Dumitru Oprea

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Declarația politică de astăzi precede proiectul de lege ce va fi discutat, probabil, în câteva săptămâni – Legea educației naționale, iar titlul declarației este „Normele profesorilor de liceu trebuie corelate cu cele din universități”.

Unul dintre pilonii reformei în învățământ este reducerea numărului orelor de clasă în stadiile primar și liceal. Este un lucru bine știut că acest număr de ore la care trebuie să participe elevii este imens.

Văd niște elevi în sală, nu știu de unde au venit – le spunem: „Bun venit în sala Senatului!” –, și ei pot să ne spună câte ore au și dacă mai suportă în continuare un astfel de regim.

La timpul petrecut la școală se adaugă și volumul de muncă de acasă, dedicat realizării temelor și studiului individual. Astfel, se ajunge în nefericita situație în care un copil muncește mai mult decât părinții lui, adică peste opt ore pe zi. Sunt evidente consecințele negative asupra dezvoltării normale a copiilor, precum și suprasaturarea resimțită față de școală.

Această problemă a fost abordată și în noua lege a educației. Totuși, orice efort de reformă a învățământului preuniversitar trebuie să aibă și susținerea profesorilor. Fără implicarea lor, întregul proiect ar fi, cu siguranță, unul sortit eșecului. Deși profesorii înțeleg nemulțumirea elevilor și a părinților față de numărul mare de ore, au propriile lor obiecții. Mai precis, se tem că nu și-ar mai putea acoperi normele didactice și, astfel, ar fi penalizați salarial.

O posibilă rezolvare a problemei ar fi reducerea normei din învățământul preuniversitar și alinierea ei la cea din universitar. Astfel, diminuarea cu o treime a orelor de clasă, de la 30 de ore pe săptămână, la 20 de ore, ceea ce în universitate există, ar însemna același lucru și în privința normei didactice. Dacă acum un profesor din preuniversitar are o normă de 18 ore, iar un lector – aproape echivalentul unui profesor titular din preuniversitar – are 12 ore, diferența înseamnă exact o treime. Așa cum în mediul universitar fiecare cadru didactic are, pe lângă activitățile săptămânale, cel puțin patru ore dedicate altor activități – cercetare, coordonare de lucrări, cercuri științifice și altele –, la fel pot fi construite și normele preuniversitare. Mai mult, se creează posibilitatea acoperirii financiare a orelor petrecute de profesori prin sistemul _after school_ , fără a pune presiune pe bugetul părinților sau pe cel al comunităților locale.

Consider că soluția este justă și rațională pentru armonizarea activității elevilor. La rândul lor, profesorii ar deveni direct interesați de schimbare și ar putea să se ocupe mai mult de formarea civică pe care trebuie s-o ofere școala. Astfel, procesul educațional ar deveni cu mult mai atractiv pentru beneficiarii lui, iar sistemul ar putea căpăta, în sfârșit, suflul proaspăt al modernității.