Corneliu Dorin Gavaliugov

Domnule preºedinte, Stimaþi domni senatori, Doamnelor ºi domnilor invitaþi,

În aceastã iniþiativã care ne este prezentatã aici se ascund mai multe motive. Unele dintre ele nu sunt prea departe de evenimentele la care vom participa la acest sfârºit de an, ºi anume, alegerile parlamentare ºi prezidenþiale.

Interesant este cã, dacã în legãturã cu ponderea politicã a Parlamentului viitor vor decide cetãþenii, în legãturã cu cuantumul uriaº al exonerãrii, deci al iertãrii de datorii a unor societãþi, agenþi economici, care sunt consideraþi într-o poziþie strategicã pentru economia României, cetãþenii nu vor decide, ci vor decide câteva sute din aleºii în Parlament aflaþi la final de mandat.

Aici, chiar dacã a vorbit foarte succint, domnul senator Buruianã a amintit de un efort care în zonele politice, la Guvern sau în afara Guvernului, a existat aceastã preocupare pentru a adopta niºte strategii ºi a identifica prioritãþile ºi entitãþile economice care sunt definitorii pentru succesul acelor strategii necesare României, pe ramuri economice.

Susþinerea pe care a fãcut-o aici domnul senator Cataramã, din pãcate, vorbeºte de faptul cã statul urmeazã sã suporte ºi mã surprinde asta din partea Domniei sale, pe care, dintr-o poziþie politicã de mai mulþi ani, îl ºtiam un liberal convins, mã rog, prin declaraþii, care nu putea sã treacã cu vederea cã în statul de drept, într-o democraþie, statul înseamnã cetãþeni, iar, dacã e vorba de un efort financiar din partea statului, înseamnã cetãþenii contribuabili. Eu cred cã criza pe care de multe ori presa o identificã a fi o crizã politicã în România este o crizã în economie, în primul rând o crizã managerialã, ºi atunci probabil cã ne vom da seama de ce, chiar într-un cadru juridic neprielnic unei demarãri economice susþinute. Vreau sã-i omagiez aici pe distinºii membrii ai Senatului care au încercat, atunci când au amendat ºi au votat Ordonanþa nr. 92 acum 2 ani, sã ofere alte condiþii. Totuºi, la ora actualã, multe din erorile din economie, din datoriile acumulate se datoreazã unei proaste gestiuni a zeci de mii de manageri care, doamnelor ºi domnilor, vreau sã vã spun cã este cea mai frumoasã moºtenire pe care, indiferent ce majoritate se aflã în Parlament, o lãsãm urmaºilor ºi economiei în continuare, deoarece aceºti manageri nu se schimbã prin vot, ºi cred cã nici printr-o mãsurã discreþionarã a unui for care controleazã economia de stat sau privatã.

Faptul cã sunt societãþi care dau faliment se întâmplã ºi în cele mai dinamice economii, iar cei care la noi în România practicã ingineria financiarã ºtiu chiar sã tragã mari foloase din aceste falimente. Cu sprijinul presei ºi al comisiilor de anchetã din ultimii ani, stabilite de Parlament, am ajuns sã înþelegem ºi noi mai mult din ce înseamnã falimentul ºi care este beneficiul celor care fac inginerie financiarã în acest domeniu.

Din acest punct de vedere, eu cred cã a stabili la ora actualã, printr-o lege, acest lucru, fãrã a ºti care este cuantumul datoriei pe care contribuabilul ar urma sã o suporte, mi se pare doar un text cu valoare electoralã în acest moment.