Elena Sporea

Domnule preºedinte, Stimate colege ºi Stimaþi colegi.

Este cunoscut cã majoritatea copiilor cu handicap manifestã interes pentru muzicã, pentru picturã, pentru dans, pentru unele activitãþi practice care le pot aduce satisfacþii majore ºi prin care ei se pot realiza mai bine decât în activitãþi cu caracter cognitiv, cu grad ridicat de dificultate. Acesta este motivul pentru care, deºi au ca elevi copii cu deficienþã mintalã medie, asociatã cu tulburãri grave de comportament, doamnele învãþãtoare Dima Valentina ºi Pavel Felicia au decis sã adapteze programul ”Step by stepÒ ºi la aceºti copii cu nevoi speciale, ajutându-i ca prin culoare sã înveþe frumosul, sã realizeze cã existã ºi cã se aflã în fiecare dintre noi. Copii deloc uºor de pregãtit au dovedit cã ºtiu ce este frumosul ºi l-au arãtat lumii, sperând cã aceasta va înþelege nevoia lor de dragoste, de ocrotire ºi speranþã într-un loc al lor, un cãmin care sã nu fie cãminul-ºcoalã.

Aceºti copii deosebiþi s-au pregãtit timp de trei luni ºi au creat colecþia de tablouri, pe care vã rog sã o admiraþi în Sala ”OmniaÒ a Senatului României, cu speranþa cã o sã vã placã. Dorinþa lor este una singurã, de a aduce un pic de culoare în viaþa noastrã, a celor mari. Ei nu înþeleg prea mult din aceastã lume complicatã, dar sunt sigurã cã îºi doresc sã picteze, în continuare, alãturi de doamnele lor, singurele mame pe care aceºti copii le-au cunoscut.

Vã rog sã mã ajutaþi sã îndeplinesc aceastã dorinþã a celor mici de a picta cumpãrând un tablou al lor. Preþul plãtit de dumneavoastrã nu are valoare economicã, ci valoarea inestimabilã a dragostei de pãrinte, chiar ºi pentru o clipã, pentru un copil cu deficienþã mintalã severã, sãrãcit de soartã ºi pãrãsit de cei dragi.

Aºa cum însãºi doamna baroneascã Emma Nicholson a declarat de curând: ”România este o þarã ce trece prin tranziþie, dar nu a uitat nicicând cã viitorul pentru noi sunt copiii. Ei au ºansa noastrã, a tuturor, iar noi, oamenii mari, trebuie sã avem grijã de ei în fiecare clipã ºi trebuie sã conºtientizeze cã sunt pentru noi mai importanþi decât orice, chiar dacã nu sunt cei mai cuminþi, cei mai harnici sau cei mai voinici.Ò

Vã rog, doamnelor ºi domnilor senatori, ca fiecare dintre noi sã avem în grija ºi ocrotirea noastrã ºi un copil ce nu este al nostru, ci al altor pãrinþi, ce au uitat cã nu este important cel ce dã naºtere unui copil, ci cel ce îl creºte.

Vã rog sã contribuiþi cu puþin sau cu mult, aºa cum consideraþi de cuviinþã, cumpãrând un tablou, ca aceºti copii sã poatã picta în continuare.

Vã mulþumesc.