Oana-Marciana Özmen

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este un semnal de alarmă privind problemele industriei textile, profund afectată de pandemia de COVID-19.

Industria textilă în România este una dintre cele mai importante, ca număr de angajați și contribuție la PIB, însă a fost și este încă puternic afectată atât de Brexit, cât și de pandemia provocată de COVID-19. Consecințele acestor probleme se reflectă în reducerea productivității și a competitivității industriei.

Astfel, în aceste condiții extrem de dificile pentru industrie, există dificultăți în aprovizionarea cu materie primă și accesorii, atât ca urmare a diminuării transportului de materie primă din import – putem da câteva exemple, precum România–Italia sau România–China –, cât și ca urmare a suspendării activității mai multor producători la care agenții economici din România apelau pentru materia primă. Asta pe de o parte.

De altfel, Federația Patronală a Industriei Ușoare, care reprezintă comunitatea oamenilor de afaceri și operatorilor economici din textile*, tricotaje, confecții, pielărie și încălțăminte, arată că s-au diminuat drastic comenzile, în special din partea clienților cu sediul în interiorul spațiului comunitar, iar un alt efect al pandemiei este faptul că nu se mai pot respecta planificările de producție, ceea ce duce la scăderea valorilor producției, din cauza imposibilității livrării materialelor din zonele afectate de coronavirus.

De asemenea, o mare problemă care mi-a fost semnalată în cadrul consultărilor cu reprezentanții acestei industrii*