Alexandru Ionescu

## Domnule preºedinte, Stimaþi deputaþi,

Eu cunosc legea ºi iniþiativa pe care au luat-o câþiva din colegii mei, ba încã o cunosc aºa de bine cã sunt obligat sã n-o spun. Este o iniþiativã care a venit sub presiune, care a folosit presiunea ºi mijloace neortodoxe ºi aºa mai departe. Dar nu despre asta voiam sã spun ºi vreau sã rãspund într-un fel acuzaþiilor pe care domnul inginer Tabãrã le-a adus aici cercetãrii româneºti. ªi eu am lucrat împreunã cu domnul Tabãrã în cercetare. ªi eu ºtiu cã nu este adevãrat cã s-a distrus cercetarea care a fãcut hibrizii de porumb, care a fãcut hibrizii de floarea-soarelui, eu ºtiu cã cei care lucreazã în cercetare ºi care nu s-au fãcut deputaþi cum m-am fãcut eu ºi deci au pasiune pentru cercetare continuã sã lucreze. Povestea este într-adevãr un pic de fond: cum sã facem ºi cui sã lãsãm aceastã iniþiativã de a dirija cercetarea agricolã în România.

Iatã, cei vechi sunt învãþaþi sã le-o lãsãm lor pe degeaba. Sã le-o lãsãm lor ca sã nu facã altceva decât sã spunã cã sunt cercetãtori foarte mari, cã înainte fãceau nu ºtiu ce, conduceau proiecte etc., etc. Adevãrul este cã noi trebuie sã stabilim o lege în care forma care va coordona institutele Ministerului Agriculturii, care sunt instituþii de stat, aceastã formã sã fie astfel alcãtuitã încât

sã poatã sã colaboreze cu Ministerul Agriculturii, pentru cã Ministerul Agriculurii este primul interesat ca cercetarea româneascã sã aibã valoare foarte bunã. A lãsa toate institutele pe mâna unei organizaþii neguvernamentale, care de fapt n-are nici un fel de rãspundere faþã de nimic, asta este cea mai gravã vinã pe care o putem aduce acestei legi. Noi trebuie sã facem ca institutele de cercetare sã poatã sã lucreze prin sistem competiþional în care sã punem la dispoziþie, prin Ministerul Agriculturii ºi prin Agenþia de Cercetare, programe pe care sã le câºtige institutul cel mai bine plasat ºi sã îi lãsãm sã lucreze fiecare. N-avem nevoie ca toate aceste institute sã fie obligate sã intre în reþeaua academiei, sã fie obligate ca directorul, dacã nu plãteºte subvenþia care i se cere, sã nu fie numit, pentru cã academia doreºte ca ea sã numeascã pe director.

Noi dorim ca institutele sã aibã independenþa necesarã ca sã poatã participa ºi eventual câºtiga toate aceste proiecte. Academia trebuie sã aibã un asemenea prestigiu încât toate institutele sã doreascã la rândul lor sã colaboreze cu ea. Dar asta este altceva. Una este sã ai prestigiul care te atrage ºi te aduce sã colaborezi ºi alta este obligaþia care þi se impune, sã fii supusul ei, sã faci ceea ce ai mai fãcut ºi înainte pentru cã, nu-i aºa, noi am lucrat în cercetare. Noi ºtim cã au fost oameni care au lucrat din zori ºi pânã în noapte. Iatã, acest academician Vrânceanu care a fãcut pentru prima datã hibrizii de floarea-soarelui ºi ºtim cã alãturi de el erau foarte mulþi cercetãtori care nu fãceau nimic decât aºteptau chenzina, dupã aceea aºteptau salariul ºi aºa mai departe.