Mircea Gheorghe Mereuță

## Domnule președinte de ședință,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Nu pot să nu comentez declarația președintelui Băsescu cu privire la oportunitatea numirii unui nou guvern după moțiunea de cenzură, în cazul în care aceasta trece.

Președintele Traian Băsescu vine cu un discurs specific pentru a atrage atenția cetățenilor idealiști și a propune fie renașterea Alianței P.N.L.-P.D., pe care Domnia Sa a distrus-o, fie realizarea unei „struțocămile” de guvern cu așa-zis caracter de uniune națională.

Scopul președintelui este simplu, a-și crea imaginea de salvator al stabilității politice din România, precum și a deține controlul clasei politice prin propunerile făcute. Interesant este că pe domnul președinte îl îngrijorează instabilitatea politică. Dar vine întrebarea: cine a creat această instabilitate, cine a vrut să rupă coaliția P.N.L.-P.D.-U.D.M.R.-P.C. prin forțarea P.C.-ului să plece de la guvernare și prin tentativa de a rupe P.N.L.-ul, ajutând la conceperea P.L.D.-ului? Cine? Nimeni altul decât președintele Băsescu.

Cine a fost creatorul mărului discordiei dintre P.N.L. și P.D. prin mediatizarea unei anumite doamne blonde care nu a venit cu nimic constructiv în politica românească, ci doar cu fluturarea unor bilete interpretate eronat pentru a crea numai scandal? Cine? Tot domnul președinte Băsescu.

Acum, domnul Băsescu, pe care noi, liberalii, l-am susținut în toate momentele grele ale Alianței P.N.L.-P.D., între 2003 și 2007, vine în fața electoratului să pozeze într-un mare arhitect al dreptei politice, ideologie care se potrivește personalității sale la fel ca unui lup îmbrăcat în oaie.

Domnia Sa nu poate accepta faptul că P.N.L.-ul nu a devenit un surogat de partid, parte componentă a unei megaformațiuni prezidențiabile, formată din personaje servile care să se supună domnului Băsescu de câte ori nu-i convine vreo decizie politică care îl afectează personal.

În numele interesului României, cum îi place președintelui să se adreseze, Domnia Sa este un adept al haosului organizat, detonând activitatea zilnică a Cabinetului Tăriceanu încă din primăvara anului 2005, când în timpul crizei răpirii ziariștilor în Irak și-a depășit voit atribuțiile de președinte împiedicând Guvernul să acționeze pentru dezamorsarea rapidă și diplomatică a crizei, așa cum este și firesc, și preluând forțat coordonarea operațiunii, intuind în această răpire a unor cetățeni români un mare capital de imagine care poate fi speculat.

Nu detaliez acel eveniment dramatic pentru viața respectivilor ziariști și a familiilor lor, care, totuși, putea fi prevenit și stopat încă de la început de președintele Băsescu, singurul informat de Serviciile Secrete cu privire la viața cotidiană a cetățenilor acestei țări.

Maestru al simulării unor crize guvernamentale, președintele încearcă să profite de unii lideri politici sau chiar partide parlamentare care ar putea, treptat, să câștige războiul cu Parlamentul, pe care și-l dorește subordonat total. În acest sens, a venit și cu acea declarație la postul public de televiziune, cunoscând faptul că în cazul unei moțiuni de cenzură adoptate de Parlament varianta unui Guvern P.N.L.-P.D. cu pseudopartidul P.L.D. nu va fi acceptată de opoziție. În acest sens, Legislativul României va fi pus într-o situație penibilă în fața opiniei publice și singura scăpare pentru evitarea unei crize parlamentare o reprezintă alegerile anticipate.