Oliviu Gherman

Domnule preºedinte, Stimatã colegã, Stimaþi colegi,

Sunt dator sã vin în faþa dumneavoastrã ºi, cum se spune într-o terminologie adoptatã, sã-mi pun cenuºã în cap.

Despre ce este vorba? Am participat la ºedinþa Comisiei pentru muncã, protecþie socialã ºi problemele ºomajului în legãturã cu aceastã problemã ºi, dacã þin minte, am fost unul dintre cei care au pus o întrebare care atunci mi se pãrea foarte interesantã ºi foarte pertinentã. Mi-am spus: ”De ce sã nu facem ºi casa de asigurãri sociale a preoþilor, a învãþãtorilorÒ, ºi am extins acest spaþiu al variantelor foarte mult.

Desigur, aceastã atitudine sper cã mi-o veþi considera o atitudine de bunã credinþã, manifestatã în comisie.

ªi, repet, la prima vedere, o asemenea abordare pare foarte naturalã. De ce sã nu avem atâtea case de asigurãri sociale câte profesii avem?

Doar cã, între timp, a apãrut un argument care mi s-a pãrut cã este suficient de important sã-i acord o atenþie specialã. Dacã oricare dintre noi, profesori, învãþãtori, medici, sau ce vreþi dumneavoastrã, facem parte dintr-o instituþie care este stabilã ºi în care lucrurile se rezolvã la nivel local ÉÑ nu am cunoscut un profesor, ca sã

mã refer la distinsul profesor Solcanu, un profesor de istorie a artei, naþional, nu am cunoscut un profesor de fizicã naþional, ci am cunoscut un profesor de istoria artei la Universitatea din Iaºi sau de fizicã la Craiova ºi aºa mai departeÉ

Existã o specificitate a acestei ramuri a Ministerului Apãrãrii Naþionale, a Ministerului de Interne ºi aºa mai departe care, din pãcate, ne deosebeºte. Dacã fiecare dintre noi suntem legaþi de un anumit loc de exercitarea profesiei, oricare dintre funcþionarii, dintre membrii acestor douã ministere nu au o apartenenþã localã ºi specificã, ci au o apartenenþã naþionalã, fiind legatã de interesul naþional ºi de aºezarea acestuia în zona în care, la nivelul ministerului respectiv, se socoate cã este bine sã fie persoana respectivã.

Cunoaºteþi, ºi nu vreau sã fac aici un fel de pledoarie specialã, toate familiile de militari, de membri ai jandarmeriei, ai Ministerului de Interne sunt niºte structuri care sunt la dispoziþia ministerului Ñ azi, aici, mâine, în orice parte a acestei þãri.

De aceea vreau sã spun ºi am început prin a spune cã îmi pun cenuºã în cap, vreau sã spun cã o persoanã care nu este suficient informatã este o jumãtate de persoanã, cum la fel de bine se spune cã o persoanã bine informatã este cât douã persoane.

ªi vreau sã spun cã aceastã atitudine pe care domnul senator Blejan ºi-o reaminteºte ºi de care nu mi-e ruºine, pentru cã eram parþial informat, aceastã atitudine a fost puþin modificatã în clipa în care am primit informaþia corespunzãtoare legatã de activitatea acestei structuri. S-a adus aici un argument care mi se pare un argument foarte important ºi care meritã sã fie discutat, ºi anume aspectul birocratic. Cu siguranþã, acest aspect birocratic este foarte important. Aº vrea sã-l întreb pe distinsul coleg, care nu mã îndoiesc cã a venit cu identicãÉ dacã nu cu mai multã bunã credinþã decât mineÉ