Dan Aurel Ioniță

## Domnule președinte de ședință,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației din această dimineață este „Rușinea primirii navei «Flaminia» pe teritoriul românesc”.

Este cunoscut faptul că, încă din data de 29 martie 2013, nava MSC Flaminia, sub pavilion german, puternic avariată ca urmare a unui incendiu izbucnit la bord, a sosit în rada portului Constanța, urmând a intra în reparații. Dintre cele 2.876 de containere pe care vasul le transporta, în jur de 150 de containere conțineau substanțe chimice clasificate ca deșeuri periculoase.

În incendiul provocat de o explozie la bordul navei au fost distruse și deteriorate parțial aproximativ 120 de containere cu astfel de substanțe. În conținutul acestora se regăsesc și 40 de tone de policlorobifenil, PCB, expediate din Statele Unite ale Americii către uzina Trédi din Saint-Vulbas, Franța,

singura societate acreditată internațional să neutralizeze aceste tipuri de substanțe și subliniez acest lucru.

Dar, după accident, nava nu a mai fost primită în Franța. Ne întrebăm, pe bună dreptate: din ce cauză? De ce România a acceptat intrarea navei în apele teritoriale, mai ales că în legislația noastră se prevede în mod explicit, în art. 32 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, că „introducerea pe teritoriul României a deșeurilor de orice natură, în scopul eliminării acestora, este interzisă”. Când ne vom lua măsuri împotriva practicilor deja constatate de a accepta tot ce restul Europei refuză?

În urma incendiului din iulie 2012, mai mulți specialiști internaționali au făcut expertize ale încărcăturii navei. Autoritățile române nu știu sau nu vor să facă cunoscute concluziile acestora. Este evident că rezultatele analizelor au generat suficientă îngrijorare încât Danemarca, Olanda, Franța, dar și Germania, țara de origine a vasului, au refuzat descărcarea și decontaminarea navei. În România, toate analizele ne garantează lipsa oricărui pericol.

Faptul că afacerea cu deșeuri este una extrem de profitabilă, dar extrem de riscantă pentru mediu reprezintă, de fapt, motivul real pentru care transformăm țara într-o groapă de gunoi. Germania a evaluat costurile neutralizării la 8.000 de euro pe tonă. Dacă înmulțim această sumă cu 8.000 de tone de deșeuri, avem valoarea reală a operațiunii: 64 de milioane de euro. Estimările reprezentanților Șantierului Naval Mangalia sunt de doar 4 milioane de euro.

În tot acest timp, reprezentanții Ministerului Mediului nu s-au deranjat nici măcar să vină să prezinte punctul lor de vedere la audierile care au avut loc în cadrul comisiei special constituite la nivelul Senatului României.

Consider, în numele cetățenilor care m-au învestit în această funcție, că această atitudine nu mai poate fi acceptată și cer anchetarea și pedepsirea tuturor celor care se fac vinovați de distrugerea sănătății românilor și a încă minunatei noastre țări.