Anghel Stanciu

## Domnule preºedinte,

## Stimatã doamnã ministru,

Camera a adoptat un text care a fost mult comentat atât la Consiliul rectorilor ºi chiar la comisia noastrã omoloagã de la Senat. Acest text, în esenþã, poate fi similar cu cel adoptat de Senat sau cu cel comun, pe care distinºii noºtri colegi l-au gãsit.

Acel procent, însã, de 25%, care era menþionat în textul Camerei, avea un dublu rost, un dublu sens: o datã, cã pânã la 25%, senatele, cu de la sine putere, acordau acest numãr de locuri, fãrã nici un fel de intervenþie a ministerului; peste acest numãr, însã, senatele trebuia sã facã dovada posibilitãþilor pe care le aveau, ºi logistice ºi de resurse umane, iar ministerul sã aprobe. Textul comun eliminã acest 25% ºi îi dã ministerului posibilitatea sã aprobe de la 0 pânã la 100%.

Din acest punct de vedere, am putea spune cã textul comun este mai bun decât cel al Camerei. Unde, însã, textul comun, respectiv cel al Senatului suferã? Aceastã limitare la 25%, în esenþa sa, când s-a aprobat la comisie, era un fel de modalitate de a ne asigura cã învãþãmântul cu taxã nu devine generalizat. În sensul cã, sã spunem, la 100 de locuri de la buget, anul acesta se dau 25 de locuri cu taxã. La anul, bugetul, cum spunea ºi distinsul nostru coleg aici Ð nicãieri zice Domnia sa cã nu mai este fãrã taxã Ð spune: 25 de locuri fãrã taxã ºi 100 cu taxã. Punând aceastã limitã de 25% din locurile bugetare, automat, aceastã inversiune nu mai poate sã o facã. Deci noi ne putem trezi, prin buget, cu învãþãmânt cu taxã.

Ca urmare, eu aº opta, din acest considerent, ca un mijloc de protecþie, cel puþin în acest stadiu, ca textul Camerei sã fie cel adoptat. ªi sã avem ºi pârghia, controlul ministerului, care este specificat, dar ºi pârghia de control cã nu vom ajunge în mod indirect, prin legea bugetului, la învãþãmânt superior numai cu taxã sau preponderent cu taxã.

Vã rog sã reflectaþi ºi sã votaþi în consecinþã. Vã mulþumesc.