Nu aº vrea sã fac un discurs elaborat asupra celor douã rapoarte, pentru cã deja vãd cã, prin aceste întrebãri, s-a intrat în fondul discuþiei de astãzi, iar, pe de altã parte, ºi alþi colegi ai mei s-au pregãtit sã discute anumite domenii abordate în raport.
Ceea ce aº vrea este sã fac doar câteva constatãri generale privind activitatea Serviciului Român de Informaþii, aºa cum o cunosc, dupã trei ani de activitate în aceastã comisie.
În primul rând, cred cã aþi constatat ºi dumneavoastrã cã rapoartele sunt foarte bine structurate, abordeazã toate riscurile la siguranþa naþionalã, dar cã marea majoritate a riscurilor se concentreazã, ºi sectorul cel mai important este cel economic, domeniul economic.
Într-adevãr, aici s-au fãcut extrem de multe informãri, cã pe factorii de decizie, în mãsura în care factorii de decizie au þinut cont de ele, aceasta este o altã problemã care poate fi discutatã.
Pentru noi, am spus-o în câteva rânduri, riscul major la siguranþa economicã a acestei þãri este chiar activitatea actualului Guvern. Am constatat cã se încearcã, de fapt, o relativizare a problemei. Aº spune cã toate aceste riscuri care apar în domeniul economic, se perpetueazã de undeva... din 1990. Într-adevãr, existã fenomene care se întâlnesc din 1990 ºi sunt prezente ºi acum. Însã, este foarte importantã amploarea lor ºi modul în care se manifestã. Oricum, sunt abordate ºi alte riscuri noi, cum sunt cele privind criminalitatea transfrontalierã, infracþiunile pe computer ºi aºa mai departe.
Ca o noutate, vom constata cã riscurile privind separatismul teritorial nu mai sunt tratate aºa de amplu cum erau tratate în rapoartele anterioare anului 1996. Doar în primul raport sunt expediate douã fraze la pagina 19, probabil cã datoritã compoziþiei actualului Guvern.
Nu se poate spune cã activitatea Serviciului Român de Informaþii nu s-a îmbunãtãþit constant. S-au luat anumite mãsuri de restructurare, care au dus la îmbunãtãþirea afluxului informaþional în interiorul serviciului
ºi cãtre beneficiarii legali de informaþii: desfiinþarea centrelor operative zonale, restructurarea unor diviziuni, sã sperãm cã nu pentru a crea niºte funcþii, în plus, ºi altele dovedesc o preocupare constantã pentru îmbunãtãþirea activitãþii.
Ceea ce mai putem constata este ºi faptul cã, mai ales din anexele care au fost prezentate comisiei, a crescut numãrul de sesizãri penale pe care Serviciul Român de Informaþii le-a înaintat factorilor în drept. Problema cã aceste sesizãri penale, aceste dosare nu sunt rezolvate decât cu o lentoare cu totul ieºitã din comun, aceasta este o problemã care nu þine de S.R.I. ºi de activitatea acestui organism, ci, mai degrabã, de activitatea Parchetelor ºi, în general, a justiþiei. Evident cã lucrurile acestea produc o insatisfacþie în interiorul Serviciului.
S-a remarcat Ñ ºi pe drept cuvânt Ñ cã se promoveazã tineretul în funcþii de conducere, cã foarte mulþi angajaþi, de fapt marea majoritate, sunt angajaþi în Serviciul Român de Informaþii dupã 1990. Este un lucru pozitiv, am spune ºi noi. Totuºi, personal consider cã, uneori, se face un exces în acest domeniu, având în vedere cã promovarea într-o funcþie de conducere presupune totuºi acumularea unei oarecare experienþe, ºi a ajunge de pe o poziþie de Ñ sã zicem Ñ ºef de birou într-un judeþ mai puþin important, ºef de secþie S.R.I. într-un judeþ cu o problematicã foarte complexã, mi se pare exagerat.
De fapt, acele informãri citate de domnul preºedinte Ionescu-Galbeni, informãri neconcludente, de-a dreptul ridicole, provin exact din acea secþie la care mã refer.
