt numai câteva dintre cadourile pe care actualul Guvern le face contribuabilor români, aproape cu regularitate.
În acest fel, prin creºterea fiscalitãþii ºi anularea stimulentelor se ajunge la descurajare ºi la limitarea posibilitãþilor de dezvoltare a clasei de mijloc, baza oricãrei economii sãnãtoase ºi principalul segment de susþinere a oricãrui stat european ºi democratic. Însã acest tip de mãsuri nu au impact numai asupra segmentului amintit, ci va influenþa în mod negativ dezvoltarea întreprinderilor româneºti, care suferã ºi acum de decapitalizare ºi de blocaj financiar, ºi va limita cota investiþiilor strãine în România.
Dintre consecinþele cele mai evidente putem menþiona: influenþarea negativã a preþurilor produselor supuse accizãrii, necorelatã cu puterea de cumpãrare a populaþiei, dar ºi limitarea desfacerilor acestor produse; creºterea teoreticã a încasãrilor la bugetul de stat din T.V.A., ca urmare a majorãrii preþurilor tuturor produselor, datoritã sporirii fiscalitãþii, fãrã sã se ia în considerare descreºterea consumului intern; reducerea numãrului locurilor de muncã ºi trecerea personalului disponibilizat în sfera protecþiei sociale, ceea ce înseamnã cheltuieli suplimentare ale bugetului de stat; determinarea încetinirii creºterii economice cu efect atât pe termen scurt, cât ºi pe termen lung, asupra tuturor cetãþenilor ºi viitorului României. Totodatã, nu mai este un secret cã fiscalitatea poate fi abordatã ca politicã favorabilã sau nefavorabilã pentru dezvoltarea economicã, iar acest Guvern nu a putut înþelege modalitãþile prin care aceasta poate fi utilizatã constructiv ºi în folosul tuturor.
În concluzie, prezenta moþiune se constituie într-un apel adresat Guvernului României pentru:
1. Revizuirea întregii politici fiscale, în sensul de stimulare a exporturilor, zonelor defavorizate generatoare de
valoare adãugatã ºi profitabilitate, dar ºi de dezvoltare de capacitãþi economice ºi locuri de muncã.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.