Anghel Stanciu

## Domnule preºedinte,

Vã declar deschis cã am fost întotdeauna plãcut impresionat de modul elegant ºi uneori discret prin care dumneavoastrã aþi adus vorbitorii la litera regulamentului.

Cred cã este bine sã repuneþi pe tapet aceastã elegantã procedurã, pentru cã senzaþia noastrã este cã se eludeazã în mod intenþionat de unii colegi art. 98 din regulament unde se precizeazã: ”În cursul dezbaterilor, deputaþii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuþie amendamentele respinse de comisia sesizatã în fond...Ò nu au amendamente, nu le-au depus la comisii, ”...sau amendamentele depuse la comisie...Ò deci nu sunt, ”...în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figureazã în raportul acesteia. În mod excepþional pot fi depuse amendamente noi în timpul dezbaterilor în plenÒ.

Iatã cã noi, excepþia, am transformat-o în regulã. Deci eu vã declar, la experienþa parlamentarã pe care o aveþi, puteþi sã susþineþi sau nu acest punct de vedere, cã distinºii colegi nu sunt interesaþi de text, ci de gãsirea chichiþelor pentru a-l bloca. ªi spun acest lucru bazându-mã pe douã chestiuni. Se dezinformeazã voit; nu pot sã nu spun cã distinsul nostru coleg s-a referit aproape cinci minute la societãþi comerciale când chestiunea este clarã Ð actualele institute ºi, respectiv, staþiuni de cercetare, conform Ordonanþei nr. 8, a cercetãrii ºtiinþifice, se pot declara instituþii publice prin lege sau societãþi comerciale. Cele care sunt societãþi comerciale, chiar dacã au domeniul de activitate cercetarea, se supun integral regulilor unei societãþi comerciale. Cele care sunt instituþii publice au specificul pe care-l dã ºi Legea nr. 72. Deci nu este vorba de o încurcãturã a acesteia, ci voit se încearcã tot felul de discuþii, sã trimitem toatã legea ºi aºa mai departe.

Legea este structuratã, foarte bine structuratã, dar sunt douã opþiuni: o opþiune este a iniþiatorilor, care merge pe filiera din 1914, pe structura academiei impusã de Decretul lui Antonescu, deci pe o chestiune clar de tradiþii, ºi a doua, cea pe care ministerul vrea s-o impunã prin ordonanþã de urgenþã ºi trage de timp ca sã dea ordonanþa, în care aceste staþiuni de cercetare se transformã, aveþi toþi textul, vi-l pun la dispoziþie, este ºi consilierul aici, se transformã în fundaþii. Deci, pe de o parte, venim ºi aprobãm un patrimoniu, pe de altã parte, acest patrimoniu îl pulverizãm.

V-aº ruga, domnule preºedinte, sã încercãm sã intrãm, cu eleganþa dumneavoastrã, pe textul regulamentului în ceea ce priveºte dezbaterile, iniþiatorii au venit cu niºte propuneri, restul colegilor au avut timp sã facã amendamentele respective, au posibilitatea sã-ºi depunã, noi nu contestãm, sã-ºi depunã toþi aici amendamentele. Dar la fiecare articol nu sunt amendamente, ci sunt consideraþii generale trimise la comisie, sã spunã ”înlocuiesc textul cutare, propun cutareÒ ºi aºa mai departe.

Deci noi nu avem pânã acum, domnule preºedinte de ºedinþã, nici un text de la domnii care au vorbit peste cinci ore, care sã se lege, cumulat. Nici un text nu este depus. Pentru cã esenþa este respingerea ei pentru a trece acea ordonanþã.