Antonie Iorgovan

## Domnule preºedinte, Stimate colege,

## Stimaþi colegi,

Am þinut sã iau cuvântul pe marginea acestui proiect de lege nu pentru cã lipsesc avocaþii partidului pentru un proiect de lege cum este cel de faþã, ci mi s-a pãrut cã este de datoria mea, chiar dacã se va interpreta cã eu voi avea un cuvânt politic, dar îndrãznesc sã spun ºi mã strãduiesc în acelaºi timp sã am un cuvânt cât se poate de tehnic. Este Ñ nu am ce sã fac, trebuie sã spun acest lucru Ñ pe spatele acestui Guvern, fãrã nici un fel de exagerare, o misiune istoricã în ceea ce priveºte acoperirea unor goluri în legislaþie, din motive care nu mai au nici o relevanþã. Poate cã cei care au fost în Parlament pânã în 2000, deci pânã când am venit noi, cei care suntem aici, au mai degrabã explicaþii decât le-ar avea cineva care a vãzut Parlamentul din afarã. Lucrurile, cert, nu prea s-au legat ºi nu prea s-au legat nici în ceea ce priveºte, pânã la urmã, ordonanþele ºi ordonanþele de urgenþã.

Au fost zone ºi sunt încã zone esenþiale ale dreptului unde fie sunt în vigoare ”cârpiteÒ Ñ ãsta este termenul Ñ acte din anii Õ60 ºi ceva, deci acte normative, în multe din asemenea zone legislative Curtea Constituþionalã a intervenit cu nenumãrate decizii prin care au fost declarate ca fiind neconstituþionale asemenea texte.

Acest Guvern nu a avut încotro Ñ ºi eu îi felicit pe colegii care fac parte din aceastã zonã, sã spun, legislativã Ñ ºi vine în faþa noastrã cu asemenea proiecte foarte ambiþioase. Nu foarte mulþi dintre noi suntem ºi practicieni ai dreptului ºi nu foarte mulþi dintre noi, cum spune latinul: _proprii sensibus_ , constatãm care sunt efectele unei schimbãri sau alteia.

Eu aº vrea sã mã refer, apropo de vechea lege de abilitare, numai la un singur aspect: la Ordonanþa nr. 2/2001, din aceastã varã, care vine sã schimbe nu numai o reglementare care bântuia în legislaþia noastrã din 1968. ªi vreau sã vã spun ca unul care Ñ daþi-mi voie sã fac aceastã precizare Ñ a scris cândva o tezã de doctorat, deci Legea nr. 32/1968 pe materie de contravenþii a fost criticatã chiar în primul an, în acea epocã, ºi cu toate acestea un fel de paradox al istoriei noastre este faptul cã ea a reuºit sã fie schimbatã în sfârºit ºi nu numai schimbatã o lege cu alta, ci schimbatã o filozofie, deci o filozofie care a stat în spatele regimului contravenþional, cu filozofia acestui regim care ne duce pe culoarul european.

Dacã Domniile voastre aveþi amabilitatea sã constataþi, veþi vedea cã în sfera reglementãrilor pe care ni le propune Guvernul ºi pe care le avem aici, în faþã, prin ordonanþã, sunt ºi unele care vizeazã proceduri uzuale. Este aceastã procedurã necontencioasã, este procedura soluþionãrii petiþiilor. În România, din motive pe care cu toþii le cunoaºtem, se adreseazã zilnic; zilnic sunt oameni care ne aºteaptã aici la Senat, ne aºteaptã la birourile senatoriale, aºteaptã la primari, aºteaptã la prefecþi etc.