Erdei-Dolóczki István

Domnule președinte al Camerei, Domnule vicepreședinte al Senatului, Domnule viceprim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor,

Proiectul de Lege privind bugetul anului 2014 poartă epitetul „Bugetul cetățeanului”.

Dacă analizăm proiectul bugetului prin prisma majorărilor promise, cum ar fi: indexarea pensiilor cu 3,75%, acordarea de burse pentru medicii rezidenți, creșterea salariului minim de la 800 de lei la 850 de lei și, respectiv, 900 de lei, și alte creșteri, care abia trec de rata inflației, putem afirma că, într-adevăr, este „bugetul cetățeanului”.

Timpul este prea scurt pentru a face o analiză complexă a Proiectului Legii bugetului. Așadar, voi trece la niște observații privind circumstanțele în care s-a născut acest proiect.

Dacă la adoptarea Legii bugetului pentru anul 2013 a mers metoda modificării regulilor jocului în ultimul moment, cu toate consecințele negative, de ce nu ar merge și în cazul adoptării bugetului pentru 2014? O astfel de modificare, în ultimul moment, o constituie amendarea Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, care a intrat în vigoare la data de 15 noiembrie 2013. Dar, chiar și așa, prin împingerea termenului de depunere a proiectului de buget la Parlament cu o lună mai târziu față de versiunea inițială, Guvernul tot a reușit să întârzie trei zile. Și tot în ultimul moment, adică în 15 noiembrie, apare în Monitorul Oficial o ordonanță de urgență, cu nr. 102/2013, care modifică Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și o alta, cu nr. 103/2013, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, două acte care, printre altele, stau la baza proiecțiilor din buget.

Pentru 2014, în Codul fiscal, în mod similar cu perioada aprobării bugetului pentru anul 2013, se introduc taxe și impozite al căror impact este imposibil de calculat, cum ar fi: impozitul pe construcții speciale, majorarea și adăugarea unei cote de acciză la combustibili, care se vor regăsi în prețul tuturor produselor și serviciilor, inclusiv al utilităților, precum și un mod ambiguu al calculului accizelor.

Toate acestea sunt elemente care pot, pe de o parte, face nesigur nivelul veniturilor preconizate a se colecta la bugetul de stat, iar, pe de altă parte, creează impresia că legislația importantă în domeniul economic și social a devenit apanajul exclusiv al Guvernului, urmând ca aceste ordonanțe de urgență să fie dezbătute în Parlament ulterior aprobării bugetului și, aproape sigur, adoptate în forma agreată de Guvern.

## Doamnelor și domnilor,

În ultimii ani, plata asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav a devenit o problemă acută a consiliilor locale. Nicio problemă. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 vine, în ultimul moment, să stabilească clar cotele cu care bugetul de stat și, respectiv, bugetele locale finanțează această cheltuială, fără să țină cont de sărăcia autorităților locale.