Oliviu Gherman

Domnule preºedinte, Stimate doamne secretari de stat,

Stimaþi colegi,

Aºa cum era de aºteptat, faþã de avalanºa de ordonanþe s-a ajuns în situaþia în care ne aflãm astãzi. O situaþie în care, într-adevãr, problema nu mai este aceea de a legifera, ci de a face un fel de slalom printre actele legislative.

Într-adevãr, situaþia de acuma este urmãtoarea: oricare dintre soluþiile pe care le adoptãm este o soluþie proastã. Nu avem, în realitate, o soluþie bunã, deoarece întrebarea care este pusã prin aceastã contorsiune a ordonanþelor este o întrebare self-contradictorie. Vã rog sã mã credeþi, am mari îndoieli în ce sens voi da votul, pentru cã, în acest moment, orice vot este, în esenþã, un vot împotriva întregii filosofii a sistemului legislativ.

Era de aºteptat, faþã de sutele de ordonanþe de urgenþã... Vom mai avea, chiar astãzi, o triplã înºiruire de ordonanþe care se anihileazã reciproc înainte ca ele sã fi fost discutate!...

Desigur, întrebarea este strict retoricã, deoarece noi nu avem, în fond, nici o vinã în toatã treaba aceasta. Dar care este vina noastrã cã trebuie sã legiferãm ceva ce este, din punctul de vedere al filosofiei legislative, lipsit de conþinut?

Asta e întrebarea mea.