Vlad Tudor Alexandrescu

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor senatori și senatoare,

Sincer, mă întreb de ce este necesar acest act normativ, de ce a fost necesară această ordonanță de urgență. Ordonanța de urgență nr. 10, care a instituit mecanismul de donații ale cetățenilor și ale companiilor pentru a achiziționa în scopul rămânerii în circuitul public a acestei opere unice a modernismului european a lui Constantin Brâncuși, prevedea foarte clar că, în cazul neîndeplinirii misiunii, adică nestrângerii fondurilor necesare pentru achiziție, prin hotărâre de Guvern, se va elabora mecanismul restituirii banilor.

Este cea mai vastă operațiune pe care Guvernul României și Ministerul Culturii au inițiat-o vreodată pentru colectarea de fonduri pentru achiziția unui bun cultural mobil. S-au strâns circa 1.300.000 de euro în conturile Ministerului Culturii. La finalul guvernării Cioloș, Guvernul a elaborat o hotărâre de Guvern care precizează clar modalitățile de restituire a fondurilor. Deci există această bază normativă. Înțeleg că motivul sau, cum ar veni, chestiunea nerezolvată este faptul că există niște taxe bancare pentru restituirea acestor sume către cetățeni, în valoare de circa, mi s-a spus, 200.000 de lei.

Aș vrea să spun aici colegilor senatori că atunci când am fost ministru al culturii am negociat cu cele șase bănci implicate în operațiune și toate cele șase bănci au fost de acord ca spezele bancare să fie zero pentru colectarea acestor sume, dat fiind că era un efort național pentru a sprijini o cauză culturală, o cauză pozitivă, nu neapărat un gest de disperare pentru a salva vieți, ci un gest de solidaritate pentru a păstra în circuitul public o operă de artă.

De asemenea, cred că Ministerul Culturii ar fi putut să negocieze în aceleași condițiuni și returnarea acestor sume. Până la urmă, 200.000 de lei nu este o sumă colosală pentru cele șase sau șapte bănci care au participat la operațiune și cred că ele ar fi fost dispuse să renunțe la comisioanele aferente.

Îmi pare rău că coaliția majoritară nu a găsit posibilitatea ca, pornind de la această sumă – care e totuși o sumă colosală, niciodată nu a fost strânsă o asemenea sumă din buzunarul oamenilor pentru a face acest efort de solidaritate –, să contribuie prin bugetul statului la achiziția acestei lucrări și sigur că asta va rămâne cumva în istoria deja grea, dificilă a raporturilor României cu opera lui Constantin Brâncuși, o..., să zic așa, o scădere, un moment de tristețe.

Uniunea Salvați România va vota în favoarea acestei legi.