Ion Predescu

Domnule preºedinteÉ Da, în numele comisiei.

De la Camerã textul art. 13 a venit urmãtorul: ”Publicarea rectificãrii sau a replicii nu împiedicã persoana ce se considerã lezatã sã se adreseze instanþelor judecãtoreºti competente, pentru acordarea de despãgubiri sau pentru constatarea sãvârºirii unei infracþiuni, dupã caz.Ò

Luând în dezbatere acest text, Comisia juridicã a formulat cãtre Comisia pentru culturã punctul sãu de vedere pe douã alternative. Prima Ñ eventuala eliminare a art. 13 este, de principiu, posibilã, având în vedere cã obiectul de reglementare al acestei legi este dreptul la replicã ºi la rectificare, care nici nu angajeazã, ºi nici nu exclude rãspunderea civilã sau penalã.

E bine sã fim înþeleºi, ºi eu stãrui, daþi-mi voie, într-un minut asupra acestei probleme, sã fie înscris în

stenogramã, ca toþi cei care vor fi chemaþi sã aplice legea sã ºtie care a fost intenþia legiuitorului, punctul de vedere al legiuitorului când a adoptat textul, în forma în care a devenit adoptatã, ºi anume: ”Publicarea dreptului la replicã sau la rectificare se realizeazã în sfera administrativ-cetãþeneascã a drepturilor cetãþenilor.Ò

Ceea ce reglementeazã art. 13 este de a atrage atenþia cetãþeanului care a fost lezat în drepturile sale cã, chiar dacã a avut satisfacþie prin publicarea rectificãrii sau dreptului la replicã, nu pierde prin aceasta dreptul sãu fundamental civic de a se adresa pentru despãgubirile eventuale instanþei judecãtoreºti, fie materiale, fie morale, dupã cum nu pierde nici dreptul, dacã s-a sãvârºit prin publicarea ºtirii pe care el a atacat-o, fie pentru rectificare, fie pentru replicã ºi, dacã s-a sãvârºit o infracþiune, prin publicarea ºtirii. Aceasta vrea sã spunã art. 13. Este motivul pentru care Comisia juridicã, reflectând, analizând cu seriozitate, a formulat ºi prima alternativã. Chiar dacã textul articolului 13 este eliminat, nici un cetãþean nu poate fi vãtãmat, restrâns sau în vreun fel direcþionat împotriva voinþei ºi conºtiinþei sale, în privinþa drepturilor sale privind eventualele despãgubiri sau eventuala satisfacþie, dacã s-a sãvârºit o infracþiune.

Doresc ca lucrurile sã fie cât se poate de limpezi, cã aºa stau. Pentru cã aceastã a doua laturã, faþetã a lucrurilor, þine de realizarea prin justiþie a dreptului fundamental al cetãþeanului, în condiþiile art. 21 alin. (1) din Constituþie, ºi are la bazã corectivul care pe mine mã satisface în mod absolut, ºi pe noi toþi, cei care am lucrat la Constituþie, alin. (2) din art. 21 din Constituþie, care zice: ”Acestui drept de adresare la justiþie nu i se poate aduce nici un fel de restrângere pe nici un fel de lege.Ò Prin urmare, intrã în categoria drepturilor absolute.

Acum, pentru cã nu toatã lumea e ºtiutoare a acestor lucruri, Comisia juridicã, vã amintiþi bine, a formulat ºi o a doua alternativã: dacã este sã se menþinã art. 13, menþinerea lui juridicã este în formula urmãtoare, în modul de acurateþe corespunzãtor.