Liviu-Doru Bindea

Domnule preºedinte,

Vã mulþumesc cã mi-aþi permis sã iau cuvântul. În legãturã cu amendamentul care a fost propus de domnul senator Popa, domnule preºedinte, nu aº reitera aici ceea ce a spus domnul senator Predescu. Eu vreau sã spun cã, în legãturã cu ceea ce s-a subliniat, vizavi de limita minimã a pedepsei, este foarte adevãrat, dar cred cã aceastã chestiune a pedepselor Ñ pentru cã este foarte greu ca într-un Cod penal sã discuþi o pedeapsã, douã, trei, în contextul existenþei altor infracþiuni. Eu cred cã aceastã chestiune trebuie discutatã în ansamblul Codului penal, pentru cã aceastã pedeapsã Ñ este mai mare minimum, este mai mare maximum, se mãreºte ºi minimumul ºi maximumul Ñ trebuie corelatã cu celelalte, pentru cã va trebui sã existe o anume proporþie între pedepsele apropiate, conexe ºi, dacã vreþi, ºi în cele care nu au puncte comune, din punct de vedere penal.

S-au spus aici, domnule preºedinte, douã chestiuni, pe care aº dori sã le evidenþiez: cã nu se poate individualiza, domnule preºedinte, doamnelor ºi domnilor colegi, pedeapsa în funcþie de instituþia executãrii pedepsei. S-a susþinut amendamentul cã, atunci când se dã 10 ani, noi trebuie sã ºtim cã se executã 5 ani. Sunt douã instituþii distincte, ele au caracteristici distincte, trebuie tratate distinct. Individualizarea pedepsei se face de cãtre instanþa de judecatã, în funcþie de criteriile prevãzute de Codul penal, iar executarea pedepsei este o chestiune care nu are nimic cu individualizarea pedepsei. Este o mare greºealã, dupã pãrerea mea, ºi sunt convins cã nu numai dupã pãrerea mea, ca sã încercãm sã instituim o asemenea presiune a instituþiei executãrii pedepsei, instituþiei individualizãrii pedepsei.

## Domnule preºedinte,

S-a omis aici cã maximumul poate fi optimizat în cadrul art. 75, Cod penal. ªi aº vrea sã evidenþiez faptul cã ultimul alineat din acest articol prevede posibilitatea instanþelor ca sã reþinã circumstanþe agravante ºi altele decât cele reþinute în mod expres de Codul penal. Deci, instanþele au posibilitatea sã extindã foarte mult, atunci când este cazul, bineînþeles, aria circumstanþelor agravante, iar circumstanþa agravantã poate sã fie aplicatã de cãtre instanþã ºi sã ducã la optimizarea, într-adevãr, acolo unde este cazul, a pedepsei când se constatã cã maximum este neîndestulãtor.

Acestea cred cã sunt puncte de vedere care trebuie privite cu foarte multã atenþie, sunt chestiuni care privesc instituþii ale dreptului penal ºi de aceea eu consider cã în acest moment, revenind la ideea cã poate se impune, ºi trebuie discutatã, un nou sistem, trebuie desfãºuratã o acþiune de rediscutare în ansamblu a sistemului punitiv în dreptul nostru penal, dar în ansamblu, cu racordãrile fãcute între toate pedepsele celorlalte infracþiuni. De aceea, eu susþin respingerea amendamentului care a fost formulat de colegul nostru.