Evident cã existã, aºa cum s-a spus aici, o anumitã tendinþã de a reveni la conceptul de supraveghere generalã, mai ales în anumite diviziuni ale Serviciului Român de Informaþii. Aceasta nu neapãrat pentru cã este o linie care porneºte de la conducere, ci, de fapt, este o dorinþã de a acoperi, într-un fel, lipsa unor informaþii mai substanþiale.
Nu este mai puþin adevãrat cã am primit numeroase buletine informative din partea Serviciului Român de Informaþii ºi cã unele din aceste buletine informative au fost de foarte bunã calitate. Dar am remarcat ºi am spus-o de foarte multe ori, chiar ºi la bilanþul diviziunii de analizã ºi sintezã, cã numãrul sintezelor informative pe care noi le primim este încã foarte scãzut ºi cã, totuºi, calitatea multora din informaþiile pe care le primim lasã de dorit. Sunt multe banalitãþi, multe platitudini pe care le primim cu menþiunea de strict secret. ªi doar faptul cã aceste informaþii sunt certe nu este suficient sã ne satisfacã.
Totuºi, nu putem spune cã Serviciul Român de Informaþii nu a informat factorii de decizie, mai ales cã, atunci când s-a produs acel fenomen al mineriadei, anul trecut Ñ ºi noi am verificat modul în care Serviciul Român de Informaþii a informat factorii de decizie Ñ, am constatat cã informaþiile au fost date cu promptitudine tuturor factorilor de decizie. Faptul cã nu s-au luat mãsuri este cu totul altceva.
Aº sesiza ºi faptul cã marea majoritate a informaþiilor, în aprecierea mea, personalã, în urma controalelor efectuate la secþii ºi din discuþiile pe care le-am avut la diviziunile centrale, poate peste 60% ajung la Preºedinte,
consilierii Preºedintelui ºi la primul-ministru, ºi doar restul la alþi factori de decizie.
Este discutabilã ºi îndreptarea unor buletine informative cãtre consilierii prezidenþiali, mai ales cã, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1991, ei nu sunt factori abilitaþi sã primeascã asemenea informaþii.
Serviciul Român de Informaþii are o serie de probleme care nu sunt cauzate, în primul rând, de activitatea pe care ofiþerii acestui Serviciu o desfãºoarã. În primul rând, o analizã a bugetelor alocate de-a lungul anilor va arãta faptul cã, întotdeauna, au primit mai puþin de 50 % din cât au solicitat. Aceasta ar duce la o dotare tehnicã insuficientã, de multe ori la fonduri operative Ñ ºi ºtiu cei care trebuie sã ºtie ce înseamnã acest lucru Ñ total insuficiente. Salariile sunt destul de mici, lucru care creeazã o fluctuaþie mare ºi imposibilitatea de a gãsi specialiºti în anumite domenii, în special juriºti de calitate, informaticieni, specialiºti în domeniul bancar.
De asemenea, este foarte greu, pentru cã activitatea se desfãºoarã, de regulã, în sedii inadecvate, de regulã împreunã cu Ministerul de Interne, spaþii total restrânse ºi inadecvate muncii de culegere de informaþii.
Relaþia cu beneficiarii, legat de informaþie, nu este întotdeauna optimã, aºa cum a fost, totuºi, prezentatã aici. Într-adevãr existã ºi confirmãri cã informaþiile primite sunt bune, existã ºi felicitãri, dar mulþi dintre beneficiarii legali de informaþii nici nu cunosc faptul cã ar avea dreptul ºi ar avea posibilitatea sã cearã anumite informaþii Serviciului Român de Informaþii. Multe din informaþii rãmân nevalorificate. Ele sunt considerate greºite de cãtre unii beneficiari. Evident cã aici trebuie îmbunãtãþit dialogul dintre Serviciu ºi beneficiarii legali, ºi comisia noastrã va media acest dialog.
Existã, de asemenea, aceastã lipsã de reacþie pe care o au uneori beneficiarii legali de informaþii...; creeazã o stare negativã de spirit în interiorul serviciului, aºa cum, de fapt, cred cã a creat ºi graþierea unui fost secretar de stat care fusese condamnat pentru spionaj ºi trãdare. Deci faptul cã niºte oameni se strãduiesc sã documenteze o activitate dãunãtoare statului român Ñ extrem de dãunãtoare Ñ ºi, dupã aceea, oamenii aceºtia, condamnaþi fiind de justiþia românã, sunt graþiaþi este destul de neplãcut pentru oamenii din acest Serviciu.
