Ioan Moisin

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Supun atenþiei dumneavoastrã trei probleme importante asupra cãrora poporul român are dreptul sã decidã direct.

1. Problema restituirilor datorate României de cãtre Rusia.

## Doamnelor ºi domnilor,

Asupra unora m-am referit cu alte prilejuri, asupra altora mã refer prima datã acum. M-am referit la tezaurul dat de România în Primul Rãzboi Mondial, în pãstrare, poporului rus ºi care nu a mai fost restituit. Am abordat ºi chestiunea tezaurului depozitat la Tismana în al Doilea Rãzboi Mondial ºi a cãrui soartã este neclarã ºi astãzi.

Am vorbit cândva ºi de jefuirea economiei româneºti prin sovromuri. Insistent, m-am referit ºi la rãpirea teritoriilor româneºti din Rãsãrit prin criminalul pact ”Ribbentrop-MolotovÒ, expresie a egalitãþii de esenþã banditeascã dintre nazism ºi comunism.

Dar mai sunt ºi alte restituiri necesare despre care abia acum am aflat. Evident cã poporul nici atât nu ºtia. Iatã-le!

1. Restituirea documentelor militare române luate de sovietici.

În rãspunsul primit de la Ministerul Apãrãrii Naþionale la interpelarea pe care am adresat-o în Senat la 23 octombrie 2000 cu privire la Ñ citez Ñ ”problema celor 40.000 de prizonieri români care ar fi fost împuºcaþi la Bãlþi, în Basarabia, dupã ocuparea pãrþii de nord-est a provinciei de cãtre trupele sovietice, în anul 1944Ò, domnul ministru Sorin Frunzãverde a arãtat Ñ citez: ”Precizez însã cã nu excludem posibilitatea unor astfel de masacre, deoarece existã documente româneºti care nu au putut fi cercetate, acestea fiind ridicate de armatele sovietice dupã 1944 ºi depozitate în arhivele de la MoscovaÒ. Am încheiat citatul.

În consecinþã, cer Ministerului Apãrãrii Naþionale sã întocmeascã urgent o situaþie din care sã rezulte clar urmãtoarele:

a) numãrul ºi profilul documentelor ridicate de Armata Roºie de la Armata Regatului României;

b) numele ºi unitatea fiecãrui militar dispãrut în urma acþiunilor sovietice dupã ce Armata Românã a încetat lupta cu Armata Roºie, în seara zilei de 23 august 1944.

Este vorba de un numãr sigur de cel puþin 100.000 ºi probabil de pânã la 180.000.

Iatã datele pe care ne bazãm cerând acest lucru:

În lucrarea ”Holocaustul roºuÒ, scrisã de dr. Florin Mãtrescu, fost secretar general al Comitetului Naþiunilor Captive Ñ Germania Ñ Europa ºi secretar general al Congresului Mondial Românesc, se precizeazã cã, dupã datele Comisiei române de armistiþiu, numãrul prizonierilor civili ºi militari deportaþi de sovietici imediat dupã 23 august 1944 se ridicã numai la 100.000. Dr. Florin Mãtrescu contestã aceastã cifrã, scriind: ”Calitatea acestei comisii, ca ºi mulþimea surselor de referinþã ce pledeazã pentru cifra de 180.000 ne fac sã dãm mai multã credibilitate acestora din urmãÒ.

Recent, în mlaºtina râului Bãlþi din Basarabia, a fost descoperit un alt osoar românesc, ce conþine scheletele a peste 50.000 de soldaþi români. Este vorba de unitãþi ale Armatei Române ce au trebuit în vara anului 1944 sã constituie o primã linie de rezistenþã împotriva ofensivei Armatei Roºii. Luaþi în mare parte prizonieri, au fost bãgaþi într-un lagãr constituit ad-hoc la marginea râului menþionat, iar cei ce au rezistat foamei, frigului ºi umezelii au fost împuºcaþi în ceafã.