Corneliu Bichineț

## Domnule președinte,

Cred că la dumneavoastră, sus, acolo, încă nu se simte, dar vă anunț că a început lunga vară fierbinte. Țara noastră parcă a luat foc, și la propriu, și la figurat. Temperaturi nemiloase usucă dealurile, câmpiile, recoltele, pălesc speranțele.

Noroc că Dumnezeu a avut grijă săptămâna trecută și a dat ploaie, ploaie bună. Chiar dacă în anumite locuri a mai făcut și stricăciuni, măruntaiele pământului au fost răcorite și există șanse să fie un an agricol bun, care dă o oarecare stabilitate economică țării noastre.

Însă dacă între om și natură s-ar părea că există o oarecare colaborare, natura, când se supără pe om, este nemiloasă, între oameni, în țara aceasta, parcă nu mai este dialog. Ceea ce ridică foarte multe semne de întrebare.

În timp ce noi ne desfășurăm activitatea aici, ați văzut, despre același..., patru-cinci oameni vorbesc diferit. Sub acordurile celor de afară care, invariant, strigă: „Hoții! Hoții! Hoții!”.

Acum, eu nu mă simt confortabil când aud sunetele acelea, poate justificate, din anumite unghiuri de vedere, și nu mă simt deloc bine când aici, în loc să existe un concert, încât lucrurile să fie puse în temeiul lor și să dăm legi bune, există mai mult circ, preluat, copios, cu dexteritate și abilitate, de presa centrală, care știe foarte bine ce, cât, cum și în ce fel să transmită.

Ați văzut, procurorii au început să se devoreze și să se toarne între ei. Judecătorii, care erau recunoscuți prin discreția lor, vin la televiziuni și fac dezvăluiri, „știri-bombă”, ca să mă exprim în limbajul care face carieră acum, mai des decât moderatorii.

De asemenea, profesorii, preoții..., profesorii se bat cu elevii; preoții, cu enoriașii.

Nu știu cum am ajuns noi în asemenea situație.

Și, imperturbabil, în această vâlvătaie, cineva citește. Dar nu citește oricum, bine, temeinic. Este vorba despre președintele Iohannis, pe care eu l-am sprijinit și cred în continuare că nu am făcut rău.

Domnule președinte, eu toată viața mea am citit, dar nu mi s-a părut niciodată așa de greu. Terminați odată lectura aceea, că se termină..., copiii au luat vacanță, studenții termină sesiunea, terminăm și noi sesiunea. Și să știm pe ce coordonate evoluăm.