Nistor Bãdiceanu

Domnule preºedinte, voi fi scurt ºi cu un limbaj conform primei zile de post.

În vremuri trecute, împãraþii, regii, satrapii sau tiranii aveau în preajmã nebunul curþii, mãscãriciul sau bufonul, care se bucura de privilegiul de a putea spune orice, chiar ºi adevãruri supãrãtoare pentru unii dintre curteni sau chiar pentru ºeful suprem ºi arareori era pedepsit.

Dictatorii secolului nostru nu au acceptat sã li se spunã adevãrul nici mãcar sub masca expresiei ludice. Doar osanale îi erau permise chiar ºi bufonului ºi, astfel, s-a desãvârºit casta linguºitorilor de curte care îl proslãveau pe tiran în fel ºi chip, atribuindu-i calitãþi inexistente.

Bunãoarã, pânã nu demult, tiranii carpatini au fost ridicaþi la rang de genii în ale politicii sau ºtiinþei, dar spiritul lui Decembrie 1989 pãrea sã reducã la tãcere aceastã castã.

Dupã un scurt moment de liniºte, impus nu de conºtiinþã, ci de teama de a nu fi supus judecãþii publice, fostul bufon de curte ºi-a zis cã a îndurat prea multã umilinþã din partea celui pe care-l proslãvise, pe simbrie, de altfel, ºi a cãutat sã-ºi ia rãsplata pentru umilinþa înduratã.

Cel mai îndrãzneþ ºi-a rotunjit averile devenind mare magnat, pe spinarea statului, alþii ºi-au croit statutul de lideri de opinie, alþii au devenit chiar ºefi de partide ºi parlamentari, iar acum îºi spun cã totul ar merge de minune dacã Securitatea, alãturi de care s-au aflat, ºi-ar fi fãcut bine treaba.

Însã a cui e vina cã au supravieþuit atâþia deþinuþi politici? Directivele pe care le-a dat partidul erau clare: duºmanii poporului trebuiau sã piarã. Dacã la Sighet sau Râmnicu-Sãrat totul se desfãºurã conform planului, nimeni nu s-ar fi poticnit de un Coposu ori de un TicuDumitrescu, cel care se încãpãþâneazã sã îi deconspire colaboratorii, deci pe ei, foºtii simbriaºi de curte. Unii foºti potentaþi ai zilei încercau sã demobilizeze, în dorinþa de înavuþire a celor pe care fostul simbriaº de curte îi apãrã ºi în prezent, spunând cã nu mai este nimic de furat. Aceasta este prea de tot, dar nu este totul. Acum, angoasa lui sporeºte, spunând cã actuala putere, de groaza potenþialei reveniri a domnului Iliescu, a recurs la mijloace specifice unui sistem pe care ºi el l-a cultivat pânã nu de mult, punerea la cale a unei exterminãri, cu metode mult mai elaborate decât pe vremea sa, iar el gãseºte dovada în discursul Preºedintelui Constantinescu, din care putea deduce logic cã, de vreme ce s-au folosit cuvinte ca ”golanÒ, ”derbedeuÒ, ”netrebnicÒ, cuvinte de mult intrate în limbajul celui care a ajuns sã îl depersonalizeze, de fapt, pe fostul simbriaº, atunci, actuala putere nu se va da în lãturi de a recurge ºi la metode specifice, exersate de fostul regim totalitar, pe care el, simbriaºul, l-a proslãvit.

Mare este grãdina ta, Doamne! Dar sã îl aud acum pe fostul cântãreþ de curte ºi ai lui ucenici clamându-l pe Preºedintele þãrii din cauza limbajului, sincer sã fiu, nu îmi puteam imagina.