Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·28 februarie 2003
other
Ovidiu Brânzan
Discurs
## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,
Unul dintre dictoanele clasice în medicinã este _mens sana in corpore sano_ . Colegii de la P.R.M. par cam bolnãvicioºi prin prisma acestuia, dacã e sã ne uitãm la abordarea halucinantã a problemelor sãnãtãþii din România. Este adevãrat cã avem multe probleme în sistemul românesc de servicii de sãnãtate. Este absolut fals cã aceste probleme sunt specific româneºti ºi cã ele sunt ieºite din comun.
La ora actualã existã probleme în serviciile de sãnãtate ale tuturor þãrilor europene, nu doar la noi, deoarece reforma în sãnãtate este un proces permanent. Acesta este ºi motivul pentru care Consiliul Europei a cerut un raport intitulat: ”Reforma sistemelor de sãnãtate în þãrile membre ale Consiliului EuropeiÒ.
A fost necesarã iniþierea unui astfel de studiu, deoarece s-a constatat cã toate cele 43 de state ale Consiliului Europei, atât de diferite între ele, au o mare trãsãturã comunã: sunt toate profund nemulþumite de sistemele lor de sãnãtate, oricât de bine le-ar merge economia. Deci, a transforma un proces viu, cel al reformei în sãnãtate, cu minusurile inerente ale tranziþiei, într-o problemã naþionalã, vezi atacurile ºi prezentarea din media a ultimelor zile, este o exagerare periculoasã care, din pãcate, pune pe gânduri chiar ºi pe oamenii sãnãtoºi.
Vorbim foarte mult despre reformã, ce înseamnã, de fapt, reforma în sãnãtate în România de astãzi ºi în accepþiunea europeanã? Reforma înseamnã în primul rând conºtientizarea cetãþenilor pentru a fi mai atenþi cu propria sãnãtate, înseamnã un accent pe prevenirea bolilor ºi pe medicina primarã, deci, medicii de familie.
De asemenea, înseamnã transferul resurselor dinspre spitale spre medicina preventivã ºi spre medicina de familie. Astfel, vom cheltui mai mulþi bani în domeniile menþionate, dar economiile în timp vor fi cu mult mai mari, pentru cã se cheltuie un dolar pentru prevenire, dar 3 dolari pentru tratarea unei boli.
Principiile de bazã dupã care se organizeazã toate sistemele de sãnãtate moderne sunt urmãtoarele: calitate, solidaritate, deci echitate ºi eficienþã, deci costuri utile pentru ceea ce vrem sã obþinem. Pe lângã aceºti 3 piloni mai existã unul ºi anume, suportabilitatea financiarã, sus-
tenabilitatea sistemului. Cele 4 principii sunt ca ºi picioarele de la un scaun, dacã tai unul scaunul devine foarte incomod. Colegii de la P.R.M. ne recomandã sã neglijãm principiul sustenabilitãþii financiare, deci sã tãiem un picior de la scaun. România poate suporta la ora actualã circa 4% din p. i. b. pentru sãnãtate. Asta este puterea noastrã acum, în funcþie de ea se fac celelalte calcule, respectând principiile anterior enunþate. Dacã nu vom þine cont de asta întregul sistem sanitar ºi, implicit, al economiei naþionale ar începe sã se clatine. Noi nu trebuie sã investim acum mai mult în sãnãtate, trebuie sã investim în economia naþionalã pentru a avea o creºtere economicã sãnãtoasã ºi continuã, pentru a avea mai mulþi bani pentru sãnãtate. Avem nevoie de mai mulþi bani, dar aceasta este singura ordine a prioritãþilor prin care îi putem obþine. Iar cu banii pe care îi avem, fie ei mulþi sau puþini, putem face lucruri mult mai bune dacã suntem lãsaþi în pace sã continuãm reforma.