Se adaugã, evident, ºi anumite lacune din cadrul legislativ; vedeþi ºi dumneavoastrã cã noua lege a secretului de stat abia acum este pe punctul de a se discuta în comisia de mediere, ºi sã vedem când va fi adoptatã, lucru care creeazã niºte dificultãþi.
M-aº referi, acum, la relaþia dintre comisie ºi Serviciul Român de Informaþii. În numele grupului nostru parlamentar eu aº califica totuºi aceastã relaþie destul de bunã. Am obþinut în foarte multe cazuri informaþiile solicitate. Am avut acces în foarte multe locuri în care puþinã lume a putut sã intre, chiar ºi lucrãtori din cadrul Serviciului. Deci putem califica aceastã relaþie drept bunã. Evident însã cã mai existã loc de perfecþionare a acestei relaþii. ªi aº vrea sã vã relatez faptul cã în situaþia acelui mediatizat ”caz AlexaÒ, Serviciul a dorit sã obstrucþioneze audierea acestui ofiþer. Aºa cum arãtam ºi atunci, faptul de a audia o persoanã nu înseamnã cã-i dai o atenþie cu totul specialã sau cã eºti de acord cu faptele lui. Însã
este strict necesar sã culegi informaþii din ambele pãrþi. Cu ocazia audierii cãpitanului Alexa s-au pronunþat numele a patru persoane pe care acesta le-a acuzat de activitãþi de trãdare, activitãþi de colaborare cu servicii strãine, iar când comisia a cerut în scris Serviciului Român de Informaþii sã aibã acces la dosarele acelor persoane, acest acces nu a fost permis, ceea ce pune în discuþie calitatea controlului pe care comisia noastrã este capabilã sã-l efectueze. Evident cã, aici, este vorba de discutatul art. 7 din Hotãrârea nr. 30/1993 a Parlamentului României, care interzice accesul la dosarele în curs de desfãºurare, dosarele la care se lucreazã. Dar dacã dosarele acestea sunt operative ºi persoanele acelea au funcþii importante în stat, atunci problema eu cred cã este foarte delicatã. Ar trebui sã meditãm mãsura în care aceastã hotãrâre mai este adecvatã situaþiei de fapt din þara noastarã, ar trebui sã meditãm dacã ea nu ar trebui schimbatã ºi accesul comisiei de control sã fie mult mai larg. De asemenea, aº spune cã ºi controlul care se face mandatelor de interceptare nu este întotdeauna acceptat. S-au fãcut, într-adevãr, douã controale inopinate la Diviziunea T, ocazie cu care nu s-a constatat nimic ilegal, însã o a treia ”descindereÒ, sã spunem aºa, la aceastã diviziune, pentru a controla punctual dacã anumite numere de telefoane pe care le aveam sunt sau nu interceptate, un asemenea control n-a mai fost permis în data de 8 septembrie 1999. Chestiune care, atunci, ar implica din partea noastrã o acuzaþie cã Serviciul Român de Informaþii intercepteazã, e adevãrat, cu mandat, personalitãþi politice, oameni care sunt membri ai Parlamentului României, lucru destul de delicat ºi care ar trebui discutat ºi dezbãtut. Nu este vorba, aici, de faptul cã noi am aduce o acuzaþie extrem de concretã ºi precisã Serviciului, dar, evident, nu putem sã nu facem niºte consideraþii pornind de la logica acestui fapt: de vreme ce interzice accesul la anumite mandate, înseamnã cã sunt niºte probleme.
