Avram Filipaº

Domnule preºedinte, un minut, dacã-mi permiteþi!

În preliminariile a ceea ce urmeazã sã se întâmple ºi luãrile de cuvânt de astãzi au fost foarte interesante ºi ele dovedesc faptul cã existã o preocupare evidentã a noastrã pentru ca fundamentarea acestei legi importante sã se facã aºa cum trebuie.

Eu mã bucur în legãturã cu un lucru. Cã observãm, în sfârºit, cã în procesul de legiferare începe sã se ridice câte o problemã cu privire la ceea ce prevede Constituþia însãºi în raport cu ceea ce ne pregãtim noi sã facem.

Este evident aici cã articolul 32 alineatul 4 din Constituþie trebuie sã fie interpretat foarte riguros ºi în raport cu principiul pe care acest articol îl instituie. Va fi acest lucru în atenþia celor care se vor ocupa în continuare de acest proiect de lege, astfel încât el sã fie fundamentat aºa cum trebuie? Dar este limpede, onoraþi colegi, ºi eu mã bucur cã foarte mulþi dintre dumneavoastrã aþi sesizat acest lucru, cã dispoziþiile constituþionale care instituie un principiu nu pot fi înfrânte prin excepþia lor. Este adevãrat cã articolul 4 spune cã învãþãmântul de stat este gratuit. Când continuã cu ”potrivit legiiÒ, asta nu înseamnã cã se deschide o poartã pe care putem ajunge chiar la înfrângerea principiului pe care tot aceeaºi dispoziþie îl instituie. Excepþia trebuie sã rãmânã excepþie ºi trebuie ca noi sã veghem ca ea sã nu înfrângã regula. Pânã la urmã, asta este problema. Nu este o problemã între învãþãmântul de stat ºi cel privat. Este fals sã se închipuie aºa ceva ºi susþinerea acestui lucru ne conduce în cu totul altã direcþie decât vrem sã mergem noi. Problema este înãuntrul universitãþilor de stat, a învãþãmântului de stat, sã vedem cât anume putem da la locuri cu platã, ºi aici iniþiativa legiuitorului trebuie sã fie Ð aºa cum bine s-a spus Ð constituþionalã.

Vã mulþumesc.