Sebastian Grapă

Domnule președinte de ședință, Distinși colegi,

Mulțumesc foarte mult pentru posibilitatea de a-mi exprima punctul de vedere vizavi de această propunere legislativă, pe care, bineînțeles, o sprijin și o laud întru totul. Pun însă o întrebare și chiar aș vrea să fiți un pic atent la mine, domnule președinte.

În momentul în care se creează aceste expuneri ale actelor normative, există cineva care le citește și care analizează sensul pe care-l dau aceste lucruri așternute pe această hârtie? Că aici spune în felul următor: în sensul instituirii unor obligații în sarcina serviciilor de programe de televiziune cu acoperire națională și a celor cu acoperire locală, în vederea asigurării dreptului de acces la servicii media audiovizuale pentru persoane cu deficiențe auditive.

Păi, cine le interzice acestor persoane să aibă televizor, să plătească cablu?

E o mare greșeală. Din felul în care este conceput acest text, de aici rezultă că persoanele respective sau persoanelor respective le este interzis dreptul de a avea televizor în casă, ceea ce e o mare aberație.

Eu am înțeles foarte clar la ce se referă propunerea legislativă și vă felicit pentru asta, dar, dacă ați citit această expunere, de aici se înțelege că o persoană care are o deficiență, indiferent că e de auz – am înțeles și deficiență vizuală, spunea domnul președinte de comisie Severin –, nu are dreptul să aibă televizor în casă, ceea ce este, într-adevăr, o aberație.

Vorbim însă, cu toată condescendența de care dăm dovadă, despre limbajul mimico-gestual și înțeleg din proiectul dumneavoastră că obligați televiziunile să aibă un număr de programe în care cineva să se facă înțeles acolo. Despre asta e vorba, da? Și pentru asta vă felicit întru totul. Dar, din ceea ce scrie aici – or, noi analizăm și decidem în funcție de cele scrise –, rezultă că în momentul de față aceste persoane nu au dreptul sau sunt discriminate în a avea acces la media. Or, vă spun cu certitudine că nu este așa.