Tudor Barbu

Domnule președinte,

Am ascultat și am rămas surprins – și surprins e un termen blând – de faptul că, de doi ani, Parlamentul României, adică în două legislaturi succesive, finalul precedentei legislaturi și primul an din această legislatură, parlamentarii României nu au fost în stare să dea României o lege, cum bine spunea domnul ministru Vosganian, atât de importantă și din punct de vedere social, locuri de muncă, și din punct de vedere economic, bani care vin la buget. Este strigător la cer!

Presa este de față, nu știu cum presa nu a remarcat că, doi ani de zile, Parlamentul României nu a fost în stare să finalizeze acest proiect de lege, deși o sumedenie de alte proiecte trec cu acord tacit și într-un mecanism rapid. Și vorbim de zeci de mii de mineri și experți în minerit care nu au ce mânca, nu au ce pune pe masă copiilor, vorbim de zăcăminte de cărbune, de cupru, de metale rare, și nu e vorba aici doar de aur și de argint. România, din fericire, este foarte bogată și, din păcate, remarcabil de inconștientă la acest capitol.

Și, atunci, vă întreb: nu ar trebui ca, profitând de comisia pe care o conduce distinsul nostru coleg de la PSD, să facem – dacă comisia tot și-a propus să renunțe la Roșia Montană, să discute despre minerit în general –, să profităm de acest moment unic, zic eu, în ultimii 23 de ani, în care se discută serios și în presă, și în Parlament despre un capitol economic – mineritul –, să găsim acum și termene rezonabile, și oameni care să se ocupe și să dăm, într-o lună, două, trei, nu știu, dar într-un termen rezonabil, o lege cu care românii să se poată apuca de treabă în domeniul mineritului?