Oliviu Gherman

Domnule preºedinte, Stimatã doamnã secretar de stat, Stimate colege, Stimaþi colegi,

Iatã cã ne aflãm în faþa unei situaþii care se înscrie pe linia unei proceduri generale adoptate de Executiv în aceºti ani: ordonanþe de urgenþã pe care le aprobãm sau le respingem dupã o jumãtate de an, un an sau 2 ani.

ªi acum discutãm acest memorandum ºi acord stand-by semnat de Guvernul României cu Fondul Monetar Internaþional în 1997, o ordonanþã care a fost elaboratã de Guvern pe baza abilitãrii Guvernului de a emite ordonanþe.

Desigur, în acest moment nici mãcar nu suntem la un parastas de 6 sãptãmâni, nici de 6 luni, suntem la un parastas de 2 ani ºi ceva, care aproape cã îºi pierde semnificaþia.

Desigur cã acest lucru este ºi adaptat unei ºedinþe de luni dupã-masã, un fel de intercalãri într-o ºedinþã de lucru a unui program legislativ destul de subþire.

Vreau sã precizez cã nu avem, atunci, motive sã ne mirãm. La timpul potrivit, acum vreo 2 ani, am avut la îndemânã documentul semnat.

Era o formã care a mai circulat, au vãzut-o mai mulþi colegi, ºi lucrul care pur ºi simplu m-a speriat a fost cã documentul a fost o traducere submediocrã din englezã a unui text. O traducere, eu aº putea spune, penibilã a unui text care în englezã suna bine, dar care în limba românã nu suna în nici un mod.

Aceasta aratã cã, în realitate, aºa-numita negociere, negociere fireascã care trebuie sã se desfãºoare cu un for internaþional de maximã importanþã cum este Fondul Monetar Internaþional, aceastã negociere a absentat pur ºi simplu, acceptându-se un document care a fost prezentat de cãtre F.M.I.

Nu aº vrea sã se înþeleagã de aici cã existã o poziþie de respingere a relaþiei cu F.M.I.-ul, Doamne pãzeºte!, dar o poziþie de adoptare fãrã discernãmânt ºi mai ales fãrã acceptul politic al Parlamentului a unui asemenea document de importanþa memorandumului ºi a aranjamentului stand-by mi se pare cel puþin un act pe care, iertaþi-mã, sper, electoratul îl va condamna aºa cum se cuvine.

Vreau sã mai spun încã ceva. Un asemenea document nu numai cã ar fi trebuit supus imediat Parlamentului, dar cred, dupã pãrerea mea, cã ar fi fost necesar ca el sã fi fost discutat anterior cu toate grupurile politice, deoarece angajamentele luate într-un asemenea document nu privesc o anumitã administraþie, un anumit guvern, ci privesc destinul þãrii în ansamblu.

De aceea, vã rog sã mã credeþi cã voi închide ochii când voi vota, nu mã intereseazã, va fi unanimitate, va fi majoritate, va fi ceva aºa pe la mijloc, nu are nici o importanþã. Vreau sã vã spun: cu ce vom putea schimba noi starea de lucruri dacã vom vota într-un mod sau în alt mod?!

De aceea vroiam doar sã reatenþionez aceastã lipsã de colaborare cu factorii politici ºi transferarea unui rol cu totul nepotrivit Parlamentului, care acum, în octombrie 2000, discutã acordul stand-by ºi memorandumul care au fost semnate în februarie 1997.