Vasile Mustățea

Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: – Lege pentru ratificarea Acordului de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 29 aprilie 2008; – Lege privind ratificarea celui de-al doilea Protocol adițional dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, semnat la București la 10 august 2011 și la Chișinău la 16 august 2011, la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la București la 27 aprilie 2010; – Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind înființarea și funcționarea Centrului Comun de Contact Galați, semnat la Galați la 31 mai 2011; – Lege pentru aderarea României la Convenția nr. 16 a Comisiei Internaționale de Stare Civilă referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la 8 septembrie 1976 14–15

305 cuvinte

Discurs

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor senatori,

La 7 martie 2012, Curtea Constituțională a României a decis că hotărârea Parlamentului prin care a fost învestit Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu este constituțională. Astfel, CCR a respins cu unanimitate de voturi sesizarea USL prin care era contestată învestirea de către Parlament a Guvernului Ungureanu. Sesizarea de neconstituționalitate fusese formulată de un număr de 138 de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale PSD și PNL, pe motiv că hotărârea Parlamentului încălca articolele 1, 64 și 103 din legea fundamentală.

Mai exact, parlamentarii opoziției atrăgeau atenția asupra faptului că a fost încălcat Regulamentul ședințelor Camerelor reunite, având în vedere că nu s-a întocmit avizul comisiei, ci doar niște procese-verbale prin care se recomanda plenului să învestească Guvernul Ungureanu. Or, avizele sunt obligatorii, iar procesele-verbale nu țin loc de avize, domnilor colegi!

Decizia pe care CCR a luat-o în martie 2012 a creat un precedent periculos pentru Legislativul României. Pornind de la premisa că o decizie a Curții Constituționale care făcea referire la o cu totul altă situație este valabilă în orice condiții, unele comisii ale Parlamentului – chiar Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, din care eu însumi fac parte – uită de noțiuni elementare din regulamentele Camerelor. Nu e o noutate ce vă spun eu acum. Unele comisii de specialitate nu mai țin cont de cvorum, lăsând posibilitatea ca o singură persoană să țină ședința. Este un abuz care se repetă deja de prea multă vreme, fără ca nimeni să se sesizeze.

## Domnilor colegi,

Cum este posibil ca această situație să continue la nesfârșit?

Cât vreți să vă mai bateți joc de Parlamentul României? În final, aș avea o sugestie: să ne respectăm unii pe alții și, cu atât mai mult, să respectăm legile țării și regulamentele Camerelor din care facem parte!

Vă mulțumesc.

Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.

În contextul ședinței