Bun... Aþi constatat, probabil, cã noi nu am fãcut niciodatã vâlvã, ca partid politic de opoziþie, în jurul conceptului de poliþie politicã sau asupra faptului cã serviciile secrete ar fi implicate în activitãþi de poliþie politicã. Afirmaþii vagi, din când în când, s-au mai fãcut în viaþa publicã româneascã. Nu facem vâlvã, pentru cã asemenea fapte au avut loc în state cu democraþii consolidate, ºi, uneori, cum sã spun, perioade foarte îndelungate. Activitatea F.B.I.-ului în perioada 1924Ð1972 a fost caracterizatã de interceptãrile ilegale ºi de urmãririle fãrã mandat care s-au fãcut asupra oamenilor din elita politicã americanã ºi s-au întocmit dosare pentru mai bine de 11.000 de personalitãþi culturale de primã mãrime. Aºa cã noi nu exagerãm aceastã teamã, cã ºi în România unii dintre noi ar putea sã fie ascultaþi sau urmãriþi, pentru cã, de fapt, marea majoritate a politicienilor români sper eu cã nu au nimic de ascuns, ºi nu desfãºoarã activitãþi ilegale. Nu împãrtãºim totuºi afirmaþiile ºi negaþiile acestea ipocrite cã între serviciile de informaþii ºi factorii politici nu trebuie sã existe niºte legãturi, sau cã serviciile sunt total apolitice ºi trebuie sã fie total apolitice.
În primul rând ele nu sunt nicãieri apolitice. Pânã ºi legislaþia care le reglementeazã activitatea are o anumitã
tentã politicã, fiind elaborate de anumite partide. ªefii serviciilor sunt numiþi în funcþie de niºte partide care conduc la un moment dat þara. Deci noi nu facem o tragedie din acest fapt, mai ales cã dacã ne gândim la ceea ce spunea Dimitrie Gusti cã ”tot ce e social e ºi politicÒ, nu vedem de ce ºi serviciile n-ar avea o tentã politicã, mai ales cã întotdeauna pe toatã planeta ele informeazã puterea ºi nu opoziþia. Evident cã remediul esenþial pentru o supraveghere fãrã niºte consecinþe neplãcute faþã de politicienii opoziþiei, deci remediul este, de fapt, un control parlamentar mai profund asupra relaþiilor dintre servicii ºi factorii de decizie politicã. Nu credem cã ofiþerul de informaþii din România trebuie sã fie izolat de lume, undeva ascuns, mai ales atâta vreme cât unii din ei sunt cunoscuþi cã fac parte din servicii. Obligaþiile pe care le au ofiþerii S.R.I., de exemplu, de a semna fiºe contrainformative prin care se considerã cã este un risc major contrainformativ relaþia cu anumiþi oameni politici, ni se pare o chestiune exageratã. Ce ne facem cu ofiþerii de informaþii care sunt fiii, de exemplu, unor oameni politici? Nu mai discutã cu ei, nu-i mai întâlnesc? Între a avea niºte relaþii cu factori politici ºi între a trãda niºte secrete ale instituþiei este o mare diferenþã. Este o diferenþã care bineînþeles cã trebuie sã stea în atenþia noastrã, dar nici un caz sã nu rupem din contextul social-politic niºte oameni ºi niºte instituþii.
N-aº putea sã spun, în încheiere, faptul cã este necesar ca în activitatea Serviciului sã intervinã totuºi niºte mutaþii. Cred cã ar trebui sã se punã un accent mai deosebit pe analiza informaþiilor culese, pe sintetizarea lor ºi pe elaborarea de prognoze informative care sã fie difuzate factorilor de decizie. Noi nu primim decât extrem de puþine materiale de acest tip ºi de aceea ne rezervãm acest drept de a face recomandarea respectivã. Dacã alþi factori de decizie primesc, noi, ca parlamentari, nu primim aºa ceva. ªi deci eu cred cã lucrul acesta ar fi foarte util. Trebuie sã se acþioneze ºi pentru continuarea procesului de creºtere a calitãþii profesionale ºi morale a personalului din cadrul serviciilor ºi credem cã trebuie o mai mare atenþie în promovarea personalului în anumite funcþii de decizie. Încurajând, evident, ºi tineretul, dar þinând cont ºi de experienþa profesionalã a cadrelor mai vechi ºi de capacitatea lor de a lua decizii ºi de a conduce activitatea din interiorul Serviciului.
Grupul nostru apreciazã, în ansamblu, activitatea Serviciului Român de Informaþii ca o activitate bunã ºi sperãm ca urmãtoarea analizã sã nu se mai desfãºoare peste 2Ð3 ani, ci sperãm ca ea sã se desfãºoare anul viitor, aºa cum este firesc, ºi sã i se acorde interesul ºi spaþiul care este firesc sã i se acorde.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.