Dumitru Avram

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați, Domnule ministru,

Cred că am reușit o performanță unică, aceea de a discuta de pe o zi pe alta două moțiuni simple pe aceeași temă și mă întreb ce se va întâmpla dacă aceasta de astăzi nu va trece. Anulăm votul de ieri?

Domnule ministru,

Vă plângeți că prin aceste două inițiative parlamentare vă simțiți pur și simplu hăituit. Trebuie totuși să înțelegeți că întreg Guvernul din care faceți parte este pus sub acuzare. Vina dumneavoastră principală este că ați acceptat o funcție față de care nu aveați niciun fel de afinități. Cel puțin în această privință, deznodământul trecerii dumneavoastră pe la învățământ era previzibil.

În anii în care generația mea se afla pe băncile școlilor sau ale facultăților, învățământul românesc era condus de reprezentanți de frunte ai științei și culturii naționale, academicienii Ștefan Bălan, Ilie Murgulescu, Constantin Daicoviciu, Jean Livescu sau Mircea Malița. Sper că nu la aceste mari spirite v-ați referit atunci când vorbeați de predecesorii dumneavoastră.

Între profesorii noștri de la filologie s-au numărat George Călinescu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti, Șerban Cioculescu sau Ovidiu Drimba. În vecinătatea noastră, la matematică și la fizică, predau Grigore Moisil, Horia Hulubei, Gheorghe Mihoc sau Edmond Nicolau. Toți aceștia au dispărut din manualele școlare de astăzi, pentru a face loc unor semidocți notorii. De fapt, în aceste manuale școlare nu mai au loc nici Blaga, nici Eminescu.

Ați vorbit despre deschiderea noului an școlar. Ce altceva s-a întâmplat acolo decât defilarea respingătoare a celor cu bani – mă refer la părinți –, haine și mașini scumpe, aparatură de filmat ultramodernă, sub privirile amărâților care și-au îmbrăcat copiii cu hainele fraților lor mai mari?

Fără a vă lua apărarea, trebuie să observ că nonșalanța cu care vorbiți dumneavoastră despre realizările din învățământ v-au transformat într-o victimă sigură. Învățământul românesc înseamnă dezastru, n-avem cum să-i spunem altfel, după cum numai dezastru se poate numi ceea ce se întâmplă astăzi cu profesorii și cu pensionarii, cu viața oamenilor simpli și cu lipsa lor de orice perspectivă.

A vorbi în aceste condiții de cel mai performant Guvern din istoria României mi se pare o impietate. Cei care au luat cuvântul de la această tribună în ultimele zile au reușit împreună să facă un tablou mai mult decât elocvent a ceea ce se întâmplă astăzi în România.

Nereușind să se apropie de viață, de marile valori ale acestui popor, școala românească va deveni o adevărată povară. Vă amintesc că unul din primele gesturi făcute de cei

veniți la putere după alegerile din 2004 a fost ca, undeva, în Videle, județul Teleorman, să fie dată jos plăcuța pe care o școală trecuse numele lui Adrian Păunescu. Vreți, nu vreți, Adrian Păunescu rămâne cel mai mare poet român în viață.