Emil-Teodor Popescu

Domnule preºedinte, vã mulþumesc de înþelegere. Mã adresez iniþiatorului ºi colegilor. Veþi vedea cã undeva este o absurditate. Textul cuprinde o absurditate: ”Dacã locuinþa a fost vândutã unui terþ în condiþii sau la un preþ mai avantajoase decât cele prevãzute în oferta adresatã chiriaºului care nu a acceptat aceastã ofertã...Ò Ð vã rog sã reþineþi aceastã sintagmã Ð a fost o ofertã adresatã chiriaºului, chiriaºul nu a acceptat aceastã ofertã. Fiindcã nu a acceptat oferta, locuinþa a fost vândutã unui terþ.

Acum vã rog sã reluaþi de la capãt ºi veþi vedea absurditatea textului: ”Dacã locuinþa a fost vândutã unui terþ în condiþii sau la un preþ mai avantajoase decât cele prevãzute în oferta adresatã chiriaºului care nu a acceptat aceastã ofertã, chiriaºul se poate subroga în dreptul lui cumpãrãtorului, plãtindÒ aºa ºi mai departe...

Prin urmare, suntem în situaþiunea urmãtoare: cã i s-a fãcut, în primul rând, chiriaºului oferta, cã el nu a acceptat-o, dar el poate totuºi sã distrugã vânzarea fãcutã cu terþul ºi sã se subroge în poziþia terþului. Ar fi putut sã facã acest lucru dacã el ar fi acceptat oferta ºi proprietarul n-ar fi respectat oferta. Dar dacã primul care este întrebat este chiriaºul ºi el spune nu, ”uite, eu îþi fac ofertã sã cumperiÒ ºi el spune nu ºi nu acceptã oferta, deci, repet, ipoteza textului este cã el nu a acceptat oferta. Dacã aceasta este ipoteza textului, tot ce urmeazã este absurd. Dumneavoastrã votaþi ce vreþi.